3ra-1677/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță, Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău dosarul nr. 3ra-1677/2016

judecător: O. Cojocaru

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

judecători: D. Manole, Șt. Niță, A. Bostan

Î N C H E I E R E

30 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Ion Druță, Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Eugenia Rîpă,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Eugenia

Rîpă împotriva Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității, intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări Sociale

cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de avocatul Dumitru Codreanu, în interesele Eugeniei

Rîpă și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 01 februarie

2016,

c o n s t a t ă :

La 21 decembrie 2015, Eugenia Rîpă a depus cerere de chemare în

judecată Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității, intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la

anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamanta Eugenia Rîpă a indicat că, s-a adresat

către Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității

cu cerere de a i se recunoaște statutul de victimă a discriminării din partea CNAS.

Însă, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității examinând plângerea a decis că termenul de un an de prescripție a

expirat conform art. 13 alin. (2) din Legea cu privire la asigurarea egalității, motiv

din care au declarat plângerea inadmisibilă, invocând în acest sens faptul că

decizia de refuz a reclamantei a fost emisă de CNAS la 18 mai 2013, iar Eugenia

Rîpă s-a adresat în 2015.

Afirmă reclamanta că, nu este de acord cu aceasta deoarece, termenul de

prescripție de un an începe a curge din momentul când reclamantei i s-a adus la

cunoștință decizie.

Susține că, decizia din 18 mai 2013 a CNAS nu i-a fost adusă la

cunoștință nici până la momentul adresării în instanță.

A mai indicat reclamanta că, în fapt s-a adresat în 2013 cu cerere de a i se

acorda indemnizația de deces, în urma accidentului de muncă a soțului său, către

1

CTAS Călărași, iar CNAS ca organ suprem, a decis acordarea doar pentru copiii

săi, a acestei indemnizații, pe reclamantă excluzând-o ca beneficiară, prin decizia

din 18 mai 2015, fără să îi fie adusă la cunoștință sub semnătură această decizie,

ceea ce consideră că, contravine art. 19 alin. (3) al Legii nr. 756 din 1999 privind

asigurarea contra accidente de muncă și boli profesionale, deoarece doar a fost

chemată la oficiu poștal pentru ași ridica banii trimiși ca indemnizație din partea

CNAS.

Ulterior, consultându-se cu un avocat a constat că de fapt i-a fost refuzat

în plata acestei indemnizații.

Mai mult, susține că în lunile martie - aprilie 2015, reclamanta s-a adresat

cu o cerere către CNAS pentru a i se acorda indemnizația unică pentru decesul

soțului său în rezultatul accidentului de muncă conform art. 18 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 756 din 1999 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli

profesionale.

La 30 mai 2015, reclamanta a primit refuz din partea CNAS, prin care a

fost informată că nu se încadrează în prevederile legale și nu-i va fi achita

indemnizație, deoarece la momentul decesului nu avea în îngrijire copii ai

decedatului, sub vârsta de 3 ani, informând-o totodată, că a primit anterior

indemnizația unică de deces, în accident de muncă beneficiari fiind cei 3 copii ai

decedatului.

Consideră reclamanta că, astfel, termenul de un an la caz curge din 30 mai

2015, ca rezultat sa adresat în termen, însă Consiliul greșit au declarat cererea ca

inadmisibilă, pe motivul expirării termenului de prescripție.

Susține că, la 09 noiembrie 2015 s-a adresat cu cerere prealabilă către

Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, iar

la 24 noiembrie 2015 a recepționat răspunsul Consiliului la cererea prealabilă prin

care plângerea Eugeniei Rîpă s-a declarat inadmisibilă.

Solicită Eugenia Rîpă admiterea acțiunii, anularea deciziei Consiliului

pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității din 19

octombrie 2015.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 01 februarie 2016

s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Eugenia Rîpă.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 29 februarie 2016,

avocatul stagiar Dumitru Codreanu, în interesele Eugeniei Rîpă a declarat apel

împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani , mun. Chișinău din 01 februarie 2016,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii, cu emiterea unei noi hotărâri prin

care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016 s-a respins apelul

declarat de avocatul stagiar Dumitru Codreanu, în interesele Eugeniei Rîpă și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 01 februarie 2016.

La 01 septembrie 2016, Eugenia Rîpă a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului invocă că, consideră neîntemeiată decizia instanței

de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece instanțele eronat ai aplicat

2

prevederile art. 272 alin. (1) Cod civil, în cazul nu i-a fost adusă la cunoștință

decizia de refuz, cu care nu a făcut cunoștință până la înaintarea acțiunii în

instanță.

Totodată, susține că instanțele de judecată au dat o apreciere greșită

materialelor cauzei, nu au examinat multiaspectual probele prezentate și a

interpretat eronat legea.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat la 01 septembrie 2016, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28

iunie 2016 este depus în termen, în cazul în care copia deciziei a fost expediată în

adresa părților la 08 septembrie 2016 (f.d. 78), iar la materialele cauzei nu se

regăsește dovada recepționării deciziei de către părți.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Eugenia Rîpă nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

3

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe

când în recursul declarat de Eugenia Rîpă, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Eugenia Rîpă ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Eugenia Rîpă se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Ion Druță

Galina Stratulat

4