3ra-1486/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1486/14 prima instanţă: Gh. Pavliuc instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu şi M. Guzun ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rodica Cojocar împotriva Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității cu privire la anularea deciziei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iulie 2014, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 19 martie 2014, c o n s t a t ă: La 23 ianuarie 2014, Rodica Cojocar a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității cu privire la anularea deciziei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că la 30 octombrie 2013, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității a emis o decizie prin care a constatat că prestarea serviciilor juridice garantate de stat de către Rodica Cojocar, în calitate de avocat, reprezintă discriminare pe criteriul de dezabilitate față de clientul său. Cu decizia emisă de către Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, Rodica Cojocar nu este de acord, prezentînd argumente referitor la netemeinicia acesteia. Reclamanta consideră că i-a fost prejudiciată grav imaginea, onoarea și demnitatea, dat fiind faptul că acest caz a fost pe larg mediatizat, fiind încălcat principiul prezumției nevinovăției.

Printr-o cerere prealabilă, Rodica Cojocar a contestat decizia pîrîtului, cerere, care, într-un final, a fost respinsă ca neîntemeiată. 1 Solicită, reclamanta, anularea deciziei Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității din 30 octombrie 2013. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 19 martie 2014, acţiunea Rodicăi Cojocar a fost admisă parţial. A fost anulată în parte decizia Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității din 30 octombrie 2013, adoptată în cauza pornită prin nota de autosesizare privind discriminarea în prestarea serviciilor de asistență juridică pe motiv de dizabilitate, dosarul nr. 002/2013, și anume în latura privind concluziile cuprinse în punctele 1, 2, 4 din dispozitivul deciziei referitoare la avocatul, Cojocar Rodica.

În rest, acțiunea Rodicăi Cojocar împotriva Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iulie 2014, a fost respinsă cererea de apel declarată de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 19 martie 2014. La 19 septembrie 2014, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău. Recursul înaintat a fost înregistrat în cadrul Curții Supreme de Justiție la 25 septembrie 2014. Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 31 iulie 2014, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 17 iulie 2014 (f.d. 179). La dosar nu sunt probe care ar confirma cînd a fost recepţionată decizia menţionată de către părţi. Astfel, recursul declarat la 19 septembrie 2014 se consideră depus în termen. Recurentul, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 21 octombrie 2014 Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Rodicăi Cojocar cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. 2 La 25 noiembrie 2014, Rodica Cojocar a depus referinţă la cererea de recurs, considerînd recursul drept neîntemeiat.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de 3 procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 4