2ra-3456/14 — Evacuarea din imobil

Dosarul nr. 2ra-3456/14 prima instanţă - L.Ouş instanţa de apel L.Popova, M. Moraru, A. Doga, ÎNCHEIERE 03 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Vera Macinskaia Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Soloviova Larisa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Procuratura sectorului Ciocana mun. Chişinău în interesele Mariei Cana împotriva Larisei Soloviova cu privire la evacuarea, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Soloviova Larisa, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 19 februarie 2014, c o n s t a t ă ; La 04 octombrie 2013 Procurorul sectorului Ciocana mun. Chişinău s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată în interesele Mariei Cana împotriva Larisei Soloviova în care a solicitat evacuarea ultimei şi a membrilor familiei ei din apartamentul nr. 8 situat pe str. Maria Drăgan, 10/1 mun. Chişinău, cu instalarea proprietarei în apartament. În motivarea pretenţiilor înaintate a relevat că, Cana Maria s-a adresat către Procuratura sectorului Ciocana mun. Chişinău cu solicitarea de a se înainta în instanţa de judecată interesele sale acţiunea civilă nominalizată. Susţine Procurorul sectorului Ciocana că, în cadrul controlului efectuat s-a constatat că potrivit certificatului eliberat de către Întreprinderea de Stat „Cadastru” din 10 septembrie 2013, bunul imobil amplasat pe adresa mun.

Chişinău str.Maria Dragan 10/1 ap.8 cu suprafaţa de 40.3 m. p. aparţine cu drept de proprietate Mariei Canna. Soloviova Larisa locuieşte în apartament începînd cu luna august 2008, cu permisiunea proprietarei. La moment proprietara nu-şi manifestă consimţămîntul ca Soloviova Larisa şi persoanele terţe să mai locuiască în apartamentul respectiv, însă ultima refuză să părăsească benevol apartamentul. Consideră că prin acţiunile Larisei Soloviova reclamantei i se încalcă prevederile art. 316 Cod Civil. Prin hotărîrea judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 19 februarie 2014, 1 cererea de chemare în judecată a fost admisă integral. S-a dispus evacuarea Larisei Soloviova şi a membrilor, familiei din apartamentul nr.8 situat pe str. Maria Dragan,10/1, mun.

Chişinău, carej aparţine cu drept de proprietate Mariei Canna, fără acordarea altui spaţiu locativ, cu instalarea Mariei Canna în apartament. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, s-a respins apelul declarat de către Soloviova Larisa şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 19 februarie 2014. La 16 septembrie 2014, Soloviova Larisa a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti cerînd admiterea recursului, casarea acestora şi remiterea cauzei spre rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecată. În motivarea recursului s-a menţionat că, cu soluţiile instanţelor ierarhic inferioare nu este de acord. Prin examinarea cauzei în lipsa sa, a fost lipsită de dreptul la libera exprimare şi de a prezenta probe noi, i s-au încălcat drepturile garantate de Constituţia Republicii Moldova şi dreptul la un proces echitabil Despre imposibilitatea prezentării la şedinţa de judecată a informat instanţa prin telefonogramă.

Susţine că nu a cunoscut despre locul, data şi ora examinării cauzei în instanţa de fond, iar instanţa de apel a ignorat argumentele invocate în cererea de apel. La materialele dosarului nu există nici o dovadă a datei recepţionării deciziei, însă în recurs recurenta invocă că a făcut cunoştinţă cu decizia instanţei de apel la 26 iulie 2014, deci s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 16 septembrie 2014 este depus în termen, potrivit prevederilor art. 434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Soloviova Larisa, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. 2 Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Soloviova Larisa ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Soloviova Larisa se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Vera Macinskaia Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 3