2rh-174/15 — Încasarea compensaţiei pentru concediile nefolosite

dosarul nr.2rh-174/15 Judecătoria Buiucani Judecător: D.Dulghieru Curtea de Apel Chişinău Judecători: D.Manole, E.Fistican, N.Traciuc Curtea Supremă de Justiţie Judecători: I.Sîrcu, T.Chișca-Doneva, I.Druță, V.Clevadî, Iu.Oprea Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 29 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil , comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală, Petru Moraru, Iuliana Oprea examinînd cererea de revizuire depusă de către Demcenko Alexandr, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Demcenko Alexandr împotriva SRL „Ritlabs”, intervenienţi accesorii Demcenko Serghei şi Talmaţchi Igor, privind încasarea compensaţiei pentru concediile nefolosite, a penalităţii şi a prejudiciului moral şi cererea reconvenţională depusă de SRL „Ritlabs” către Demcenko Alexandr cu privire la declararea nulităţii ordinului nr.7 din 31.07.2002, a contractului individual de muncă nr.6 din 01.01.2005, a ordinului nr. 1/01-05 din 11.01.2012, a acordului nr.120101 din 12.01.2012, a ordinului nr.12/01-01 din 12.01.2012, încasarea sumei achitate cu titlu de salariu, încasarea sumei achitate cu titlu de indemnizaţii de maternitate, împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 03 decembrie 2014, CONSTATĂ: La 29.03.2012, Demcenko Alexandr s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Ritlabs” privind încasarea compensaţiei pentru concediile nefolosite şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat, că conform ordinului nr.07 din 31.07.2002 al companiei SRL „Ritlabs”, a fost angajat în cadrul unităţii în funcţie de operator, activînd în această funcţie pînă la data de 12.01.2012, data demisiei. Pe parcursul perioadei de activitate, şi anume 31.07.2002 - 12.01.2012, nu i-a fost acordat concediu anual de odihnă. Indică reclamantul, că la data 12.01.2012, în baza ordinului pîrîtului nr.12/01-01 din 12.01.2012, a demisionat din funcţia deţinută. Totodată, la încetarea contractului individual de muncă, pîrîtul, contrar art.119 alin (1) Codul muncii, nu i-a achitat compensaţia pentru concediu de odihnă anual nefolosit.

1 Solicită reclamantul Demcenko Alexandr, încasarea de la SRL „Ritlabs” în beneficiul său, suma în mărime de 75 338,26 lei cu titlu de datorie a compensaţiei pentru concediile nefolosite pentru perioada 31.07.2002 - 12.01.2012, suma de 5575,03 lei cu titlu de penalitate, conform art. 330 Codul muncii, şi prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată. La rîndul său, pîrîtul SRL „Ritlabs” a depus o acţiune reconvenţională către Demcenko Alexandr cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat. În motivarea acţiunii reconvenţionale, SRL „Ritlabs” a indicat că, conform ordinului nr.7 din 31.07.2002, Demcenko Alexandr a fost angajat la SRL „Ritlabs” în calitate de programator cu un salariu de 8 000 lei lunar.

La data de 01.01.2005, între SRL „Ritlabs” şi Demcenko Alexandr a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 6 pentru o durată nedeterminată. În conformitate cu prevederile contractului individual de muncă menţionat, Demcenko Alexandr a fost angajat în calitate de programator şi urma să exercite obligaţiile sale de serviciu conform prevederilor Instrucţiunii de serviciu al programatorului 01.01.2005, anexate la contractul individual de muncă sus numit. Menţionează că, Demcenko Alexandr, începînd din momentul angajări la SRL „Ritlabs” şi pînă la demisionarea sa nu a executat obligaţiile sale de serviciu, mai mult ca atît nu a activat la întreprinderea dată de facto, nu a colaborat nici cu unul din angajaţii întreprinderii menţionate, fapt ce poate fi confirmat de numeroşi martori-angajaţi ai reclamantului.

La fel, reclamantul SRL „Ritlabs” în acţiunea reconvenţională a menţionat că administratorul întreprinderii SRL „Ritlabs”, începînd din anul 2002 şi pînă în anul 2011, a fost tatăl reclamantului Demcenko Alexandr, Demcenko Serghei, care a şi semnat ordinul de angajare şi contractul individual de muncă din partea SRL „Ritlabs”, precum şi borderourile de plată pentru eliberarea salariului fiului său. Mai mult ca atît, Demcenko Serghei, tot prin ordinul său a majorat cuantumul salariului lui Demcenko Alexandr de la 8 000 lei la 10 400 lei lunar, începînd cu data de 01.02.2008, conform ordinului nr.01/02.

Prin cererea privind majorarea şi concretizarea cerinţelor acţiunii reconvenţionale, SRL „Ritlabs” a solicitat declararea nulităţii ordinului nr.7 din 31.07.2002 privind angajarea lui Demcenko Alexandr în funcţia de operator la SRL „Ritlabs”, a contractului individual de muncă nr.6 din 01.01.2005, încheiat între Demcenko Alexandr şi SRL „Ritlabs”, a ordinului nr. 11/01-05 din 11.01.2012 cu privire la acordarea indemnizaţiei, a acordului nr.120101 din 12.01.2012 privind rezilierea contractului individual de muncă, încheiat între Demcenko Alexandr şi SRL „Ritlabs” la data de 01.01.2005, a ordinului nr.12/01- 01 din 12.01.2012 privind eliberarea din funcţie a lui Demcenko Alexandr, încasarea sumei de 390945,45 lei achitate cu titlu de salariu, încasarea sumei de 42 963,93 lei achitate cu titlu de indemnizaţie de maternitate, precum şi taxa de stat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 09 decembrie 2013, acţiunea depusă de Demcenko Alexandr împotriva SRL „Ritlabs”, intervenienţi accesorii Demcenko Serghei şi Talmaţchi Igor, cu privire la încasarea sumei în mărime de 75 338,26 lei cu titlu de compensaţie pentru concediile nefolosite pentru perioada 31.07.2002 - 12.01.2012, a sumei de 5 575,03 lei cu titlu de penalitate conform art.330 Codul muncii şi a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Cererea reconvenţională înaintată de SRL „Ritlabs” împotriva lui Demcenko Alexandr a fost admisă parţial, s-a declarat nul ordinul nr.7 din 2 31.07.2002 privind angajarea lui Demcenko Alexandr în funcţia de operator la SRL „Ritlabs”; s-a declarat nul contractul individual de muncă nr.6 încheiat la data de 01.01.2005 între SRL „Ritlabs” şi Demcenko Alexandr; s-a declarat nul acordul nr. 120101 din 12.01.2012 privind rezilierea contractului individual de muncă încheiat între SRL „Ritlabs” şi Demcenko Alexandr la data de 01.01.2005; s-a declarat nul ordinul SRL „Ritlabs” din 12.01.2012 privind eliberarea din funcţie a lui Demcenko Alexandr. În rest pretenţiile au fost respinse. La 31 decembrie 2013, SRL „Ritlabs” a depus la Judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău o cerere, prin care a solicitat emiterea unei hotărîri suplimentare, prin care vor fi rezolvate şi admise pretenţiile reclamantului SRL „Ritlabs” din acţiunea reconvenţională, şi anume: declararea nulităţii ordinului SRL „Ritlabs” nr. 11/01-05 din 11.02.2012 cu privire la acordarea indemnizaţiei, încasarea de la Demcenko Alexandr suma de 42 963, 93 lei, care reprezintă suma indemnizaţiei de maternitate, achitate fără just temei în folosul lui Demcenko Alexandr. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 14 februarie 2014, s-a respins cererea SRL „Ritlabs” cu privire la emiterea unei hotărîri suplimentare. La 27.12.2013, Demcenko Alexandr şi intervenientul accesoriu Demcenko Serghei au declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 09 decembrie 2013, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea lui Demcenko Alexandr să fie admisă integral, iar acţiunea reconvenţională depusă de SRL „Ritlabs” să fie respinsă, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014, au fost respinse apelurile declarate de Demcenko Alexandr, intervenientul accesoriu Demcenko Serghei şi de către SRL „Ritlabs” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 09 decembrie 2013. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 28.05.2014, SRL „Ritlabs” a atacat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 09 decembrie 2013 în partea ce ţine de respingerea acţiunii reconvenţionale şi emiterea în această parte a unei hotărîri noi de admitere a acţiunii reconvenţionale. La 21.07.2014, avocatul Sîrghi Viorel în interesele lui Demcenco Alexandr şi a intervenientului accesoriu Demcenco Serghei, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 09 decembrie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii înaintate de Demcenco Alexandr şi respingerea cererii reconvenţionale înaintate de SRL „Ritlabs”.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 03 decembrie 2014, a fost respins recursul declarat de către Sîrghi Viorel, în interesele lui Demcenko Alexandr și a intervenientului accesoriu Demcenko Serghei, admis recursul declarat de către SRL „Ritlabs”, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2014 și hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 09 decembrie 2013, în partea ce ține de respingerea acțiunii reconvenționale privind încasarea sumei și în această parte fiind emisă o nouă hotărâre de admiterea a acțiunii reconvenționale. S-a declarat nul ordinul SRL „Ritlabs”, nr.11/01-05 din 11.01.2012 cu privire la acordarea indemnizației. S-a încasat de la Alexandr Demcenko în beneficiul SRL „Ritlabs” suma de 390 945, 45 lei achiattă cu titlu de salariu pe perioada anilor 2009-2011, suma de 3 42 963, 93 lei achitată cu titlu de indemnizație de maternitate și suma de 29 288, 88 lei cheltuieli de judecată.

În rest decizia Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2014 și hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 09 decembrie 2013 au fost menținute. La 19.03.2015, Demcenko Alexandr a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 03 decembrie 2014, solicitînd admiterea revizuirii, casarea deciziei Curții Supereme de Justiție din 03 decembrie 2014, deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2014 și hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 decembrie 2013, cu trimiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul Demcenko Alexandr a invocat art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă al RM și anume că de către avocatul care îi reprezintă interesele într-un alt litigiu cu SRL „Ritlabs”, care l-a moment se află pe rol la Judecătoria Ciocana, a fost informat despre faptul că informația de la Camera Înregistrării de Stat este incompletă, deoarece nu a fost înregistrată o hotărîre judecătorească definitivă, irevocabilă și executorie, prin care s-a constatat nulitatea actelor prin care Maxim Masiutin a fost numit în funcția de administrator al societății indicate.

Astfel, prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 14 martie 2013, menţinută de instanţele ierarhic superioare, în rezultatul examinării unei cereri de chemare în judecată înaintate de către Serghei Demcenko împotriva lui Tanurcov Ștefan, Masiutin Maxim, Camera Înregistrării de Stat și SRL „Ritlabs”, acțiunea a fost admisă, fiind dispusă anularea actelor juridice în baza cărora Maxim Masiutin a fost numit în funcția de administrator al SRL „Ritlabs”, respectiv a deciziei Camerei Înregistrării de Stat prin care la data de 13.12.2012, în Registrul de Stat al persoanelor juridice au fost consemnate date cu privire la desemnarea noului administrator Maxim Masiutin. Indică că nu a cunoscut despre această hotărîre și prin urmare consideră că în baza circumstanţelor expuse, se impune anularea deciziei Curții Supreme de Justiție din 03 decembrie 2014 și reexaminarea cauzei.

La 22.05.2015, SRL „Ritlabs” a depus referință la cererea de revizuire, solicitînd respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă. Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit ajunge la concluzia că cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele. În conformitate cu lit. a) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată.

Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv. Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC. În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept 4 material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat.

Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie. Din textul cererii de revizuire, înaintate la 19.03.2015, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ lărgit constată că revizuentul solicită revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014, invocînd ca temei lit. b) a art. 449 CPC. Astfel, potrivit normei invocate, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente. Această normă legală vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei.

La caz, Colegiul conchide că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. În speţă, afirmaţiile revizuentului cum că, la momentul înaintării acţiunii reconvenţionale, Masiutin Maxim nu deţinea calitatea de administrator al SRL 5 „Ritlabs” şi respectiv era lipsit de împuterniciri, nu pot fi reţinute ca temei de revizuire. Astfel, după cum atestă actele cauzei, acţiunea reconvenţională a fost semnată de către administratorul SRL „Ritlabs” la acel moment Masiutin Maxim (f.d 50, vol. I) şi înaintată de către avocatul SRL „Ritlabs” în şedinţa instanţei de judecată din 05.11.2012 (f.d. 71-72, vol. I). Or, calitatea lui Masiutin Maxim de administrator al SRL „Ritlabs” la acel moment, era certificată prin Extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 6432 din 21.03.2012 (f.d.

70, vol. I), fapt confirmat şi la 22.12.2011 prin scrisoarea CÎS nr. 875 (f.d.- 80, vol. I). În acest sens, hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău prin care s-a declarat nulă decizia CÎS privind înregistrarea modificărilor în actele de constituire a SRL „Ritlabs” în privinţa administratorului, a fost emisă abia la 14.03.2013, iar definitivă şi irevocabilă a devenit la 30.10.2013. Prin urmare, la momentul înaintării acţiunii reconvenţionale, Masiutin Maxim deţinea calitatea de administrator al SRL „Ritlabs” şi respectiv era în drept să semneze cererea. Faptul că ulterior, printr-o hotărîre judecătorească, a fost modificată data desemnării acestuia în calitatea de administrator, nu reprezintă o circumstanţă esenţială de natură să răstoarene soluţia adoptată.

Astfel, contrar condiţiilor stabilite de art. 449 lit. b) CPC, această circumstanţă nu este de natură să influienţeze decizia supusă revizuirii, deoarece, potrivit acestei hotărîri, Demcenco Serghei a fost considerat ca fiind eliberat din funcţie la 25.12.2012, iar acţiunea reconvenţională s-a judecat, de rînd cu cea depusă de Demcenko Alexandr, în 2013, fiind susţinută în continuare de Masiutin Maxim. Mai mult ca atît, aceste circumstanţe erau cunoscute la momentul emiterii deciziei a cărei revizuire se solicită, deoarece hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 14.03.2013 a fost emisă la acţiunea lui Demcenko Serghei, care a participat şi în prezentul litigiu şi care este şi tatăl revizuentului Demcenko Alexandr.

În acelaşi timp, revizuentul nu a probat că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei. Astfel, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat alte înscrisuri care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată. În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC.

Prin cererea – obiectul prezentei şedinţe, revizuentul nu a prezentat nici unul din temeiurile conţinute în norma indicată. Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti 6 dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova). Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti.

Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menţionate Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă.

Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi, întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea ( art. 449 CPC) admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Demcenco Alexandr împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Demcenko Alexandr împotriva SRL „Ritlabs”, intervenienţi accesorii Demcenko Serghei şi Talmaţchi Igor, privind încasarea compensaţiei pentru concediile nefolosite, a penalităţii şi a prejudiciului moral şi cererea reconvenţională depusă de SRL „Ritlabs” către Demcenko Alexandr cu privire la declararea nulităţii ordinului nr.7 din 31.07.2002, a contractului individual de muncă nr.6 din 01.01.2005, a ordinului nr. 1/01-05 din 11.01.2012, a acordului nr.120101 din 12.01.2012, a ordinului nr.12/01-01 din 12.01.2012, încasarea sumei achitate cu titlu de salariu, încasarea sumei achitate cu titlu de indemnizaţii de maternitate.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Petru Moraru Iuliana Oprea 7