2ra-1608/15 — Încasarea salariului pentru absenţa forţatăî de la lucru şi repararea prejudiciului material şi moral

Dosarul nr. 2ra-1608/15 prima instanţă - N.Ocerednîi, instanţa de apel –N. Chircu, A. Albu, A. Toderaş, ÎNCHEIERE 01 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea pe acţiuni „Incomlac”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Serebrian Mihail împotriva societăţii pe acţiuni „Incomlac” cu privire la anularea parţială a ordinului de suspendare a contractului individual de muncă, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la lucru, a prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 05 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de societatea pe acţiuni „Incomlac”, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Bălţi din 19 septembrie 2013, c o n s t a t ă ; La 05 aprilie 2013 Serebrian Mihail s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii pe acţiuni „Incomlac” în care a solicitat anularea parţială a ordinelor nr.421 din 05 iulie 2012 şi nr.466 din 27 iulie 2012 privind suspendarea contractului individual de muncă, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la lucru în mărime de 48750 lei, a prejudiciului moral în mărime de 6500 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de concretizare a pretenţiilor (f.d.33-34) Serebrian Mihail a solicitat; - anularea parţială a ordinelor nr.421 din 05 iulie 2012 şi nr.466 din 27 iulie 2012 privind suspendarea contractului individual de muncă, - radierea înscrisurilor din carnetul de muncă, şi anume: nr.25 din 04 iulie 2012 şi nr. 26 din 18 februarie 2013 privind suspendarea conform art.78 alin. (2) Codul muncii a contractului individual de muncă şi reintegrarea la serviciu în calitate de maistru, secţia mecanică, - încasarea din contul societăţii cu răspundere limitată „Incomlac” în beneficiul său a salariului pentru perioada suspendării nelegitime a contractului individual de muncă şi absenţa forţată de la serviciu în mărime de 48750 lei, - încasarea penalităţii în mărime de 8043,75 lei, 1 - încasarea prejudiciu moral în mărime de 6500 lei şi a cheltuielilor de judecată pentru asistenţa juridică a avocatului.

În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, este angajat în cadrul societăţii pe acţiuni „Incomlac” în funcţie de maistru, în secţia mecanică. Prin ordinul nr. 421 din 05 iulie 2012 a fost suspendat contractul individual de muncă, începînd cu 04 iulie 2012 pentru perioada petrecerii anchetei de serviciu. La baza emiterii ordinului nominalizat a constituit plîngerea societăţii pe acţiuni „Incomlac” înaintată în adresa Inspectoratul de Poliţie Bălţi, pe motiv că 03 iulie 2011, ora 14:00 a sustras de pe teritoriul întreprinderii produse lactate în sumă de 89 lei, fapt ce a adus la prejudicierea întreprinderii. Susţine că prin ordinul nr.466 din 27 iulie 2006 s-a prelungit termenul anchetei de serviciu şi s-a suspendat contractul individual de muncă, pînă la emiterea unei decizii de către organele de drept.

La 03 august 2012 în baza deciziei Inspectoratului de Poliţie Bălţi a fost tras la răspundere contravenţională în temeiul art. 105 Cod contravenţional şi i s-a aplicat amendă în mărime de 50 u.c., adică 1000 lei, însă nefiind de acord cu decizia emisă de către agentul constatator a înaintat o contestaţie în instanţa de judecată, iar prin hotărîrea judecătoriei Bălţi din 31 ianuarie 2013 s-a admis contestaţia şi s-a încetat procesul contravenţional din lipsa faptei contravenţionale.

Mai susţine că prin hotărîrea judecătorească s-a constatat lipsa sustrageri bunurilor, ancheta de serviciu a fost pornită neîntemeiat, iar suspendarea contractului individual de muncă a avut loc în mod ilegal, societatea pe acţiuni „Incomlac” a emis ordinul nr.104 din 25 februarie 2013 prin care a fost reluat contractul individual de muncă începînd cu data de 18 februarie 2013. Susţine că suspendarea neîntemeiată a contactului individual de muncă reprezintă privarea acestuia de posibilitatea de a munci în perioada de 04 iulie 2012 – 18 februarie 2013. Prin hotărîrea judecătoriei Bălţi din 19 septembrie 2013 s-a admis acţiunea înaintată de Serebrian Mihail. S-a anulat parţial ordinul nr.421 din 05 iulie 2012 privind numirea anchetei de serviciu şi suspendarea contractului individual de muncă încheiat între societatea pe acţiuni „Incomlac” şi Serebrian Mihail.

S-a anulat ordinul nr.466 din 27 iulie 2012 privind prelungirea anchetei de serviciu şi suspendarea contractului individual de muncă încheiat între societatea pe acţiuni „Incomlac” şi Serebrian Mihail. S-a dispus radierea din carnetul de muncă a lui Serebrian Mihail următoarele înscrisurile: nr.25 din 04 iulie 2012 „Contractul individual de muncă este suspendat conform art. 78 alin. (2) Codul muncii” şi nr. 26 din 18 februarie 2013 „Reintegrat la serviciu în calitate de maistru, secţia mecanică”. S-a încasat din contul societăţii pe acţiuni „Incomlac” în beneficiul lui Serebrian Mihail salariul pentru perioada suspendării nelegitime a contractului individual de muncă şi absenţa forţată de la serviciu în mărime de 48750 lei.

S-a încasat din contul societăţii pe acţiuni „Incomlac” în beneficiul lui Serebrian Mihail suma de 6500 lei cu titlu de prejudiciului moral. S-a încasat din contul societăţii pe acţiuni „Incomlac” în beneficiul lui Serebrian Mihail suma de 8043,75 lei cu titlu de penalitate de întîrziere. S-a încasat din contul societăţii pe acţiuni „Incomlac” în beneficiul lui 2 Serebrian Mihail cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 5600 lei. S-a încasat din contul societăţii pe acţiuni „Incomlac „ taxa de stat în mărime de 1703,79 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 martie 2014 apelul declarat de societatea pe acţiuni „Incomlac” a fost admis, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o hotărîre nouă de respingere a acţiunii înaintate de Serebrian Mihail ca fiind depusă tardiv.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 23 iulie 2014 s-a admis recursul declarat de Serebrian Mihail. S-a casat decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 martie 2014 şi s-a remis cauza civilă pentru rejudecare în Curtea de Apel Bălţi în alt complet de judecători. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 martie 2015 s-a respins apelul declarat de către societatea pe acţiuni „Incomlac” şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Bălţi din 19 septembrie 2013. S-a încasat din contul societăţii pe acţiuni „Incomlac” în beneficiul lui Serebrian Mihail suma de 26471 lei cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei. La 05 mai 2015, societatea pe acţiuni „Incomlac” a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora şi emiterea unei noi decizii de respingere a pretenţiilor înaintate de Serebrian Mihail.

În motivarea recursului recurentul a indicat că hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare sunt neîntemeiate. Serebrian Mihail a omis termenul de soluţionare a litigiului pe cale judecătorească. Indică că argumentele lui Serebrian Mihail sunt neîntemeiate, iar instanţele de judecată la emiterea soluţiei nu a probat veridicitatea acestora. Totodată la examinarea fondului cauzei instanţele ierarhic inferioare nu au dat apreciere acţiunilor organului de drept privind pornirea procedurii administrative în privinţa lui Serebrian Mihail finalizată cu concluzia sancţionării acestuia. Consideră că de către instanţele investite nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, iar normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat.

Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Prin referinţa depusă la 22 iunie 2015 avocatul Gherasim Angela în interesele lui Serebrian Mihail a reiterat că recurentul în cererea de recurs nu indică exact care normal materială a fost invocată greşit, şi care urma a fi aplicată. Invocă că instanţele investite cu judecarea fondului au emis hotărîri legale şi întemeiate potrivit prevederilor art.239 Cod de procedură civilă, iar motivele indicate în cererea de recurs sunt neargumentate, nefondate şi au fost deja obiect de examinare în instanţele inferioare.

Argumentele invocate nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural. Consideră că temeiurile invocate în recurs nu se încadrează în prevederile 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. A pledat pentru inadmisibilitatea 3 recursului. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit avizului de recepţie (f.d.161) recurentul societatea pe acţiuni „Incomlac” a recepţionat decizia instanţei de apel, la 16 martie 2015, astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 05 mai 2015, este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. 4 În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de societatea pe acţiuni „Incomlac” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de societatea pe acţiuni „Incomlac”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 5