2ra-3462/14 — Declararea nulității contractului de donație

Dosarul nr. 2ra-3462/14 prima instanţă - V. Micu instanţa de apel N.Vascan, E.Clim, I.Cotruţă ÎNCHEIERE 03 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Vera Macinskaia Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Golubov Iurii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Golubov Iurii împotriva Anei Răileanu cu privire la declararea nulităţii contractului de donaţie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Golubov Iurii, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 16 decembrie 2013, c o n s t a t ă ; La 06 aprilie 2011, Golubov Iurii, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Anei Răileanu în care a solicitat recunoaşterea nulităţii contractului de donaţie nr.1395 din 29 martie 1999. În motivarea pretenţiilor formulate a relevat că anterior cu Răileanu Ana s-au aflat în relaţii de căsătorie, însă în anul 1989 au divorţat. Susţine că, fosta sa soţie cunoscînd faptul că Golubova Vera se află la evidenţa psihiatrică şi nu dispune de discernămînt, a abuzat de starea bolnavă a mamei sale şi a încheiat contractul de donaţie în baza căruia Golubova Vera a transmis cu titlu de donaţie cota parte în mărime de 3/4, din imobilul lit.A, situat în mun.

Chişinău, str. Podgorenilor 72. La 28 aprilie 1999 Golubova Vera a decedat, iar după decesul ultimei Răileanu Ana s-a instalat cu traiul în partea de casă care a primit-o prin donaţie, împreună cu bărbatul care şi-a refăcut viaţa. Mai invocă că, conform demersului său din 16 aprilie 2008 către Spitalul Clinic Republican de Psihiatrie, a aflat la 06 mai 2008 că Golubova Vera nu avea discernămînd, din care motive consideră că contractul de donaţie este supus nulităţii relative şi anume celei prevăzute de art. 222 Cod civil, care prescrie nulitatea actului juridic încheiat de o persoană fără capacitate de exerciţiu, iar Răileanu Ana a cunoscut că la momentul încheierii contractului de donaţie cu Golubova Vera nu avea capacitate de exerciţiu.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16 decembrie 2013 acţiunea înaintată de Golubov Iurii s-a respins pe motivul omiterii termenului de prescripție. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014, s-a respins apelul declarat de către Golubov Iurii şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. 1 Chişinău din 16 decembrie 2013. La 27 octombrie 2014, Golubov Iurii a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd admiterea recursului, repunerea în termenul de adresare în instanţa de judecată, casarea acestora şi emiterea unei noi decizii de admitere a pretenţiilor. În motivarea recursului s-a menţionat că, hotărîrile emise de către instanţele ierarhic inferioare sunt nefondate deoarece nu au elucidat circumstanţele de fapt şi de drept ce ţin de examinarea cauzei în fond.

Susţine că, instanţa de apel nu a constatat corect faptul că reclamantul nu a solicitat repunerea în termenul de adresare în judecată nici pe parcursul examinării cauzei în prima instanţă şi nici în instanţa de apel, deoarece în Decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014 pe prima pagină este indicat în temeiul celor expuse solicită admiterea acţiunii; repunerea în termen a cererii.

Mai susţine că, instanţa de apel prin decizia sa nu a fost în drept să ignoreze prevederile art.217 alin.(3) Cod Civil, deoarece actul juridic în cauză cade sub nulitatea absolută, iar nulitatea absolută este imprescriptibilă, şi totuşi chiar şi dacă instanţa face trimitere la prevederile art.267 alin.(l) Cod Civil, consideră că, instanţa de recurs urmează să ea în consideraţie faptul că s-a aflat de starea sănătăţii a mamei mele prin certificatul eliberat de Spitalul Clinic de Psihiatrie nr. 1020 din 06 mai 2008, iar termenul general de prescripţie este de 3, adică s-a conformat termenului de prescripţie. Mai invocă că, hotărîrile judecătoreşti emise de către instanţele investite cu judecarea fondului incorect au ajuns la concluzia de respingere a acţiunii pe motivul omiterii termenului de prescripţie.

Prin referinţa depusă la 24 noiembrie 2014 Răileanu Ana a invocat că motivele recursului sunt neîntemeiate şi nu se încadrează în prevederile art. 432 Cod de procedură civilă. Susţine că instanţele investite cu judecarea fondului au aplicat corect legea material şi au elucidat circumstanţele importante sub toate aspectele pricinii, fiind dovedite prin probe veridice şi concludente. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. La materialele dosarului este cererea care confirmă că recurentul Golubov Iurii a făcut cunoştinţă decizia instanţei de apel motivată la 25 septembrie 2014, deci s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 27 octombrie 2014 este depus în termen, potrivit prevederilor art. 434 Cod de Procedură Civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi 2 libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Golubov Iurii, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Golubov Iurii ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Golubov Iurii se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Vera Macinskaia Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 3