2ra-3107/14 — Anularea ordinului de concediere, încasarea salariului, repararea prejudiciului moral

prima instanță V. Clima dosar nr. 2ra-3107/14 instanța de apel S. Caitaz A. Nogai A. Doga DECIZIE 26 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî, Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Societate cu răspundere limitată „Consvitraliu”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Liliei Iliev împotriva Societății cu răspundere limitată „Consvitraliu” cu privire la anularea ordinului, încasarea salariului restant, a indemnizației de concediu, a penalității de întârziere, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, a dobânzii de întârziere, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 29 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Societate cu răspundere limitată „Consvitraliu” și menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana, municipiul Chișinău din 27 ianuarie 2014, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 16 iulie 2013, Lilia Iliev a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Consvitraliu” cu privire la anularea ordinului, încasarea salariului restant, a indemnizației de concediu, penalității de întârziere, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, a dobânzii de întârziere,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta Lilia Iliev a indicat că la 01 august 2012 a fost angajată în calitate de manager la SRL „Consvitraliu”, reprezentanța Bălți. La angajare a fost obligată să semneze, fără a indica data, o cerere de concediere care nu a fost scrisă de către ea. Susține că la 08 februarie 2013, prin constrângere psihică, pe motivul necesității de expediere urgentă a actelor la Chişinău, a fost impusă să semneze acte ce ar confirma că a primit salariul restant pentru lunile noiembrie, decembrie şi ianuarie, respectiv, din neatenție și fără a da citire celor scrise în acte, a semnat actul de salarizare pentru luna decembrie, iar când a înțeles ce se întâmplă, a refuzat să semneze actele pe lunile rămase.

Ulterior, a fost informată despre faptul demisiei sale din propria inițiativă, în baza cererii de demisie semnată de către reclamantă la data angajării sale. 2 După 10 zile de la concediere, în urma solicitărilor telefonice, a fost invitată pentru a primi carnetul de muncă, însă pentru eliberarea lui, i s-a solicitat repetat să semneze actele de salarizare care confirmă achitarea salariilor. Astfel, refuzînd în semnarea actelor până în prezent pîrîtul nu i-a eliberat carnetul de muncă și nici nu i-a achitat salariul. La 20 februarie 2013, prin scrisoare recomandată, pentru a-și revendica drepturile salariale și pentru a-i fi eliberat carnetul de muncă, s-a adresat deja la sediul central al SRL „Consvitraliu”, iar prin răspunsul nr. 2 din 27 februarie 2013 a fost informată că este concediată pentru absență nemotivată de la serviciu.

La 05 martie 2012 s-a adresat repetat către SRL „Consvitraliu” pentru verificarea temeiului concedierii şi a solicitat expedierea carnetului de muncă la reprezentanța Bălți a întreprinderii, însă nu a primit nici un răspuns. Pe parcursul judecării pricinii, la 11 septembrie 2013, Lilia Iliev a depus cerere de concretizare a cerințelor indicînd că a activat în calitate de manager al SRL „Consvitraliu” din data de 08 ianuarie 2013, fiind concediată ilegal în baza art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii din data de 11 februarie 2013. Consideră că a fost concediată ilegal deoarece la 08 februarie 2013 s-a aflat la locul de muncă pe întreaga durată a zilei, îndeplinind obligaţiile de serviciu, fapt ce se confirmă prin factura HC nr. 0791325 eliberată de către ea, iar motivul concedierii a fost faptul că a refuzat să semneze actele prin care să se documenteze primirea salariului pe lunile noiembrie, decembrie 2012 și ianuarie 2013, pe care de fapt nu l-a primit.

A mai invocat că, contrar art. 86 alin. (2) Codul muncii, ordinul de concediere a fost emis în perioada aflării ei în concediu medical, fapt ce se confirmă prin certificatul de concediu medical, seria 01 nr. 444650 din 11 februarie 2013,eliberat de Centrul de sănătate nr. 3 mun. Bălți. La fel, a invocat și încălcarea art. 251 Codul muncii în sensul concedierii unei femei ce are în grija sa copii ce nu au atins vîrsta de 6 ani. De asemenea, a mai indicat că prin concediere ilegală şi umilinţa la care a fost supusă i-au fost cauzate daune morale pe care le estimează la suma de 10000 lei.

A susţinut asupra prevederilor art. 90 alin (2) Codul muncii, dar şi asupra prevederilor art. 66 alin. (5) şi art. 151 Codul muncii, care prescriu obligativitatea eliberării carnetului de muncă la data concedierii, arătînd că a manifestat consimţămîntul expedierii lui prin poştă în cererea din 05 martie 2013, însă pînă la data depunerii cererii concretizate, carnetul nu a fost înmînat, respectiv a pretins că beneficiază de dreptul la salariu mediu pentru absenţă forţată de la serviciu în legătură cu reţinerea carnetului de muncă. Baza de calcul pentru o zi a arătat-o potrivit Hotărîrii Guvernului nr. 426 din 26 aprilie 2004 privind aprobarea Modului de calculare a salariului mediu, prin împărţirea salariului pe trei luni, ce conţin toate primele de cîştig şi compensaţii la numărul zilelor lucrătoare.

Astfel a arătat că salariul mediu lunar conform contului 531 a angajatei Lilia Iliev din 01 august 2012 – 28 februarie 2013 este în noiembrie 2012 – 1818,18 lei, în decembrie 2012 – 2500 lei şi în ianuarie 2013 – 2500 lei, cumulat reprezintă suma de 6818,18 lei, care împărţită la 62 zile lucrătoare din totalul de 91 zile egalează cu salariul mediu zilnic de 109,97 lei, 3 întemeindu-şi pretenţia de plată a penalităţii pe prevederile art. 330 alin. (1) Codul muncii.

Prin urmare, solicită Lilia Iliev anularea ordinului de concediere nr. 167/E din 11 februarie 2013 cu privire la eliberarea din funcţie în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii, restabilirea în funcție şi anularea înscrierilor din carnetul de muncă, încasarea salariului restant neachitat pentru perioada 01 noiembrie 2012 - 11 februarie 2013 în sumă de 7364,85 lei, încasarea indemnizației de concediu în sumă de 1016,04 lei, a penalității de întârziere în sumă de 1862,87 lei, încasarea salariului mediu pentru perioada absenței forțate de la lucru în legătură cu reținerea carnetului de muncă în sumă de 14626,01 lei, repararea prejudiciului moral în sumă de 10000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată (vol. I, f.d.

76-78). La 18 decembrie 2013, Lilia Iliev a depus cerere de concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat anularea ordinului de concediere nr. 167/E din 11 februarie 2013, încasarea salariului restant în sumă de 7904,53 lei, indemnizației de concediu în sumă de 1088,64 lei, penalitatea de întârziere în sumă de 3068,68 lei, salariul mediu ratat pentru toată perioada reținerii carnetului de muncă în sumă de 24378,99 lei, compensarea pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului în mărime de 964,54 lei, prejudiciu moral în cuantum de 10000 lei și compensarea cheltuielilor de transport legate de deplasarea în instanță în sumă de 396,20 lei şi de asistență juridică în mărime de 7650 lei (vol. I, f.d.

144). La aceiași dată, 18 decembrie 2013, reclamanta a depus cerere prin care reiterând starea tensionată între ea şi angajatorul SRL „Consvitraliu”, conform art. 90 alin. (4) Codul muncii, a solicitat încasarea compensației în mărime de trei salarii lunare în sumă de 7500 lei, în locul restabilirii în serviciu, considerând-o eliberată prin demisie (vol. I, f.d. 161). Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 27 ianuarie 2014 acțiunea a fost admisă parțial, a fost anulat ordinul cu privire la eliberarea din funcție nr. 167/E din 11 februarie 2013 emis de SRL „Consvitraliu”.

A fost încasat de la SRL „Consvitraliu” în beneficiul Liliei Iliev compensația în mărime de trei salarii lunare în sumă de 7500 lei în locul restabilirii în serviciu, considerând-o pe Lilia Iliev eliberată de la SRL „Consvitraliu” din funcția de manager conform art. 85 alin. (1) Codul muncii, prin demisie, începând cu 27 ianuarie 2014. A fost obligată SRL „Consvitraliu” să modifice înscrierea în carnetul de muncă al Liliei Iliev, la rubrica temeiul concedierii, prin substituirea mențiunii, „eliberată din funcția manager vânzări în baza art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii, pentru absență de la lucru fără motive întemeiate”, cu mențiunea „demisia din propria inițiativă, în baza art. 85 alin. (1) Codul muncii, începând cu 27 ianuarie 2014” şi obligarea eliberării Liliei Iliev a carnetului de muncă prin intermediul oficiului poștal.

A fost încasat de la SRL „Consvitraliu” în beneficiul Liliei Iliev suma de 7904,53 lei cu titlu de salariu restant neachitat în perioada 01 noiembrie 2012-11 februarie 2013, cu calcularea şi reţinerea din această sumă a plăţilor obligatorii la bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale, suma de 1088,64 lei - indemnizație de concediu, suma de 27154,06 lei cu titlu de salariu mediu pentru perioada absenței forțate de la lucru, suma de 3311,50 lei cu titlu de plăti suplimentare în 4 mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a achitării salariului restant şi indemnizației de concediu pentru perioada 01 decembrie 2012-18 ianuarie 2014, suma de 5000 lei cu titlu de compensație pentru prejudiciul moral cauzat, suma de 396,20 lei cu titlu de cheltuieli de transport suportate în legătură cu prezentarea în instanța de judecată şi suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

A fost încasat de la SRL „Consvitraliu” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de1283,76 lei. În rest, pretențiile privind compensarea pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului pentru perioada 12 februarie 2013-18 ianuarie 2014 în sumă de 1070,09 lei, compensarea excedentului sumei pretinse de 5000 lei pentru prejudiciul moral cauzat şi compensarea excedentului cheltuielilor de asistență juridică pretinse în sumă de 4400 lei, au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 29 mai 2014 a fost respins apelul declarat de SRL „Consvitraliu” și a fost menținută hotărârea primei instanțe. La 14 august 2014, în termenul prevăzut de lege, SRL „Consvitraliu” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea depusă de Lilia Iliev să fie respinsă ca fiind tardivă.

Recurentul, în motivarea recursului, a indicat că atât instanța de fond, cât și instanța de apel, nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele cauzei și au interpretat eronat legea. Susține că instanțele de judecată au ignorat prevederile legii și au omis să constate faptul că Lilia Iliev la depunerea cererii de chemare în judecată, nu s-a încadrat în termenii prevăzuți de art. 355 Codul muncii. Indică că din materialele cauzei rezultă că Lilia Iliev a fost eliberată din funcție la 11 februarie 2013, iar la 12 februarie 2013, fiind invitată pentru a face cunoștință cu ordinul de concediere, pentru a primi carnetul de muncă și salariul, aceasta nu s-a prezentat, fapt ce se confirmă prin procesul-verbal nr. 2 semnat de către reprezentanții filialei Bălți.

Menționează că acțiunea a fost depusă la 16 iulie 2013, iar prin urmare, intimata a omis termenul de prescripție stabilit de legiuitor, mai mult, intimata nu a solicitat repunerea în termenul de înaintare a acțiunii. Mai invocă că în decizia sa, la pct. 67, instanța de apel, totuși recunoaște că termenul de prescripție aplicat acestui litigiu este de 3 luni și că acest termen a fost întrerupt. Totuși instanța de apel nu a indicat în baza cărei norme acesta a fost întrerupt. Prin referința din 15 octombrie 2014, Lilia Iliev a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil. În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Din actele pricinii este cert faptul că la 11 iunie 2014 Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor copia deciziei din 29 mai 2014 pe care recurentul a recepţionat-o la 17 iunie 2014, iar la 14 august 2014, adică în termenul prevăzut de lege SRL „Consvitraliu” a declarat recurs. 5 În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 22 octombrie 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărârilor judecătoreşti în partea admiterii acţiunii cu privire la anularea ordinului de eliberare din funcţie şi admiterii pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri de respingere a pretenţiilor date ca fiind depuse cu omiterea termenului de prescripţie, în rest hotărârile judecătoreşti urmează a fi menţinute din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărâre.

Din actele pricinii rezultă că intimata Lilia Iliev în temeiul ordinului nr. 73 A din 25 iulie 2012 a fost angajată în funcţie de manager a SRL „Consvitraliu” cu retribuţia muncii de 2500 lei începînd cu 01 august 2012, conform contractului de muncă nr. 188 din 01 august 2012, fiindu-i stabilită o perioadă de probă de 2 luni. Prin ordinul SRL „Consvitraliu” nr. 167/E din 11 februarie 2013 „Cu privire la eliberarea din funcţie”, Liliei Iliev, manager al SRL „Consvitraliu” i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară sub formă de concediere din funcţie în baza art. 86 alin. (1) lit.h) Codul muncii, în legătură cu absenţa fără motive întemeiate de la lucru.

S-a mai stabilit că Lilia Iliev la 16 iulie 2013 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Consvitraliu” prin care a solicitat anularea ordinului de concediere nr. 167/E din 11 februarie 2013, încasarea salariului restant în sumă de 7904,53 lei, indemnizației de concediu în sumă de 1088,64 lei, penalitatea de întârziere în sumă de 3068,68 lei, salariul mediu ratat pentru toată perioada reținerii carnetului de muncă în sumă de 24378,99 lei, compensarea pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului în mărime de 964,54 lei, prejudiciu moral în cuantum de 10000 lei și compensarea cheltuielilor de transport legate de deplasarea în instanță în sumă de 396,20 lei, încasarea compensației în mărime de trei salarii lunare în sumă de 7500 lei, în locul restabilirii în serviciu, considerând-o eliberată prin demisie şi încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 7650 lei.

Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în fond a concluzionat asupra temeiniciei acţiunii, admiţînd-o parţial cu anularea ordinul cu privire la eliberarea din funcție nr. 167/E din 11 februarie 2013 emis de SRL „Consvitraliu”; încasarea de la SRL „Consvitraliu” în beneficiul Liliei Iliev a compensației în mărime de trei salarii lunare în sumă de 7500 lei în locul restabilirii în serviciu, considerând-o pe Lilia Iliev eliberată de la SRL „Consvitraliu” din funcția de manager conform art. 85 alin. (1) Codul muncii, prin demisie, începând cu 27 ianuarie 2014; obligînd SRL „Consvitraliu” să modifice înscrierea în carnetul de 6 muncă al Liliei Iliev, la rubrica temeiul concedierii, prin substituirea mențiunii, „eliberată din funcția manager vânzări în baza art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii, pentru absență de la lucru fără motive întemeiate”, cu mențiunea „demisia din propria inițiativă, în baza art. 85 alin. (1) Codul muncii, începând cu 27 ianuarie 2014” şi obligarea eliberării Liliei Iliev a carnetului de muncă prin intermediul oficiului poștal.

Fiind încasat de la SRL „Consvitraliu” în beneficiul Liliei Iliev suma de 7904,53 lei cu titlu de salariu restant neachitat în perioada 01 noiembrie 2012-11 februarie 2013, cu calcularea şi reţinerea din această sumă a plăţilor obligatorii la bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale, suma de 1088,64 lei - indemnizație de concediu, suma de 27154,06 lei cu titlu de salariu mediu pentru perioada absenței forțate de la lucru, suma de 3311,50 lei cu titlu de plăti suplimentare în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a achitării salariului restant şi indemnizației de concediu pentru perioada 01 decembrie 2012-18 ianuarie 2014, suma de 5000 lei cu titlu de compensație pentru prejudiciul moral cauzat, suma de 396,20 lei cu titlu de cheltuieli de transport suportate în legătură cu prezentarea în instanța de judecată şi suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Fiind de asemenea încasat de la SRL „Consvitraliu” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de1283,76 lei. În rest, pretențiile privind compensarea pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului pentru perioada 12 februarie 2013-18 ianuarie 2014 în sumă de 1070,09 lei, compensarea excedentului sumei pretinse de 5000 lei pentru prejudiciul moral cauzat şi compensarea excedentului cheltuielilor de asistență juridică pretinse în sumă de 4400 lei, au fost respinse ca neîntemeiate. Instanţa de apel a fost de acord cu soluţia primei instanţe. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că hotărîrile instanţelor de judecată au fost contestate cu recurs doar în partea admiterii pretenţiei cu privire la anularea ordinului de concediere.

Astfel, la verificarea legalităţii deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea contestată, instanţa de recurs ajunge la concluzia de a admite recursul şi de a casa hotărîrile judecătoreşti în această parte cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a pretenţiilor cu privire la anularea ordinului de concediere şi repararea prejudiciului moral că fiind depuse cu omiterea termenului de prescripţie. Conform art.210 alin. (3) Codul muncii, ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) de sancţionare poate fi contestat de salariat în instanţa de judecată în condiţiile art.355.

Conform art.355 alin. (1) Codul muncii, cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată: a) în termen de 3 luni de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său; b) în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului respectiv al salariatului, în situaţia în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului. Din conţinutul dispoziţiilor citate rezultă în mod cert că în vederea soluţionării litigiului cu privire la restabilirea în funcţie, Lilia Iliev urma să se adreseze instanţei de judecată în termen de trei luni din momentul în care a aflat despre încălcarea dreptului său.

7 După cum rezultă din cererea de chemare în judecată intimata Lilia Iliev a contestat în instanţa de judecată legalitatea emiterii ordinului SRL „Consvitraliu” nr. 167/E din 11 februarie 2013 „Cu privire la eliberarea din funcţie” prin care managerului Lilia Iliev i-a fost aplicată sancţiune disciplinară sub formă de concediere în baza art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii. La 12 februarie 2013 Lilia Iliev a fost invitată la filiala SRL „Consvitraliu” pentru a face cunoştinţă cu ordinul de eliberare din funcţie, pentru a primi carnetul de muncă şi salariului, însă ultima nu s-a prezentat, fapt ce se confirmă prin procesul-verbal nr. 2 din 12 februarie 2013, semnat de reprezentanţii filialei Bălţi (f.d.44).

Contrar prevederilor enunţate mai sus, Lilia Iliev a depus cerere de chemare în judecată la 16 iulie 2013, adică cu depăşirea termenului de trei luni de zile de la data cînd aceasta a aflat despre încălcarea dreptului său. Conform art.271 Codul civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. Conform art. 355 alin.(2) Codul muncii, cererile depuse cu omiterea termenelor prevăzute la alin.(1), din motive întemeiate, pot fi repuse în termen de instanţa de judecată.

Articolul 116 alin. (3) Codul de procedură civilă prevede că la cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). La caz, nu au fost stabilite circumstanţe care implică suspendarea sau întreruperea termenului respectiv de prescripţie şi nici nu au fost formulate cereri de repunere în termen. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al curţii Supreme de Justiţie consideră că cerinţa de anulare a ordinului de sancţionare disciplinară cu eliberarea din funcţie nr. 167/E din 11 februarie 2013 tardivă, iar pretenţia dată urmează a fi respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

Cu referire la prevederile art. 90 alin. (2) lit. c) Codul muncii, dar şi conform art. 329 Codul muncii, repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului. Angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel. Prejudiciul moral se repară în formă bănească sau într-o altă formă materială determinată de părţi. Litigiile şi conflictele apărute în legătură cu repararea prejudiciului moral se soluţionează de instanţa de judecată, indiferent de mărimea prejudiciului material ce urmează a fi reparat.

Reieşind din faptul că instanţa de recurs a ajuns la concluzia cu privire la respingerea pretenţiei cu privire la anularea ordinului de concediere ca fiind tardivă 8 urmează a fi respinsă şi pretenţia cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin emiterea ordinului contestat. În rest, hotărîrile judecătoreşti nu au fost contestate cu recurs, şi prin urmare instanţa de recurs nu se expune asupra legalităţii acestora.

Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe în partea admiterii pretenţiei cu privire la anularea ordinului de concediere şi repararea prejudiciului moral şi de a emite în această parte o nouă hotărîre, prin care pretenţia Liliai Iliev împotriva SRL „Consvitraliu” cu privire la anularea ordinului de concediere şi repararea prejudiciului moral de respins ca fiind depuse cu omiterea termenului de prescripţie. În rest. decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe se menţin. În conformitate art.445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Consvitraliu”.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014 şi hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 27 ianuarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Liliei Iliev împotriva Societății cu răspundere limitată „Consvitraliu” cu privire la anularea ordinului, încasarea salariului restant, a indemnizației de concediu, a penalității de întârziere, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, a dobânzii de întârziere, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată în partea admiterii pretenţiei cu privire la anularea ordinului de concediere şi repararea prejudiciului moral şi se emite în această parte o nouă hotărâre prin care: Se respinge pretenţia Liliai Iliev împotriva SRL „Consvitraliu” cu privire la anularea ordinului de concediere şi repararea prejudiciului moral ca fiind depuse cu omiterea termenului de prescripţie.

În rest, decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014 şi hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 27 ianuarie 2014 se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî Oleg Sternioală Ion Corolevschi