2ra-2672/14 — Încasarea sumei soldului, dobînzii de întîrziere, şi prejudiciului moral

prima instanţă:A. Catană dosarul nr.2ra-2672/14 instanţa de apel: N.Budăi, N.Cernat, I.Muruianu DECIZIE 26 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iuliana Oprea, Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către avocatul Andrian Sorocean în interesele recurentei Prutean Tatiana şi de recurenta Prutean Tatiana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Prutean Tatiana către BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA cu privire la încasarea sumei soldului, dobînzii de întîrziere, penalităţii şi prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Prutean Tatiana, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 26 decembrie 2012, c o n s t a t ă La 21 februarie 2011 Prutean Tatiana a înaintat cerere de chemare în judecată către BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA solicitînd încasarea datoriei în sumă de 17156,56 Euro, dobînzilor de întîrziere în sumă de 3912,70 Euro, penalităţilor calculate conform art.32 alin.(2) a Legii nr.105 din 13.03.2003 privind protecţia consumatorului în mărime de 313 888,36 Euro şi prejudiciul moral în sumă de 130 000 lei, totodată, reclamanta a solicitat să fie scutită de la plata taxei de stat cu acceptarea acesteia în mărime de 1500 lei. În motivarea acţiunii a indicat că, la 23 septembrie 2008 a deschis contul curent nr.225251866 la Filiala nr.19 a pîrîrtei.

La data de 29.09.2008 contul curent a fost alimentat, prin transfer bancar din străinătate, cu suma bănească de 50 000 Euro, iar la finele anului 2008 soldul contului constituia zero euro, conform rulajului prezentat de pîrît. Invocă că, la data de 18.02.2009 contul, avînd soldul zero, a fost alimentat prin transfer bancar din străinătate cu suma de 86 737,11 Euro. Astfel, soldul contului constituia suma de 86 737,11 Euro, iar în rezultatul retragerilor de numerar în mărime de 737,11 euro, la data de 02.09.2009 soldul în cont a constituit suma de 86 000 Euro, 1 iar la data de 05.05.2009 curatorul contului curent confirmă sub semnătură că soldul Contului constituie suma de 86000 Euro. Relevă că, după stabilirea soldului iniţial şi pînă la 03.10.2010 a efectuat retrageri din Cont în mărime totală de 8 428, 44 euro, inclusiv comisionul bancar.

Respectiv soldul contului trebuia să constituie suma de 77 571,56 Euro. Notează că, la solicitarea reclamantei din 03.10.2010 de retragere din contul curent a sumei de 100 euro, dînsa a fost informată de către Bancă că soldul Contului este zero, fără prezentarea unor documente bancare care ar demonstra acest fapt. Specifică că, în urma discuţiilor purtate cu administraţia Băncii, aceasta a recunoscut comiterea greşelii şi i-a eliberat suma de 100 Euro şi reţinut comision 5 Euro, ulterior la data 13.10.2010 suma de 59830 Euro, cu reţinerea comisionului de 480 Euro, considerînd suma de 60 415 Euro ca sold final. Relevă că, la data de 03.11.2010 a solicitat Băncii stabilirea soldului real a contului curent şi informarea despre rulajul mijloacelor băneşti, iar la data de 18.11.2010 a primit răspuns că soldul Contului e zero, fără a fi prezentată informaţia corespunzătoare referitoare la extragerile din Cont.

Respectiv susţine că, luînd în consideraţie retragerile de numerar menţionate mai sus, soldul Contului constituie suma de 17 156,56 Euro, care urmau a fi eliberate de către Bancă la prima solicitare a reclamantei. Afirmă că la data de 27.01.2011 a înaintat pîrîtului o reclamaţie prin care a solicitat achitarea soldului de 17 156,56 Euro şi repararea prejudiciului cauzat în termen de 5 zile din momentul recepţionării, însă aceasta a rămas fără nici un răspuns. Consideră că, pîrîtul a refuzat tacit să restituie soldul reclamantei, motiv din care dînsa a înaintat acţiunea civilă în care, pe lîngă eliberarea soldului în sumă de 17 156, 56 Euro, solicită repararea prejudiciului material - dobînzile de întîrziere în sumă de 3 912, 70 Euro, penalităţi de întîrziere calculate conform art. 32 alin. (2) a Legii nr. 105 din 13.03.2003 privind protecţia consumatorului în mărime de 313 888, 36 Euro şi prejudiciului moral în mărime de 130 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă integral ca nefondată. S-a dispus încasarea din contul lui Prutean Tatiana în beneficiul statului, taxa de stat neachitată în mărime de 23587,46 lei (f.d.28-35, vol. II). La data de 11 ianuarie 2013 Prutean Tatiana a declarat apel, iar la 13.06.2013 a depus apel suplimentar împotriva hotărîrii contestate, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei hotărîri de admitere a acţiunii înaintate şi scutirea apelantei de la plata taxei de stat conform Legii privind protecţia consumatorilor nr.105-XV din 13.03.2003 şi art.85 alin.(1) lit. a) CPC RM, cu compensarea ulterioară a taxei din contul BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA.

2 În motivarea apelului a indicat că, hotărîrea instanţei de fond este neîntemeiată şi ilegală, fiind pasibilă de casare integrală cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de către Prutean Tatiana, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 decembrie 2012. La 17 iunie 2014 avocatul Andrian Sorocean în interesele recurentei Prutean Tatiana şi de recurenta Prutean Tatiana a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului avocatul Andrian Sorocean în interesele recurentei Prutean Tatiana şi de recurenta Prutean Tatiana au indicat că instanţele judecătoreşti au emis soluţii cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, nu au elucidat toate circumstanţele cauzei. Mai mult ca atît se invocă în recurs că, instanţa de apel a evitat să aplice art.619 şi art.585 Cod civil, precum şi art.32 alin.(2) al Legii protecţiei consumatorului pentru repararea prejudiciului cauzat prin neachitarea soldului. Se mai indică că, instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare nu şi-au motivat hotărîrile sale, ceea ce constituie o încălcare gravă a art.6 CEDO.

Instanţele judecătoreşti nu s-au expus asupra faptului, că Banca a recunoscut parţial datoria în mărime de 636,12 Euro, cu toate că era obligată să se pronunţe asupra acestor motive. La data de 30 octombrie 2014 BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA prin intermediul cancelariei a depus o referinţă, invocînd dezacordul cu recursul declarat de avocatul Andrian Sorocean în interesele recurentei Prutean Tatiana şi de recurenta Prutean Tatiana, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrii contestate. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de avocatul Andrian Sorocean în interesele recurentei Prutean Tatiana şi de recurenta Prutean Tatiana întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită 3 pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Înaintînd acţiunea în judecată împotriva BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA, Prutean Tatiana a solicitat încasarea datoriei în sumă de 17156,56 Euro, dobînzilor de întîrziere în sumă de 3912,70 Euro, penalităţilor calculate conform art.32 alin.(2) a Legii nr.105 din 13.03.2003 privind protecţia consumatorului în mărime de 313 888,36 Euro şi prejudiciul moral în sumă de 130 000 lei. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerea acesteia integral, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel.

La adoptarea soluţiilor sale, instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare au constatat că în cadrul judecării pricinii au fost administrate probe şi mai ales concluziile experţilor, expuse în Raportul de expertiză financiar-bancară nr.1712 din 03.08.2012 şi în Raportul de expertiză nr.1587-1589 din 20.07.2012, din care reiese că Prutean Tatiana a primit de la contul ei bancar toate sumele cuvenite, prin urmare pretenţiile acesteia sunt neîntemeiate. Instanţa de recurs conchide, însă, că o astfel de soluţie rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele, mai mult că concluziile instanţei de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală şi arbitrară a materialului probator, fapt ce vine în contradicţie cu normele de drept procedural.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate. Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

În acest context se va remarca că reieşind din textul cererii de apel, cît şi de argumentele invocate în recurs, recurenta-apelanta Prutean Tatiana a invocat faptul că la 29.09.2008 a deschis contul bancar curent nr. 225251866 în valuta Euro, la filiala nr. 19 a Băncii Comerciale „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA, iar la 02.09.2009 a suplinit contul său, soldul final fiind de 86 000 Euro (f.d. 10, vol. I). Totodată se invocă că pe parcursul 02.09.2009-03.10.2010, Prutean Tatiana a efectuat mai multe 4 extrageri, iar sumă restantă în cont ar trebui să fie de 17 156,56 Euro, pe cînd intimatul a invocat că suma contului arată balanţa „0”. Prin urmare, instanţa de apel a omis să se expună asupra faptului sumei de 86000 Euro, care era la balanţa contului la data de 02.09.2009.

Totodată, din decizia instanţei de apel nu se evidenţiază o claritate a lucrurilor constatate, nu este invocat, cînd şi de către cine au fost extrase sumele băneşti din contul recurentei pe perioada 02.09.2009-03.10.2010. Mai mult ca atît, conform art. 121 CPC, instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului. Conform art. 138 al. (4) CPC, înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicîndu-se locul de aflare a originalului. Înscrisul se depune în original cînd, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanţele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau cînd copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum şi în alte cazuri cînd instanţa consideră necesară prezentarea originalului.

În aşa circumstanţe, instanţa, în virtutea prevederilor art. 121 CPC, spre confirmarea sau combaterea concluziilor referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe importante pentru soluţionarea justă a cazului, urma să verifice veridicitatea şi pertinenţa probelor. La caz, instanţa de recurs reţine că la materialele cauzei sunt anexate rapoartele de expertiză nr. 1587-1589 din 20.07.2012 şi nr. 1712 din 03.08.2012 (87-125, vol. II), precum şi ordinul de încasarea a numerarului (f.d. 10, vol. I) sunt anexate în copii, neautentificat în modul corespunzător. Astfel, instanţa de apel a pus la baza concluziei sale probe, cărora, însă, nu le-a dat apreciere în corespundere cu prevederile art. 130, 138 CPC, ele nefiind cercetate multiaspectual şi complet.

La acest segment instanţa de recurs evidenţiază şi faptul că conform rapoartelor de expertiză, efectuate atît în cadrul prezentului dosar, cît şi în cadrul dosarului penal în privinţa fostei angajate a Băncii Mariţoi Angela, instanţa de apel a constat că Prutean Tatiana a primit toate sumele cuvenite. Însă contrar acestor constatări, este relevant faptul că conform concluziilor expertului nr. 125 din 20.03.2012 se evidenţiază că pe ordinele de eliberare a numerarului nr. 1 din 23.12.2008, nr. 2 din 02.07.2009, nr. 6 din 03.08.2009, nr. 1 din 01.10.2009, nr. 3 din 02.11.2009, nr. 3 din 01.12.2009, nr. 1 din 11.01.2010, r. 1 din 01.02.2010, nr. 4 din 02.02.2010 în rubrica suma am primit nu s-a putut stabili a cui sunt semnăturile (f.d.

228-230). La fel, din rapoartele de expertiză nr. 1587-1589 din 20.07.2012 şi nr. 1712 din 03.08.2012 se constată că semnătura în grupa III (27 de semnături) nu au putu fi stabilite, iar în grupa II (33 de semnături) au fost efectuate de Mariţoi Angela. 5 Totodată din raportul de expertiză nr. 1712 din 03.08.2012, se constată că suma sustrasă de pe contul lui Prutea Tatiana de către Mariţoi Angela este de 208565 Euro. Anume aceste circumstanţe care sunt importante pentru soluţionarea justă a cauzei, instanţa de apel a omis să se expună, să le de-a o apreciere din punct de vedere a concludenţei şi veridicităţii acestora, cu toate că aceste argumente se regăsesc în cererea de apel iniţială şi cea suplimentară.

Astfel, instanţa de recurs consideră că, instanţa de apel contrar prevederilor art. 373 CPC, nu a dat o apreciere cuvenită rapoartelor de expertiză, deoarece raportul de expertiză în speţa dată urmează a fi privit în cumul cu alte probe ca un suport probator în vederea admiterii sau respingerii acţiunii, iar faptele constatate în acesta urmează a fi obiect de studiu a instanţelor judecătoreşti, printr-o apreciere multilaterală a constatării acestuia. Totodată, de către instanţa de apel a fost lăsat sub tăcere şi faptul că prin referinţa depusă de către Banca Comercială „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA la 15.07.2011 (f.d. 131-133), aceasta a recunoscut acţiunea în partea sumei de 636,12 Euro ca datorie, pe cînd atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel, nu a dat nici o apreciere juridică faptului dat, respingînd acţiunea în întregime, ceea ce echivalează cu nesoluţionarea fondului cauzei.

Astfel, prin neexaminarea tuturor circumstanţelor cauzei, a probelor administrate, părţile sunt lipsite de dreptul la un proces echitabil prevăzut în art. 6 pct.1 Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, care asigură respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces. În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărîrile, iar avînd în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărîrea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi.

În cauză, însă, se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărîrii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel şi încheierea privind repunerea în termen urmează a fi casate cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel, la etapa primirii cererii de apel.

6 La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, pentru stabilirea tuturor circumstanţelor şi aspectele cauzei, şi reexaminînd pricina să emită o hotărîre legală şi întemeiată, respectînd dreptul părţilor la un proces echitabil. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către avocatul Andrian Sorocean în interesele recurentei Prutean Tatiana şi de recurenta Prutean Tatiana. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Prutean Tatiana către BC „Eximbank- Gruppo Veneto Banca” SA cu privire la încasarea sumei soldului, dobînzii de întîrziere, penalităţii şi prejudiciului moral, cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iuliana Oprea Dumitru Mardari Iurie Bejenaru 7