2ra-2054/14 — Încasarea sumei, dobinzii de intirziere

prima instanţă –V. Trişnevschi dosarul nr. 2ra-2054/14 instanţa de apel – E. Ababei, N. Matveeva, G. Polivenco DECIZIE 03 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iuliana Oprea, Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari examinând recursul declarat de către SRL „Ehnaton”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Ehnaton” împotriva lui Grosu Vladimir cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 04 februarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de SRL „Ehnaton”, casată hotărârea Judecătoriei Făleşti din 20 februarie 2013 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial a constatat: La 25 aprilie 2012 SRL „Ehnaton” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Grosu Vladimir cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 30 septembrie 2010 societatea a transmis cu titlu de împrumut lui Grosu Vladimir suma de 2402 lei pe un termen de 1 lună, cu termenul de rambursare pînă la 29 octombrie 2010, fiind încheiat în acest sens un contract între părţi. Suma împrumutului a fost ridicată personal de pîrît, pentru ce ultimul şi s-a semnat, conform menţiunii din contract. Potrivit p. 4.1 din contract, părţile au prevăzut şi dobînda contractuală de 1% per zi din suma nerestituită pentru fiecare zi de întîrziere. Deoarece la termenul scadent Grosu Vladimir a refuzat de a restitui suma împrumutului, cere SRL „Ehnaton” încasarea de la pîrît a sumei de 2402 lei, a dobînzii contractuale de 8214,84 lei pentru 343 zile de întîrziere şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, reclamantul şi-a majorat cuantumul pretenţiilor şi a solicitat încasarea de la pîrît a dobînzii în mărime de 14537,03 lei pentru 470 zile de întîrziere. Prin hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 20 februarie 2013, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 februarie 2014, a fost admis apelul declarat de SRL „Ehnaton”, casată hotărârea Judecătoriei Făleşti din 20 februarie 2013 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea de la Grosu Vladimir în beneficiul SRL „Ehnaton” suma datoriei de 2402 lei şi 381,12 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest acţiunea a fost respinsă. La 22 aprilie 2014 SRL „Ehnaton” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel în partea respingerii acţiunii, cu emiterea unei noi hotărîri în această parte.

În motivarea recursului a indicat că, în contractul de împrumut expres a fost prevăzută clauza penală de 1% per zi pentru neachitarea în termen a datoriei, iar instanţa în acest sens eronat a interpretat legea. La fel, instanţa de apel nu s-a expus asupra tuturor cheltuielilor de judecată suportate de recurent pe parcursul examinării pricinii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 04 februarie 2014 a fost expediată în adresa recurentului şi recepţionată de acesta la 04 martie 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire şi a avizului de recepţie de la f. d. 156-157.

Recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 22 aprilie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. S-a stabilit că, conform contractului nr. 1 din 30 septembrie 2010, SRL „Ehnaton” a transmis cu titlu de împrumut lui Grosu Vladimir suma de 2402 lei pe un termen de 1 lună.

Primirea sumei de către intimatul Grosu Vladimir a fost confirmată nemijlocit de acesta prin semnătura lui aplicată pe contractul de împrumut (f.d.8-9). La termenul scadent însă, intimatul nu şi-a onorat obligaţia, din care considerente SRL „Ehnaton” a înaintat prezenta acţiune. Conform art. 867 al. (1) Cod civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. Împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul şi în modul stabilit în contract.

Dacă nu au fost stabilite dobînzi, el are dreptul să restituie împrumutul şi pînă la expirarea termenului, conform art. 871 al. (1) Cod civil. În caz contrar, survin consecinţele prevăzute de art. 872 al. (1) Cod civil, care indică că în cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, împrumutătorul poate cere pentru întreaga sumă datorată o dobîndă în mărimea prevăzută la art.619 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Conform art. 869 al. (1) şi al. (2) Cod civil, în baza contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata unei dobînzi, care trebuie să se afle într-o relaţie rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei. Înţelegerea asupra dobînzii prin care se încalcă dispoziţia alin.(1) este nulă.

Din sensul contractului încheiat între părţi rezultă că acesta este purtător de dobîndă potrivit prevederilor stipulate la art. 869 Cod civil. Totodată, sunt distincte dobînda ca obiect al contractului de împrumut şi dobînda de întîrziere ca efect al nerestituirii împrumutului în termen. Deoarece dobînda de întîrziere este plata pentru folosirea surselor financiare străine, creditorul obligaţiei pecuniare poate pretinde la suma dată. La întîrzierea executării obligaţiei, vina debitorului se prezumă. Efectele juridice ale întîrzierii rezidă în faptul că, debitorul va plăti daune interese moratorii, dacă producerea acestuia are loc pe durata întîrzierii. Întîrzierea în executarea obligaţiilor pecuniare are drept consecinţă plata dobînzii de întîrziere, indiferent dacă debitorul a folosit aceşti bani în alte scopuri sau i-a reţinut cu rea - intenţie.

Nu are relevanţă faptul că debitorul nu execută la timp obligaţia pecuniară pe motiv că nu dispune de surse financiare la momentul ajungerii obligaţiei la scadenţă. Însă, Colegiul relevă că cuantumul dobînzii pentru întîrzierea executării obligaţiei prevăzută de contract, urmează să fie într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei. În caz dacă prin contract s-a stabilit o dobîndă mai mare decît dobînda maximă admisă, obligaţia de a plăti această dobîndă este nulă de drept, conform art. 869 al. (2) Cod civil. Conform p. 4.1 şi p.4.2 din contractul de împrumut nr. 1 din 30 septembrie 2010, părţile au convenit asupra unei rate de dobîndă contractuală în mărime de 1% pentru fiecare zi de nerestituire a datoriei.

Or, rata dobînzii de întîrziere prevăzută în contractul din litigiu nu este una corelativă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, din care considerente instanţa de apel corect a ajuns la concluzia că aceasta este nulă de drept şi a respins acţiunea SRL „Ehnaton” în această parte. Nu poate fi reţinut argumentul recurentului precum că instanţa urma să încaseze suma de 14537,03 lei cu titlu de penalitate, în cazul în care p. 4 din contract expres prevede dobînda, care este distinctă de noţiunea de clauză penală, care la fel este un mijloc de garantare a executării obligaţiilor, însă reglementat de alte norme materiale. În conformitate cu art. 94 al. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată.

Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. Deoarece Curtea de Apel Bălţi la adoptarea deciziei din 04 februarie 2014 a admis în parte pretenţiile SRL „Ehnaton”, corect a dispus şi încasarea cheltuielilor de judecată proporţional părţii admise din pretenţii în conformitate cu art. 94 al. (1) CPC. Art. 210 al. (1) şi al (2) Cod civil prevede că, trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice şi persoanele fizice şi dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului actului juridic depăşeşte 1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege, indiferent de valoarea obiectului.

În cazul în care, conform legii sau învoielii între părţi, actul juridic trebuie încheiat în scris, el poate fi încheiat atît prin întocmirea unui singur înscris, semnat de părţi, cît şi printr-un schimb de scrisori, telegrame, telefonograme, altele asemenea, semnate de partea care le-a expediat. Concluziile primei instanţe precum că a fost confirmată restituirea de către Grosu Vladimir a banilor împrumutaţi, potrivit declaraţiilor martorilor, sunt eronate şi corect a fost casată hotărîrea judecătorească în această parte, în cazul în care art. 211 al. (1) Cod civil prevede nemijlocit că nerespectarea formei scrise a actului juridic face să decadă părţile din dreptul de a cere, în caz de litigiu, proba cu martori pentru dovedirea actului juridic.

Ba mai mult, Grosu Vladimir nu a contestat decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 februarie 2014 în partea încasării de la acesta a sumei de 2402 lei. În urma celor relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către SRL „Ehnaton”. Se menţine decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 februarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Ehnaton” împotriva lui Grosu Vladimir cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iuliana Oprea Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Dumitru Mardari