2ra-143/15 — Anularea ordinului, încasarea salariului pentru perioada absentei fortate de la locul de munca, a compensatiei suplimentare în locul restabilirii la locul de muncă, repararea prejudiciului moral

prima instanţă: D.Chistol dosarul nr. 2ra-143/15 instanţa de apel: M.Anton, Iu. Cotruţă, E.Clim DECIZIE 11 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală Iurie Bejenaru, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de Ababii Ecaterina prin intermediul reprezentantului Bordei Teodor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ababii Ecaterina împotriva întreprinderii cooperatiste de alimentaţie publică „COOPALIMENTARA” cu privire la anularea ordinului, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă, a compensației suplimentare în locul restabilirii la locul de muncă, repararea prejudiciului moral şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Ababii Ecaterina şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 31 martie 2014, c o n s t a t ă La 11 octombrie 2012, Ababii Ecaterina prin intermediul reprezentantului Teodor Bordei a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCAP „COOPALIMENTARA” cu privire la anularea ordinului, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă, a compensației suplimentare în locul restabilirii la locul de muncă, repararea prejudiciului moral şi compensarea cheltuielilor de judecată. În susţinerea cererii reclamanta a indicat că, la 02 februarie 2012 a încheiat cu pîrîtul contractul individual de muncă nr. 3/12, fiind angajată în calitate de barman. Susţine că, în luna mai 2012 a solicitat pîrîtului acordarea concediului neplătit pentru perioada 25 iunie 2012 - 08 iulie 2012, pentru a pleca la mare în Bulgaria.

Invocă că, iniţial a solicitat angajatorului acordarea concediului anual de odihnă plătit, însă a fost informată că potrivit art. 116 alin. (1) Codul Muncii, nu dispune de acest drept, deoarece activează în cadrul întreprinderii mai puţin de 6 luni. Astfel, pîrîtul a acceptat acordarea concediului neplătit pentru perioada 25 iunie 2012 - 08 iulie 2012 şi în acest sens i-a eliberat certificatul nr. 13 din 07 mai 2012 pentru a fi prezentat la Consulatul Bulgariei în vederea obținerii vizei. Menţionează că, în perioada 25 iunie 2012 - 08 iulie 2012 s-a aflat în Bulgaria, însă pîrîtul la 29 iunie 2012 i-a expediat o scrisoare prin care a solicitat dînsei, să 1 explice motivele neprezentării la locul de muncă.

La revenirea în ţară a luat cunoştinţă cu scrisoarea enunţată şi la 10 iulie 2012 în adresa pîrîtului a fost expediat răspunsul, cu indicarea motivului neprezentării sale la locul de muncă şi anume că i-a fost acordat concediul neplătit. Afirmă că, la 09 iulie 2012 s-a prezentat la locul de muncă şi a fost informată că va fi concediată, din motiv că a lipsit nemotivat de la locul de muncă, nefiind respectată procedura de acordare a concediului şi anume depunerea cererii, iar angajatorul nu a emis un ordin de acordare a concediului. Mai susţine reclamanta că, la 12 iulie 2012 a fost internată la tratament staţionar în perioada 12 iulie 2012 - 21 iulie 2012 în spitalul ÎMSP SCM nr. 1 Chişinău, fiind diagnosticată cu sarcină 19 săptămîni, iminenţă de avort.

La 12 iulie 2012 a fost emis ordinul nr. 46, prin care a fost eliberată din funcţia deținută, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii, în legătură cu absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă. Indică că, lipsa dînsei de la locul de muncă în perioada 27 iunie 2012 - 08 iulie 2012 este motivată, deoarece administraţia i-a acordat concediul neplătit şi a eliberat în acest sens certificatul nr. 13 din 07 mai 2012 pentru a fi prezentat la Consulatul Bulgariei, în vederea obţinerii vizei, iar faptul că lipseşte cererea de acordare a concediului şi că, administraţia nu a emis un ordin de acordare a concediului neplătit, rezultă că, este vina administrației şi nu-i poate fi imputată ei.

La fel susţine că, la momentul emiterii ordinului de concediere, se afla în termen de 19 săptămîni de sarcină, iar potrivit art. 251 Codul Muncii, se interzice concedierea femeilor gravide, iar ordinul nr. 46 din 12 iulie 2012 contrar art. 210 alin. (1) lit. a) Codul Muncii, nu conţine temeiul juridic de concediere. Consideră reclamanta că, ordinul nr. 46 din 12 iulie 2012 este ilegal, deoarece a fost emis în perioada aflării dînsei în concediul medical, fapt ce contravine prevederilor art. 86 alin. (2) Codul Muncii, care expres prevede că, nu se admite concedierea salariatului în perioada aflării în concediul medical. Indică reclamanta că, prin eliberarea sa din funcţie i-a fost adus un prejudiciu moral, manifestat prin frustrare şi suferinţe emoționale, iar în rezultatul lor, starea sănătăţiei s-a însrăutăţit pînă la apariţia iminenţei de avort, din care motiv a fost spitalizată.

Solicită reclamanta, anularea ordinului ÎCAP „COOPALIMENTARA” nr.46 din 12 iulie 2012 cu privire la eliberarea din funcție, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la locul de muncă în mărimea salariului mediu pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la lucru, încasarea compensaţiei suplimentare în mărime de 10 salarii medii lunare în locul restabilirii la locul de muncă, prejudiciului moral în mărime de 22 000 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 31 martie 2014 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2014 a fost respins apelul declarat de Ababii Ecaterina şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 31 martie 2014. 2 La 24 noiembrie 2014, Ababii Ecaterina prin intermediul reprezentantului Bordei Teodor, a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii integral. În motivarea recursului a indicat că, instanţele judecătoreşti la examinarea pricinii au aplicat şi interpretat eronat normele de drept material, iar concluziile expuse, în hotărârile emise sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. În acest sens, a indicat că a fost concediată contrar art.86 alin. (2) şi art. 251 Codul muncii.

Menționează că, lipsa de la locul de muncă în perioada 27 iunie 2012 - 08 iulie 2012 o consideră motivată, deoarece administraţia i-a acordat concediul neplătit şi a eliberat în acest sens certificatul nr. 13 din 07 mai 2012 pentru a fi prezentat la Consulatul Bulgariei, în vederea obţinerii vizei, iar faptul că lipseşte cererea de acordare a concediului şi că, administraţia nu a emis un ordin de acordare a concediului, este vina administrației, fapt ce nu-i poate fi imputat ei. Consideră că, ordinul nr. 46 din 12 iulie 2012 a fost emis contrar art. 86 alin. (2) şi art. 251 Codul Muncii, în perioada aflării în concediul medical, mai mult nu conţine temeiul juridic de concediere în sensul art. 210 alin. (1) lit. a) Codul Muncii.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 16 iulie 2014 (f.d. 216), iar la materialele cauzei nu este dovada recepţionării de către recurentă a copiei deciziei instanţei de apel, recursul se consideră declarat în termen. Judecînd recursul declarat de Ababii Ecaterina prin intermediul reprezentantului Bordei Teodor împotriva deciziei date în apel, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat ÎCAP „COOPALIMENTARA”, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere în parte a cererii de chemare în judecată, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Conform art. 86 alin. (1) lit. h) şi 251 Codul Muncii, concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite pentru absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă.

Se interzice concedierea femeilor gravide, a femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 6 ani şi a persoanelor care folosesc concediile pentru îngrijirea copilului prevăzute la art.124, 126 şi 127, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 86 alin. (1) lit. b), g) – k). Instanţa de judecată a stabilit că, în baza contractul individual de muncă nr. 3/12 din 02 februarie 2012, recurenta Ababii Ecaterina a fost angajată la lucru la ÎCAP „COOPALIMENTARA” în calitate de barman, cu salariul de funcţie lunar în mărime de 2 800 lei (f.d. 46). Potrivit declaraţiilor recurentei, Ababii Ecaterina expuse în cererea de chemare în judecată, în luna mai 2012, a solicitat ÎCAP „COOPALIMENTARA”, acordarea 3 concediului neplătit pentru perioada 25 iunie 2012 - 08 iulie 2012, pentru a pleca în Bulgaria, la odihnă.

La 07 mai 2012, ÎCAP „COOPALIMENTARA” i-a eliberat certificatul nr. 13 pentru a fi prezentat Ambasadei Bulgariei în Republica Moldova, prin care se confirmă că Ababii Ecaterina este angajată la întreprindere în funcţia de barman de la 02 februarie 2012, cu salariul mediu lunar de 2 800 lei şi că i se va acorda concediul neplătit pentru perioada de la 22 iunie 2012 pînă la 08 iulie 2012, în baza art. 120 Codul Muncii (f.d. 8, 47). În perioada 25 iunie 2012 - 08 iulie 2012, Ababii Ecaterina s-a aflat în Bulgaria. Prin scrisoarea recomandată nr. 21 din 29 iunie 2012, ÎCAP „COOPALIMENTARA” a solicitat Ecaterinei Ababii explicarea motivelor neprezentării la locul de muncă (f.d.

9). Potrivit actului cu privire la stabilirea faptului de lipsă la locul de muncă întocmit de comisia în componenţa: Samosvat Dumitru - administratorul cafenelei ,,Bouchee”, Vornicescu Maria – tehnolog, Scorohodov Serghei – barman şi Jardan Angela - îngrijitor spaţiu, s-a stabilit lipsa la locul de muncă, inclusiv pe teritoriul cafenelei a Ecaterinei Ababii, de la ora 10.00 pînă la sfîşitul zilei de muncă pentru 12 iulie 2012 (f.d. 56). La fel, s-a stabilit că în perioada 12 iulie 2012 - 21 iulie 2012, Ababii Ecaterina a fost internată la tratament staţionar în spitalul ÎMSP SCM nr. 1 Chişinău, fiind diagnosticată cu sarcină 19 săptămîni, iminenţă de avort, fapt confirmat prin certificatul de concediu medical seria 01 nr. 301776 şi trimitere – extras cu indicarea datei de staţionar 12 iulie 2012 şi externarea 21 iulie 2012, eliberat de ÎMSP SCM nr. 1 Chişinău (f.d.14-16).

Prin ordinul ÎCAP „COOPALIMENTARA” nr. 46 din 12 iulie 2012, Ecaterinei Ababii i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară sub formă de concediere, în baza art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii, în legătură cu absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă (f.d. 13). Potrivit certificatului de naştere, înregistrat sub nr. 4387 seria NA-VI nr.1558530 eliberat de OSC sectorul Centru mun. Chişinău la 12 decembrie 2012, se confirmă naşterea de către Ababii Ecaterina a fiului Ababii Timofei (f.d. 73). În acest context şi reieşind din circumstanţele de fapt şi de drept stabilite, Colegiul conchide că instanţele judecătoreşti eronat au ajuns la concluzia, că la emiterea ordinului nr.46 din 12 iulie 2012 cu privire la concedierea Ecaterinei Ababii, în temeiul art.86 alin. (1) lit. h) Codul muncii, de către angajator au fost respectate prevederile legislaţiei muncii.

Or, conform art.86 alin. (1) lit. h) Codul muncii, concedierea salariatului prin desfacerea din inițiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, pentru absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă, iar art. 251 Codul Muncii, interzice concedierea femeilor gravide în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h). În acest sens, remarcă Colegiul că, prin ordinul nr. 46 din 12 iulie 2012, Ecaterinei Ababii i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară sub formă de concediere în baza art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii, în legătură cu absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă.

4 La baza emiterii ordinului a stat actul de lipsă de la locul de muncă în timpul zilei de lucru a Ecaterinei Ababii, întocmit de comisie, de la ora 10.00 pînă la sfîrşitul zilei de muncă la data de 12 iulie 2012 (f.d. 56). Pe cînd în realitate, Colegiul menţionează că, angajatorul a admis concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediul medical, fapt ce contravine prevederilor art. 86 alin. (2) Codul Muncii. Faptul imposibilităţii absentării la data de 12 iulie 2012 mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă se confirmă de însuşi Colegiul civil şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău în decizia recurată, care la fila dosarului nr. 214 remarcă că, în ziua de 12 iulie 2012 Ababii Ecaterina s-a aflat la serviciu timp de o oră, cînd i-a fost citit ordinul de concediere, care a servit temei de înrăutăţire a stării sănătăţii cu ulterioara internare în spital.

Reieşind din cele menţionate supra, Colegiul conchide că, eliberarea recurentei în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) Codul Muncii s-a efectuat contrar prevederilor legii, respectiv în prezenta speţă este aplicabil şi art. 251 Codul Muncii, care prevede că, se interzice concedierea femeilor gravide, a femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 6 ani şi a persoanelor care folosesc concediile pentru îngrijirea copilului prevăzute la art.124, 126 şi 127. Astfel, avînd în vedere că, recurenta Ababii Ecaterina a fost concediată ilegal, cerinţa privind anularea ordinului nr. 46 din 12 iulie 2012 privind eliberarea din funcţie, urmează a fi admisă, cu încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru pe perioada 12 iulie 2012-11 februarie 2015 inclusiv, reieșind din salariul mediu lunar de 2 800 lei.

Referitor la încasarea compensației suplimentare în mărime de 10 (zece) salarii medii lunare şi prejudiciului moral în mărime de 22 000 lei, Colegiul admite parţial cerinţele, din următoarele considerente. Conform art. 90 Codul muncii, în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia. Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în: plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă într-o mărime nu mai mică decît salariul mediu al salariatului pentru această perioadă; compensarea cheltuielilor suplimentare legate de contestarea transferului sau a eliberării din serviciu (consultarea specialiştilor, cheltuielile de judecată etc.); compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului.

Mărimea reparării prejudiciului moral se determină de către instanţa de judecată, ţinîndu-se cont de aprecierea dată acţiunilor angajatorului, dar nu poate fi mai mică decît un salariu mediu lunar al salariatului. În locul restabilirii la locul de muncă, părţile pot încheia o tranzacţie de împăcare, iar în caz de litigiu - instanţa de judecată poate încasa de la angajator, cu acordul salariatului, în beneficiul acestuia, o compensaţie suplimentară la sumele indicate la alin.(2) în mărime de cel puţin 3 salarii medii lunare ale salariatului. Ţinînd cont de solicitările recurentei Colegiul consideră necesar de a încasa compensaţia suplimentară în locul restabilirii la locul de muncă în mărime a trei salarii medii lunare, şi prejudiciul moral în mărime a două salarii medii lunare, ce constituie o 5 satisfacere comensurabilă şi nu este excesivă pentru intimat, ţinut să o plătească şi nici venit nejustificat pentru recurent.

Conform art.94 şi 96 CPC, conform căruia instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Raportînd aceste prevederi legale la actele cauzei, Colegiul consideră că cerinţa recurentei Ababii Ecaterina privind încasarea cheltuielilor pentru asistenţă juridică necesită a fi respinsă ca neîntemeiată din lipsa probelor ce ar confirma suportarea cheltuielilor pretinse.

Reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că prima instanţă a stabilit circumstanţele importante pentru soluţionarea cauzei, însă a aplicat eronat norma de drept material şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, şi de a emite o nouă hotărîre, prin care cererea de chemare în judecată depusă de Ababii Ecaterina împotriva ÎCAP „COOPALIMENTARA” cu privire la anularea ordinului de concediere, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă, a compensației suplimentare în locul restabilirii în funcţie, repararea prejudiciului moral şi compensarea cheltuielilor de judecată, de admis în parte, cu anularea ordinului ÎCAP „COOPALIMENTARA” nr. 46 din 12 iulie 2012 cu privire la concedierea Ecaterinei Ababii din funcţia de barman, cu încasarea de la ÎCAP „COOPALIMENTARA” în beneficiul Ecaterinei Ababii a salariului pentru absenţa froţată de la lucru, pentru perioada de la 12 iulie 2012 pînă la 11 februarie 2015 în sumă de 86 800 lei, a compensaţiei în locul restabilirii la locul de muncă în mărime a trei salarii medii lunare, în sumă de 8 400 lei şi a prejudiciului moral în mărimea a două salarii medii lunare, în sumă de 5 600 lei.

În rest, pretenţiile privind încasarea compensaţiei suplimentare în locul restabilirii la locul de muncă, repararea prejudiciului moral şi compensarea cheltuielilor de judecată se resping ca neîntemeiate. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Ababii Ecaterina prin intermediul reprezentantului Bordei Teodor. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 31 martie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ababii Ecaterina împotriva întreprinderii cooperatiste de alimentaţie publică „COOPALIMENTARA” privind anularea ordinului, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă, a compensației suplimentare în locul restabilirii în funcţie, repararea prejudiciului moral şi compensarea cheltuielilor de judecată şi se emite o nouă hotărîre prin care: Se admite în parte cererea de chemare în judecată depusă de Ababii Ecaterina prin intermediul reprezentantului Bordei Teodor împotriva întreprinderii cooperatiste de alimentaţie publică „COOPALIMENTARA” cu privire la anularea ordinului, încasarea 6 salariului pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă, a compensației suplimentare în locul restabilirii în funcţie, repararea prejudiciului moral şi compensarea cheltuielilor de judecată.

Se anulează ordinul întreprinderii cooperatiste de alimentaţie publică „COOPALIMENTARA” nr. 46 din 12 iulie 2012 cu privire la eliberarea Ecaterinei Ababii din funcţia de barman. Se încasează de la întreprinderea cooperatistă de alimentaţie publică „COOPALIMENTARA” în beneficiul Ecaterinei Ababii salariul mediu pentru absenţa forţată de la lucru pentru perioada de la 12 iulie 2012 pînă la 11 februarie 2015 inclusiv, în mărime de 86 800 (optzeci şi şase mii opt sute) lei. Se încasează de la întreprinderea cooperatistă de alimentaţie publică „COOPALIMENTARA” în beneficiul Ecaterinei Ababii prejudiciul moral în mărime de 5 600 (cinci mii şase sute) lei. Se încasează de la întreprinderea cooperatistă de alimentaţie publică „COOPALIMENTARA” în beneficiul Ecaterinei Ababii, compensația suplimentară în locul restabilirii la locul de muncă, în mărime de 8 400 (opt mii patru sute) lei.

În rest, pretențiile privind repararea prejudiciului moral, încasarea compensaţiei suplimentare, în locul restabilirii la locul de muncă şi compensarea cheltuielilor de judecată se resping ca neîntemeiate. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală Iurie Bejenaru Valentina Clevadî 7