2rac-578/14 — Încasarea datoriei şi dobînzii de întîrziere

prima instanţă: N.Mazur dosarul nr. 2rac-578/14 instanţa de apel: N.Budăi, A.Gavriliţă, N.Cernat DECIZIE 03 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă Iuliana Oprea, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de Institutul de Fizică Aplicată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Eurodeviz” împotriva Institutului de Fizică Aplicată privind încasarea datoriei şi dobânzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Institutul de Fizică Aplicată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 12 martie 2014 , c o n s t a t ă La 31 mai 2013 SRL „Eurodeviz” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Institutului de Fizică Aplicată privind încasarea datoriei şi dobânzii de întîrziere.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, conform contractului nr.24 din 09 iulie 2010 privind achiziţionarea lucrărilor, încheiat cu Institutul de Fizică Aplicată a executat pîrîtului lucrări de antrepriză în valoare de 239 860,85 lei. Lucrările executate în baza contractului menţionat au fost recepţionate în baza procesului-verbal de recepţie a lucrărilor executate din august 2010. Menţionează că conform prevederilor pct.4 al contractului nr.24 din 09 iulie 2010 beneficiarul Institutul de Fizică Aplicată a achitat doar prima tranşă în sumă de 86 963,22 lei, iar suma de 152 897,63 lei urma să fie achitată în anul 2011. După înaintarea reclamaţiei nr.21 din 14.12.2011, părţile au semnat acordul adiţional la contractul nr.24 din 09 iulie 2010, prin care s-a prelungit termenul de achitare a tranşei a doua în sumă de 152 897,63 lei pentru anul 2012. Însă, pînă la data depunerii acţiunii pîrîtul nu a achitat datoria pentru lucrările de antrepriză recepţionate.

Consideră că în legătură cu neexecutarea obligaţiilor asumate pîrîtul este obligat să achite datoria şi dobânda de întîrziere prevăzută de art.619 din Codul civil. Cere reclamantul, încasarea de la Institutul de Fizică Aplicată datoria în mărime de 152 897,63 lei, dobânda de întîrziere în sumă de 8 313,03 lei şi cheltuielilor de judecată în mărime de 4 837 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 12 martie 2014 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la Institutul de Fizică Aplicată în beneficiul SRL „Eurodeviz” datoria în mărime de 152 897,63 lei, dobânda de întîrziere în sumă de 8 313,03 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 4 837 lei . Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2014 a fost respins apelul declarat de Institutul de Fizică Aplicată, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

La 26 septembrie 2014 Institutul de Fizică Aplicată a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă. Recurentul în motivarea recursului a indicat că, concluziile instanţelor de fond şi de apel contravin circumstanţelor de fapt ale cauzei, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procedural, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată. În opinia recurentului, instanţele judecătoreşti nu au dat apreciere faptului că conform contractului nr.24 din 09 iulie 2010 tranşa a doua în anul 2011 în sumă de 152 897,63 lei urma să fie achitată conform actelor de îndeplinire a lucrărilor vizate de către supraveghetorul tehnic.

Menţionează că din motivul neprezentăriii actelor vizate de către supraveghetorul tehnic şi depsitaterea neajunsurilor în executarea lucrărilor de construcţie-reparaţie, părţile au convenit prin acordul adiţional la contractul nr.24 din 09 iulie 2010 de a achita tranşa II în anul 2012 în sumă de 152 897,63 lei conform actelor de îndeplinire a lucrărilor, iar intimatul şi-a asumat obligaţia de a înlătura toate defectele şi neajunsurile depistate. Însă, ultimul nu şi-a executat obligaţia, nefiind semnat nici un act în acest sens, iar la pretenţiile din 18 ianuarie 2011 şi 15 decembrie 2011 privind înlăturarea neajunsurilor nu au primit nici un răspuns. Indică că însăşi prin raportul de constatare tehnico-ştiinţific, anexat la materialele pricinii, s-a stabilit că lucrările indicate în procesul-verbal de recepţie în sumă de 239 860,85 lei, întocmit de SRL „Eurodeviz”, au fost executate numai în sumă de 214 078,85 lei, cu 25 782 lei mai puţin.

2 Susţine că defectele ascunse a lucrărilor executate au fost stabilite după semnarea procesului-verbal de recepţie a lucrărilor executate pe august 2010, din care considerente şi a fost semnat acordul adiţional la contract. La fel indică că, i-a fost îngrădit dreptul la apărare prin faptul că instanţa de fond i-a refuzat în satisfacerea demersului său privind ordonarea efectuării unei expertize în construcţie pentru stabilirea neajunsurilor la lucrările de construcţie- reparaţie efectuate de intimat. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 23 iulie 2014 şi recepţionată de către recurent la 23 iulie 2014. Astfel, recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul se consideră depus în termen.

Judecînd recursul declarat de către Institutul de Fizică Aplicată împotriva deciziei date în apel, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei intimatului SRL „Eurodeviz”, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2014, cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina pentru rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Instanţa de recurs constată că, SRL „Eurodeviz” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Institutului de Fizică Aplicată cu privire la încasarea datoriei şi dobînzii de întîrziere în baza contractului privind achiziţionarea lucrărilor nr.24 din 09 iulie 2010. Prin hotărârea primei instanţei din 12 martie 2014 acţiunea SRL „Eurodeviz” împotriva Institutului de Fizică Aplicată cu privire la încasarea datoriei şi dobînzii de întîrziere a fost admisă. Instanţa de fond şi-a motivat soluţia prin faptul că după recepţionarea lucrărilor efectuate de către SRL „Eurodeviz”, în baza procesului-verbal de recepţie a lucrărilor executate din august 2010, pîrîtul Institutul de Fizică Aplicată este obligat să plătească retribuţia cuvenită de părţi în cazul în care nu a înaintat reclamaţie referitor la viciile lucrării şi nu a prezentat probe ce ar confirma suma pe care au dreptul să o reţină din suma contractului în legătură cu viciile depistate.

Judecînd apelul declarat de Institutul de Fizică Aplicată, instanţa de apel găseşte drept legală şi întemeiată hotărârea primei instanţe, considerînd necesar de a respinge apelul declarat, şi a menţine hotărârea contestată. 3 În opinia instanţei de recurs, aprecierea probelor de către instanţele inferioare a fost arbitrară, rezultate din aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural şi examinarea insuficientă a circumstanţelor pricinii. În conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

În limitele apelului instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la process. Art. 373 alin. (5) CPC stipulează expres că instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel, judecînd apelul, a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se în mod general la aceleaşi constatări reţinute la adoptarea hotărîrii de prima instanţă, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărîrii supusă apelului în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză.

Or, în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei cerinţelor solicitate în acţiune, era indispensabil, alături de cele constatate, de a supune controlului legalitatea hotărîrii atacate cu apel în baza argumentelor aduse în cererea de apel, cu expunerea poziţiei instanţei pe fiecare din argumentele invocate. Conform art.966 alin. (2) Cod civil, după recepţionarea lucrării, clientul este obligat să plătească retribuţia convenită de părţi, dacă legislaţia sau contractul nu prevăd plata în rate, sau în alt mod. Clientul are dreptul să reţină din retribuţie o sumă suficientă pentru a acoperi rezervele pe care le-a făcut la recepţionare privind viciile lucrării, pînă vor fi făcute reparaţiile sau corecţiile necesare.

Din materialele dosarului rezultă că, la 09 iulie 2010 SRL „Eurodeviz” şi Institutul de Fizică Aplicativă au încheiat contractul nr.24 privind achiziţionarea lucrărilor, prin care SRL „Eurodeviz” s-a obligat să execute lucrări de reparaţie a acoperişului, scărilor şi îmbunătăţirea sistemului de încălzire a Institutului de Fizică Aplicată, str. Academiei, 5 în conformitate cu caietul de sarcini, cu detaliile de execuţie, precum şi normativelor, standardelor şi prescripţiilor tehnice în vigoare. Potrivit pct. 4 al contractului nr.24 din 09 iulie 2010, valoarea lucrărilor de reparaţie în sumă de 239 860,85 lei urma a fi achitată în tranşa I în anul 2010 – 86 963,22 lei şi tranşa II în anul 2011 – 152 897,63 lei conform actelor de îndeplinire a lucrărilor, vizate de către supraveghetorul tehnic.

4 Prin procesul-verbal de recepţie a lucrărilor executate din august 2010, semnat de ambele părţi, lucrările executate în baza contractului nr.24 din 09 iulie 2010 au fost recepţionate. Iar, la 28 decembrie 2011 SRL „Eurodeviz” şi Institutul de Fizică Aplicată au semnat acordul adiţional la contractul nr.24 din 09 iulie 2010, prin care s-a modificat art.4 cu următorul conţinut: 1. Tranşa II în anul 2012 – 152 897,63 lei conform actelor de îndeplinire a lucrărilor. Totodată, operatorul economic şi-a asumat obligaţiunea de a înlătura toate defectele şi neajunsurile depistate în această perioadă (f.d.12).

În acest context, Colegiul constată faptul că instanţa de apel, verficînd legalitatea şi temeinicia hotărîrii instanţei de fond, nu s-a expus nici într-un fel asupra argumentelor din cererea de apel a recurentului referitor la faptul că atît la data depunerii acţiunii, cît şi după aceasta SRL „Eurodeviz” nu a executat obligaţia asumată în baza acordului adiţional la contractul nr.24 din 09 iulie 2010 şi nu a înlăturat neajunsurile depistate după semnarea procesului-verbal de recepţie, aceste argumente contrar prevederilor art. 373 alin. (5) CPC, au rămas fără examinare. Conform art. 118 alin. (3) şi (5) CPC, circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sînt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate.

Instanţa judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor. În conformitate cu art. 119 al. (1) CPC, probele se adună şi se prezintă de către părţi şi de alţi participanţi la proces. Dacă în procesul de adunare a probelor apar dificultăţi, instanţa poate contribui, la solicitarea părţilor şi altor participanţi la proces, la adunarea şi prezentarea probelor necesare. În conformitate cu art. 148 al. (1) şi (2) CPC, pentru elucidarea unor aspecte din domeniul ştiinţei, artei, tehnicii, meşteşugurilor artizanale şi din alte domenii, apărute în proces, care cer cunoştinţe speciale, instanţa dispune efectuarea unei expertize, la cererea părţii sau a unui alt participant la proces, iar în cazurile prevăzute de lege, din oficiu.

Actele reviziei ori ale inspecţiilor departamentale, precum şi raportul scris al specialistului, nu pot înlocui raportul de expertiză şi nici exclude necesitatea efectuării expertizei în aceeaşi problemă. Asupra efectuării expertizei, instanţa se pronunţă printr-o încheiere, care nu poate fi atacată cu recurs. În cadrul examinării cauzei în prima instanţă reprezentantul recurentului-pîrît Institutul de Fizică Aplicată a solicitat efectuarea unei expertize în construcţie (f.d.45- 46). 5 Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 11 februarie 2014 a fost respinsă cererea pîrîtului de numire a unei expertize din motiv că i-a fost acordat acest drept anterior (f.d.55). Totodată, la solicitarea anterioară prima instanţă a respins cererea de numire a expertizei ca fiind prematurălăsînd posibilitatea de a mai înainta acest demers (f.d.52).

Ca urmare, prima instanţă a emis hotărârea în lipsa acestei probe reclamate şi prin hotărîrea din 12 martie 2014 a admis acţiunea depusă de SRL „Eurodeviz” împotriva Institutului de Fizică Aplicată. Nici instanţa de apel, necătînd la faptul că Institutul de Fizică Aplicată în cererea de apel a indicat că prima instanţă neîntemeiat a respins demersul privind numirea unei expertize şi a fost lipsit de dreptul de a prezenta probe, nu s-a expus asupra necesităţii efectuării expertizei în construcţii, menţionînd că apelantul nu a insistat la efectuarea expertizei. În atare circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acţiunile instanţei de apel sunt contrare prevederilor art. art. 118, 119 şi 372 CPC.

Prin urmare, o parte procesuală a fost privată de dreptul de a obţine şi a prezenta probe întru confirmarea argumentelor sale, fiind pusă în poziţie inegală faţă de cealaltă parte, încălcîndu-se principiul „egalităţii armelor” stipulat în art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi constituie drept temei de casare şi trimitere pentru rejudecare. Totodată, reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel, judecînd apelul, a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se în mod general la aceleaşi constatări reţinute la adoptarea hotărârii de prima instanţă, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărârii supusă apelului în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză.

Lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, de aceea cauza urmează a fi reexaminată, cu remiterea pricinii spre examinare în instanţa de apel. Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel nu a elucidat circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii întru aplicarea corectă a normei de drept ce guvernează rezolvarea prezentului litigiu şi a normelor de drept procedural, şi deoarece eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău.

6 În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Institutul de Fizică Aplicată. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Eurodeviz” împotriva Institutului de Fizică Aplicată privind încasarea datoriei şi dobânzii de întîrziere, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Iuliana Oprea Valentina Clevadî 7