2ra-3275/14 — Obligarea stabilirii preţului de piaţă al bunurilor confiscate în urma represiunilor politice şi recuperarea valorii acestora

prima instanţă: D: Şuşchevici dosarul nr. 2ra-3275/14 instanţa de apel: A. Panov, L. Popova, M. Moraru DECIZIE 03 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Consiliul municipal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Pavlovici împotriva Consiliului municipal Chişinău cu privire la obligarea stabilirii preţului de piaţă al bunurilor confiscate în urma represiunilor politice şi recuperarea valorii acestora, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Vladimir Pavlovici, casată hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 19 iunie 2013 şi emisă o nouă hotărâre, c o n s t a t ă: La 04 septembrie 2008, Vladimir Pavlovici a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun.

Chişinău cu privire la obligarea stabilirii preţului de piaţă al bunurilor confiscate în urma represiunilor politice, recuperarea valorii acestora, obligarea indexării mijloacelor băneşti şi recuperarea mijloacelor băneşti în lei moldoveneşti. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 19 iulie 1940, a fost arestat bunelul său, Ţalic Pavlovici, domiciliat în mun. Chişinău, str. Corobceanu,19, iar la 04 noiembrie 1940, a fost condamnat la 08 ani închisoare în lagărul de corectare prin muncă şi în anul 1989, a fost reabilitat. Menţionează că bunelul său a decedat în Siberia.

Susţine că în urma efectuării percheziţiei, au fost ridicate mijloace băneşti în sumă de 1104500 lei româneşti şi 3650 ruble sovietice, precum şi lucruri preţioase şi bijuterii din metale şi pietre preţioase şi, anume, brăţară de aur cu diamant, lănţişor de aur, lănţişor de aur pentru ceas, ceas din aur, broşă din aur cu diamante şi rubin, două inele din aur cu diamante, medalie de argint, două sfeşnice din argint, solniţă din argint, vază din argint, talger din argint, aparat de fotografiat „Kodak” 6x9 şi binoclul de cîmp „Ţeisa”.

Afirmă că în temeiul art. art. 12 şi 121 din Legea nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice şi în conformitate cu pct. pct. 4, 5 şi 9 din Regulamentul privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice, precum şi achitarea compensaţiei în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 627 din 05 iunie 2007, el s-a adresat la Comisia specială creată de autoritatea executivă a administraţiei publice locale a mun.

Chişinău cu o cerere, prin care a solicitat stabilirea preţului de piaţă al bunurilor confiscate în urma represiunilor politice şi recuperarea valorii acestor bunuri prin achitarea unei compensaţii, indexarea mijloacelor băneşti în sumă de 1104500 lei româneşti şi 3650 ruble sovietice conform cursului valutar la data examinării cererii şi recuperarea acestor mijloace băneşti în lei moldoveneşti, însă i-a fost refuzat. Prin urmare, solicită obligarea pârâtului de a stabili preţul de piaţă al bunurilor confiscate în urma represiunilor politice şi recuperarea valorii acestora prin achitarea unei compensaţii, precum şi obligarea pârâtului de a indexa mijloacelor băneşti în sumă de 1104500 lei româneşti şi 3650 ruble ruseşti conform cursului valutar la data examinării prezentei cereri şi recuperarea acestor mijloace băneşti în lei moldoveneşti.

Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 28 mai 2009 a fost admisă acţiunea lui Vladimir Pavlovici şi a fost obligat Consiliul mun. Chişinău să creeze o comisie specială pentru examinarea cererii lui Vladimir Pavlovici privind evaluarea averii confiscate cu stabilirea preţului de piaţă la momentul evaluării, cu atragerea specialiştilor în domeniu. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 februarie 2011 a fost admis apelul declarat de către Consiliul mun. Chişinău, casată hotărârea primei instanţe şi reţinută pricina spre examinare în Curtea de Apel Chişinău, în prima instanţă, ca instanţă competentă să judece cauza. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2011 a fost respinsă acţiunea ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 martie 2012 a fost admis recursul declarat de către Vladimir Pavlovici, casată hotărârea primei instanţe şi strămutată pricina spre rejudecare conform competenţei jurisdicţionale în prima instanţă – Judecătoria Centru mun. Chişinău. La 01 noiembrie 2012, Vladimir Pavlovici a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând obligarea Consiliului mun. Chişinău de a examina cererea sa nr. P-3962/08 din 07 mai 2008 şi de a stabili preţul de piaţă al bunurilor confiscate în urma represiunilor politice conform cursului valutar la data examinării cererii şi recuperarea valorii acestora prin achitarea unei compensaţii. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 19 iunie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014 a fost admis apelul declarat de către Vladimir Pavlovici, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care a fost încasat din contul Consiliului mun. Chişinău în beneficiul lui Vladimir Pavlovici echivalentul valorii bijuteriilor din metale preţioase şi a bunurilor, care au fost ridicate de la Ţalic Pavlovici în perioada represiunilor politice în anul 1940, în sumă de 89654 lei. La 07 august 2014, în termenul prevăzut de lege, Consiliul mun. Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

Recurentul Consiliul mun. Chişinău, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi nu au fost dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca fiind stabilite . Menţionează că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că nici o întreprindere, care efectuiază evaluarea bunurilor, nu a putut identifica şi stabili din ce metal au fost confecţionate bunurile, precum şi care era greutatea lor. Susţine că Consiliul mun.

Chişinău a prezentat răspunsul SRL „Triada” nr. 15 din 10 noiembrie 2009, precum şi răspunsul ÎS „Centrul de expertiză şi evaluare” nr. 245 din 26 martie 2014, din care rezultă că evaluarea bunurilor materiale, menţionate în procesul-verbal de confiscare a bunurilor nr. 119 din 19 iulie 1940, nu este posibilă, deoarece lipseşte informaţia concretă din ce metal au fost confecţionate bunurile, greutatea lor, denumirea medaliei şi a altor informaţii necesare pentru stabilirea preţului.

Afirmă că prin demersul din 23 mai 2014 expediat în adresa Camerei de Comerţ şi Industrie, Curtea de Apel Chişinău a solicitat Camerei să se expună asupra costului mediu a bunurilor confiscate în urma represiunilor politice la data întocmirii răspunsului şi dacă este posibil la data ridicării bunurilor – 19 iulie 1940, conform actelor de ridicare şi chitanţelor anexate la prezentul demers, iar conform raportului de evaluare nr. 0343115 din 03 iunie 2014, întocmit de către Camera de Comerţ şi Industrie s-a constatat că conform datelor selectate, valoarea de piaţă medie a binoclului de cîmp „Ţeisa” constituie 4773 lei, iar valoarea de piaţă medie a aparatului de fotografiat Kodak 6x9 constituie 1527 lei, însă determinarea valorii medie de piaţă ale altor bunuri (menţionate în demers) nu poate fi efectuată din cauza lipsei datelor despre particularităţile individuale ale obiectelor ridicate, care influienţează semnificativ asupra valorii bunului.

Invocă că deşi, la materialele dosarului au fost anexate 3 concluzii ale 3 evaluatori diferiţi, care au menţionat acelaşi lucru şi, anume, faptul că bunurile pretinse de către intimat ca fiind din aur şi argint, indicate în procesul-verbal de confiscare, nu pot fi identificate, instanţa de apel a admis apelul şi a casat hotărârea primei instanţe, care a apreciat corect situaţia de fapt şi de drept, motivând că statul nu a prezentat probe, care ar confirma că bunurile respective nu ar fi fost din aur şi argint. Acest argument este eronat, deoarece actele de confiscare enumeră bunuri din metal galben şi bunuri din metal alb. Intimatul nu a putu să prezinte probe, care ar confirma că aceste bunuri ar fi fost din metale şi pietre preţioase.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 19 noiembrie 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel.

Conform art. 12 din Legea nr. 1225-XII din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, cetăţenilor Republicii Moldova supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi li se restituie, la cererea lor sau a moştenitorilor lor, bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor. În cazul în care bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie în legătură cu represiunile politice nu pot fi restituite, valoarea acestora se recuperează prin achitarea de compensaţii, în baza cererii depuse de persoanele reabilitate sau de moştenitorii acestora. În cazul în care bunurile nu s-au păstrat sau nu pot fi restituite în natură, fiind privatizate în condiţiile legii, se recuperează valoarea lor în formă de compensaţie bănească sau de valori materiale, luîndu-se ca bază preţurile de piaţă în vigoare la data examinării cererii.

Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că intimatul Vladimir Pavlovici este nepotul lui Ţalic Pavlovici. Conform certificatului Comitetului Securităţii de Stat al RSS Moldoveneşti nr.II-719 din 24 mai 1990, la 18 iulie 1940, Ţalic Pavlovici a fost arestat, iar la 04 noiembrie 1940, a fost condamnat la 08 ani închisoare în lagărul de corectare prin muncă. Conform certificatului Procuraturii RSS Moldova nr. 13-1510/90 din 29 martie 1991, Ţalic Pavlovici, în baza decretului Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 16 ianuarie 1989, a fost reabilitat.

Actele pricinii denotă faptul că în urma efectuării percheziţiei în gospodăria lui Ţalic Pavlovici, au fost confiscate următoarele bunuri: brăţară din metal galben cu piatră albă, lănţişor din metal galben, lănţişor din metal galben pentru ceas, ceas pentru dame de buzunar din metal galben, broşă din metal galben cu pietre de culoare albă şi roşie, două inele din metal galben cu pietre albe, medalie din metal alb, două sfeşnice din metal alb, solniţă din metal alb, vază din metal alb, talger din metal alb, aparat de fotografiat „Kodak” 6x9 şi binoclul de cîmp „Ţeisa” (f. d. 8,9). De asemenea, actele pricinii denotă faptul că în anul 1943, Ţalic Pavlovici a decedat, iar prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 19 septembrie 2007 a fost constatat faptul că Vladimir Pavlovici este unicul moştenitor legal după decesul bunelului său Ţalic Pavlovici şi a tatălui său Evghenii Pavlovici, decedat în anul 1997. Din certificatul Comitetului Securităţii de Stat al RSS Moldoveneşti nr.II- 719 din 24 mai 1990 rezultă că întrebarea cu privire la confiscarea averii nu a fost examinată, iar lui Vladimir Pavlovici nu i-a fost restituită averea confiscată şi nu a primit compensaţii pentru aceste bunuri. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Vladimir Pavlovici a solicitat obligarea Consiliului mun. Chişinău de a examina cererea sa nr. P-3962/08 din 07 mai 2008 şi de a stabili preţul de piaţă al bunurilor confiscate în urma represiunilor politice şi recuperarea valorii acestora prin achitarea unei compensaţii.

Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii. Ulterior, instanţa de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Vladimir Pavlovici, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre, prin care a încasat din contul Consiliului mun. Chişinău în beneficiul lui Vladimir Pavlovici echivalentul valorii bijuteriilor din metale preţioase şi a bunurilor, care au fost confiscate de la Ţalic Pavlovici în urma represiunilor politice în sumă de 89654 lei. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluţia dată de către instanţa de apel este una întemeiată şi legală.

La caz, instanţa de recurs reţine că intimatul Vladimir Pavlovici, înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, a invocat că bunurile confiscate au fost confecţionate din aur şi argint. Din materialele dosarului rezultă că Vladimir Pavlovici de la bun început a solicitat Comisiei speciale de evaluare a bunurilor confiscate a Consiliului mun. Chişinău evaluarea bunurilor indicate în actul de confiscare a bunurilor din 19 iulie 1940 şi aprecierea costului acestora. Prin scrisoarea nr. 245 din 26 martie 2014 ÎS „Centrul de expertiză şi evaluare” a informat Primăria mun. Chişinău despre faptul că evaluarea bunurilor materiale nu este posibilă, deoarece este lipsă de informaţie din ce metal „colorat”, „galben” sau „alb”, „pietre” sunt confecţionate bunurile materiale, greutatea lor, denumirea medaliei şi a altor informaţii necesare (f. d. 246, vol. II).

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel corect a concluzionat că atunci cînd statul nu a prezentat probe, care ar confirma că bunurile confiscate au fost restituite persoanelor, de la care au fost confiscate şi că nu au fost confecţionate din aur şi argint se consideră dovedit faptul că bunurile confiscate au fost confecţionate din aur şi argint. Prin urmare, este credibilă invocarea făcută de Vladimir Pavlovici precum că bunurile confiscate au fost confecţionate din aur şi argint.

La caz, se mai reţine că din actul de confiscare a bunurilor din 19 iulie 1940 rezultă că în urma efectuării percheziţiei, au fost ridicate mijloace băneşti în sumă de 1104500 lei româneşti şi 3650 ruble sovietice, precum şi aparatul de fotografiat „Kodak” 6x9 şi binoclul de cîmp „Ţeisa”, care în acea perioadă, în Moldova reprezentau bunuri de lux şi în această situaţie se poate de concluzionat că bunurile confiscate de la bunelul intimatului erau din aur şi argint.

Conform răspunsului Camerei de Stat pentru Supravegherea Marcării nr. 33- 01-41 din 10 martie 2014, preţul unui gram de aur proba 585 constituie 342 lei, iar preţul unui gram de argint proba 785 constituie 7 lei (f. d. 239, vol. I). La materialele dosarului a fost anexat calculul valorii bijuteriilor din metale preţioase, a aparatului de fotografiat „Kodak” 6x9 şi a binoclului de cîmp „Ţeisa”, prezentat de către Vladimir Pavlovici, conform căruia valoarea acestora constituie 89654 lei (f. d. 32-34, vol. II). În contextul celor expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel temeinic şi legal a încasat din contul Consiliului mun.

Chişinău în beneficiul lui Vladimir Pavlovici echivalentul valorii bijuteriilor din metale preţioase şi a bunurilor, care au fost confiscate de la Ţalic Pavlovici în urma represiunilor politice în sumă de 89654 lei, iar argumentele invocate de către recurent în acest sens nu pot fi reţinute ca întemeiate. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vederea faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Consiliul municipal Chişinău.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Pavlovici împotriva Consiliului municipal Chişinău cu privire la obligarea stabilirii preţului de piaţă al bunurilor confiscate în urma represiunilor politice şi recuperarea valorii acestora. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Oleg Sternioală Ion Corolevschi