3ra-1504/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1504/14 prima instanţă: V. Braşoveanu instanţa de apel: E. Secrieru, A. Parpalac, S. Leu. ÎNCHEIERE 27 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Direcţiei generale asistenţă socială a Consiliului municipal Chişinău, Irina Banova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cimpoi Ion împotriva Direcţiei generale asistenţă socială a Consiliului municipal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 15 mai 2014 c o n s t a t ă La 27 februarie 2013, Cimpoi Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei generale asistenţă socială a Consiliului municipal Chişinău cu privire la anularea ordinului nr. 33-c din 25 ianuarie 2013 privind aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de avertisment.

În motivarea acţiunii, a invocat că, la 25 ianuarie 2013 a fost emis ordinul Direcţiei generale asistenţă socială a Consiliului municipal Chişinău nr. 33-c, prin care s-a aplicat sancţiunea disciplinară sub formă de avertisment, imputându-i-se depăşirea atribuţiilor de serviciu prin perfectarea anchetei sociale pentru evaluarea necesităţii în ajutor material lui Nicolae Chirvas. Consideră că actul administrativ menţionat este ilegal şi neîntemeiat deoarece autoritatea publică nu indică în ordinul de sancţionare fapta concretă pentru care este sancţionat disciplinar, care atribuţii au fost depăşite, când şi unde a fost săvârşită fapta. Menţionează că, fapta de care este învinuit nu a fost identificată, nefiind stabilite împrejurările sau omisiunile comise în raport cu atribuţiile sale de serviciu.

Consideră, că nefiind stabilită corespunzător situaţia de fapt şi atribuţiile de serviciu nu putea fi efectuată o calificare juridică a acţiunilor sau inacţiunilor sale şi nu putea fi aplicată sancţiunea disciplinară. Mai menţionează, că în ordinul contestat angajatorul a făcut o descriere generică, care nu corespunde exigenţelor prevăzute de lege, astfel consideră ordinul de sancţionare ca fiind abuziv, nefiind motivat în fapt şi în drept or, orice abatere disciplinară nedefinită şi neprobată corespunzător este inexistentă. Solicită Cimpoi Ion, anularea ordinului Direcţiei generale asistenţă socială a Consiliului municipal Chişinău nr. 33-c din 25 ianuarie 2013 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de avertisment ca fiind ilegal şi neîntemeiat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 29 octombrie 2013, acţiunea înaintată de Cimpoi Ion împotriva Direcţiei generale asistenţă socială a Consiliului municipal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ s-a admis integral şi s-a anulat ordinul Direcţiei generale asistenţă socială a Consiliului municipal Chişinău nr. 33-c din 25 ianuarie 2013 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare lui Cimpoi Ion sub formă de avertisment ca ilegal în fond şi neîntemeiat. În motivarea hotărîrii, instanţa de fond constată că, Direcţia generală asistenţă socială a Consiliului municipal Chişinău, la emiterea ordinului nr. 33-c din 25 ianuarie 2013, a încălcat prevederile art. 210 din Codul Muncii care prevede obligativitatea indicării temeiurilor de fapt şi de drept al aplicării sancţiunii.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2014, cererea de chemare în judecată depusă de Cimpoi Ion împotriva Direcţiei Generale Asistenţă Socială s-a expediat la Curtea Supremă de Justiţie pentru soluţionarea chestiunii de strămutare a pricinii la o altă instanţă de judecată de acelaşi grad. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 01 aprilie 2014, s-a admis cererea de strămutare a pricinii înaintată de Curtea de Apel Chişinău şi s-a strămutat pentru examinarea în ordine de apel la Curtea de Apel Bender. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 15 mai 2014 s-a respins apelul declarat de Direcţia generală asistenţă socială a Consiliului municipal Chişinău, ca nefondat şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

La 29 septembrie 2014 Direcţia generală asistenţă socială a Consiliului municipal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 15 mai 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi verificarea corectitudinii constatării circumstanţelor de drept şi de fapt a pricinii, inclusiv a materialelor prezentate în calitate de probă, a aplicării şi interpretării 2 normelor de drept material la judecarea pricinii. În motivarea recursului, reprezentantul Direcţiei generale asistenţă socială a Consiliului municipal Chişinău, Irina Banova, a invocat că nu s-a respectat procedura prealabilă prevăzută de lege pentru acţiunile în procedura contenciosului administrativ.

Menţionează recurentul că instanţele de judecată nu au elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi nu au cercetat multiaspectual şi complet probele invocate de recurent, totodată fiind aplicate eronat prevederile normelor de drept material. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din 3 oficiu şi în toate cazurile.

în conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute în normele de drept citate.

Colegiul conchide că, argumentele recurentului precum că instanţele de judecată nu au elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi nu au cercetat multiaspectual şi complet probele invocate de recurent fiind aplicate eronat prevederile normelor de drept material nu pot fi reţinute, în acest sens instanţele inferioare au examinat just şi sub toate aspectele probele invocate de către părţi în contextul circumstanţelor constatate iar obiecţiile recurentului sunt apreciate ca declarative, fără suport legal şi constituie un punct de vedere al recurentului care nu se încadrează în temeiurile de declarare a recursului. Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Argumentul recurentului precum că nu s-a respectat procedura prealabilă prevăzută de lege pentru acţiunile în procedura contenciosului administrativ la fel nu poate fi reţinut, deoarece procedura prealabilă este necesară în cazul în care obiectul acţiunii se referă la repararea prejudiciului cauzat. Astfel, instanţa de recurs notează că reprezentantul Direcţiei generale asistenţă socială a Consiliului municipal Chişinău, Irina Banova, nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţie, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţele inferioare, respectiv nu constituie temei de casare a actelor contestate.

4 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Direcţiei generale asistenţă socială a Consiliului municipal Chişinău, Irina Banova, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul Direcţiei generale asistenţă socială a Consiliului municipal Chişinău, Irina Banova, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 5