Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-2243/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
30 septembrie 2015
Părțile
Prutean Tatiana vs BC Eximbank-Gruppo Veneto Banca SA
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-2243/15 — Încasarea sumei soldului, dobînzii de întîrziere, penalităţii şi a prejudiciului moral

prima instanță: A. Catană, dosarul nr. 2ra-2243/15 instanța de apel: L. Bulgac, L. Popova, A. Pohopol, ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Prutean Tatiana, reprezentată de avocatul Andrian Sorocean, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Prutean împotriva Băncii Comerciale „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” Societatea pe Acțiuni cu privire la încasarea sumei soldului, dobânzii de întârziere, penalității și prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Prutean Tatiana și menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 26 decembrie 2012, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 21 februarie 2011, Prutean Tatiana a depus cerere de chemare în judecată împotriva BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA cu privire la încasarea sumei soldului, dobânzii de întârziere, penalității și prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 23 septembrie 2008, a deschis contul curent nr.225251866 la Filiala nr.19 a BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA. Susține că la data de 29 septembrie 2008, contul curent a fost alimentat, prin transfer bancar din străinătate, cu suma bănească de 50 000 euro, iar la finele anului 2008 soldul contului constituia zero euro, conform rulajului prezentat de pârât.

Menționează că la data de 18 februarie 2009, contul având soldul zero, a fost alimentat prin transfer bancar din străinătate cu suma de 86 737,11 euro, astfel, rezultă că soldul contului constituia suma de 86 737,11 euro, iar în rezultatul retragerilor de numerar în mărime de 737,11 euro, la data de 02 septembrie 2009 soldul în cont a constituit suma de 86 000 euro, iar la data de 05 mai 2009 curatorul contului curent a confirmat sub semnătură că soldul contului constituie suma de 86 000 euro. Indică că după stabilirea soldului inițial şi până la data de 03 octombrie 2010 a efectuat retrageri din cont în mărime totală de 8 428, 44 euro, inclusiv comisionul bancar, respectiv, soldul trebuia să constituie suma de 77 571,56 euro.

Însă la solicitarea sa din 03 octombrie 2010, de retragere din contul curent a sumei de 100 euro, a fost informată de către bancă că soldul contului este zero, fără prezentarea unor documente bancare care ar demonstra faptul dat. Specifică că, în urma discuțiilor purtate cu administrația băncii, aceasta a recunoscut comiterea erorii și i-a eliberat suma de 100 euro, reţinînd comision 5 euro, după care, la data 13 octombrie 2010 suma de 59 830 euro, cu reținerea comisionului de 480 euro, considerând suma de 60 415 euro ca sold final. Afirmă că la data de 03 noiembrie 2010, a solicitat pârâtului stabilirea soldului real a contului curent și informarea despre rulajul mijloacelor bănești, iar la 18 noiembrie 2010 a primit răspuns că soldul contului este zero, fără a fi prezentată informația corespunzătoare referitoare la extragerile din cont.

Susţine că, luînd în consideraţie retragerile de numerar menționate, soldul contului constituia suma de 17156,56 euro, care urmau a fi eliberate de către bancă la prima sa solicitare. La fel, indică că la 27 ianuarie 2011, a înaintat pârâtului o reclamație prin care a solicitat achitarea soldului de 17 156,56 euro și repararea prejudiciului cauzat în termen de 5 zile din momentul recepționării, însă, aceasta a rămas fără nici un răspuns. Solicită încasarea de la BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA în beneficiul său, a datoriei în sumă de 17 156,56 euro, dobânzilor de întârziere în sumă de 3 912,70 euro, penalităților calculate conform art. 32 alin.(2) a legii nr. 13 martie 2003, privind protecția consumatorului în mărime de 313 888,36 euro şi prejudiciul moral în sumă de 130 000 lei.

La 29 octombrie 2012, Prutean Tatiana a depus cerere de concretizarea cerințelor, solicitând încasarea de la BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA în beneficiul său, a dobânzilor de întârziere în sumă de 3 912,70 euro, penalitatea în sumă de 3 753, 10 euro, pentru soldul de 636,12 euro achitat cu întârziere pentru data de 02 februarie 2011- 01 aprilie 2011, cât și a penalitatea de 297 367 euro, calculat pe 6 luni din soldul restant de 16 520,44. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 26 decembrie 2012, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, fiind încasat de la Prutean Tatiana în beneficiul statului, taxa de stat neachitată în sumă de 23 587,46 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de către Prutean Tatiana și menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 26 noiembrie 2014, a fost admis recursul declarat de către Prutean Tatiana, reprezentată de avocatul Andrian Sorocean, casată decizia instanței de apel și remisă pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de către Prutean Tatiana și menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a hotărâri astfel, instanța de apel a conchis că în perioada de 19 februarie 2009 - 30 septembrie 2010, Prutean Tatiana a efectuat extrageri din contul curent, în sumă totală de 8 696,40 euro, calificate de ultima ca extrageri ale unei presupuse dobânzi, descifrate în tabelul anexat la materialele cauzei și ordinele de eliberare a numeralului anexate la dosar, prin urmare, concluzionînd că reclamata a efectuat aceste retrageri, or, în baza mențiunilor efectuate de ultima în plângerea adresată băncii la data de 03 noiembrie 2010, aceasta a recunoscut că la fiecare dată de întâi venea la bancă pentru a-şi ridica dobânda, iar în cazul neprezentării era telefonată de operatorul Angela Mariţoi, cât și a afirmat că ridica sumele menționate în materialul pregătit de către comisia de audit.

Totodată, instanţele au reţinut că pretențiile Tatianei Prutean, cu privire la încasarea dobânzilor sunt neîntemeiate, or, la momentul deschiderii contului curent, ultima nu a încheiat cu banca nici un acord adițional din care să reiese că contul curent este purtător de dobîndă, mai mult, ultima a deschis contul curent la 23 septembrie 2008 şi până la 23 decembre 2008, a efectuat retrageri ordinare din contul curent fără a pretinde la careva dobândă. La 13 iulie 2015, Prutean Tatiana, reprezentată de avocatul Andrian Sorocean, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei, contrar art. 131, art. 130, art. CPC a concluzionat bazându-se de probe, care nu au fost apreciate din punct de vedere a veridicității și concludenții. Consideră eronate constatările instanţelor judecătoreşti precum că dânsa a înregistrat o datorie de 1 251,44 euro în cont în perioada 23 septembrie 2008 – 23 decembrie 2008, pe care a exclus-o din soldul contului bancar în mărime de 86 737, 11 euro, căt şi faptul că a retras suma de 51 251,44 euro, prin urmare, fiind retras în plus suma de 1 251,44 euro, ceea ce a constituit o datorie față de bancă.

Indică că instanțele judecătorești la emiterea hotărîrilor eronat au concluzionat bazându-se de copiile ordinului nr. 3 din 08 decembrie 2008, ordinul nr. 1 din 09 decembrie 2008 și nr. 1 din 23 decembrie 2008, deoarece, acestea au fost prezentate de BC „ Eximbank Gruppo Veneto Banca” SA în copii fără a fi autentificate sau legalizare în conformitate art. 138 alin. (4), CPC, astfel, consideră că intimatul nu și-a executat corespunzător obligațiunea de probare a datoriei respective în conformitate cu art. 118 CPC, din motiv că originalele acestor ordine nu au fost prezentate de bancă și nu au fost cercetate de instanțele de judecată în cadrul examinării cauzei.

La fel, indică că prin raportul de expertiză din 25 martie 2012, s-a indică că ordinul nr. 3 din 08 decembrie 2008, ordinul nr. 1 din 9 decembrie 2008 și nr. 1 din 23 decembrie 2008, nu au fost semnate de ea, respectiv instanțele au încălcat grav principiul nemijlocirii stabilit la art. 25 CPC și anume să emită hotărârea numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor cercetate și verificate în ședință de judecată, obligația de apreciere a autenticității probelor conform art. 139 CPC și obligația de determinare a circumstanțelor importante pentru soluționarea cauzei stabilită la alin. (3), art. 118 CPC. În vederea combaterii concluziei instanței de judecată precum că a extras suma de 51 251,44 euro, indică suplimentar că în conformitate cu datele din rulajul pe cont pentru anul 2008 prezentat de intimat se indică că la sfârșitul anului, soldul contului constituia 0 (zero) şi anume în cont nu au fost înregistrate sume datorate față de bancă.

Cu referire la prevederile art. 1128 din Cod civil, care indică că banca este obligată să execute în limitele mijloacelor bănești disponibile în cont bancar ordinele sale cu privire la transferuri, retrageri de numerar sau alte operațiuni bancare, insistă că a fost în imposibilitate să retragă mijloace bănești peste soldul de 50 000 euro, după stabilirea acestuia la 29 septembrie 2008, iar în cazul în care ar fi existat o datorie, intimatul urma să înainteze o reclamație.

De asemenea, invocă că instanțele inferioare contrar art. 121, art. 130, art. 138 CPC, au concluzionat precum că a efectuat retrageri de mijloace băneşti în sumă de 15 736,15 euro din data de 19 februarie 2009 -30 septembrie 2010, deoarece, de fapt, la materialele pricinii nu au fost prezentate ordine sau documente bancare care sa confirme data şi suma mijloacelor bănești retrase de dînsa, iar ordinele indicate de prima instanță au fost prezentate în copie şi nu le-a fost confirmată autenticitatea de către intimat, ceea ce constituie o încălcare ale prevederilor art. 138 alin. (4), art. 139 CPC.

Totodată, instanța de apel a constat neîntemeiat și în lipsa unor probe că a retras următoarele careva sume bănești şi anume suma de 5 997,60 euro prin ordinul nr. 6 din 02 februarie 2010, suma de 1 008,00 euro prin ordinul nr. 1 din 10 februarie 2010, iar în total suma de 7 005, 6 euro, deoarece, de fapt, asemenea ordine nu există la materialele cauzei si nici nu a fost identificate în lista ordinelor supuse expertize nr. 1587 -1589 din 20 iulie 2012, mai mult ca atât, acestea nu a fost transmise Tatianei Mocan în baza ordonanței din data de 28 februarie 2011, în cadrul cauzei penale nr. 2010036871, prin urmare, acestea nu au fost perfectate de bancă şi nu pot fi reținute ca probe ce dovedesc retragerea sumei de 7 005, 6 euro.

Insistă că instanța de apel la emiterea hotărârii nu a aplicat repetat art. 212 CPC în partea ce ține de recunoașterea acţiunii intimatului și anume nu s-a expus asupra argumentului său precum că intimatul a recunoscut în cadrul procesului de judecată parțial datoria de 636,12 euro, deoarece, după depunerea cererii de chemare în judecată la data de 11 noiembrie 2011, ultimul a expediat cu întârziere răspuns la reclamația din 27 ianuarie 2011, prin care a recunoscut parțial datoria în mărime de 636,12 euro, cu atât mai mult că pe parcursul examinării pricinii, avocatul băncii a recunoscut aceasta datorie şi solicitat admiterea acţiunii în partea sumei de 636,12 euro, prin referința din 29 aprilie și referința suplimentara din 15 iulie 2011. La fel, indică că prima instanță la emiterea hotărârii contrar prevederilor art. 85 alin.(1) CPC și art. 31 alin.(2) din Legea nr.105 din 13 martie 2003 privind protecția consumatorului, a dispus încasarea din contul său a plăţii taxei de stat în mărime de 23587,46 lei, deoarece, de fapt, a înaintat acțiunea în calitate de consumator şi a solicitat repararea prejudiciului în conformitate cu legea menționată și art.4 alin. (1), pct. 71 din Legea taxei de stat,

cu atât mai mult că instanța de recurs a constatat raportul de consumator ca fiind obiect al litigiului respectiv și a dispus scutirea de plata taxei de stat la examinarea apelului în baza deciziei nr. 2r-374/13 din 24 martie 2013. Susține că instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 1403, alin. (1) al Codului Civil, care indică că comitetul răspunde de prejudiciul cauzat cu vinovăție de presupusul său în funcțiile care i s-au încredințat, astfel, rezultă că în speță, intimatul urma să răspundă pentru prejudiciul cauzat de către angajata sa, Angela Măriţoi.

Afirmă că în decurs de 3 ani jumătate s-a desfășurat urmărirea penală pe cazul de sustragere ilegală a mijloacelor bănești de către salariatul intimatului, Angela Măriţoi, iar în cadrul acesteia a fost recunoscuți mai mulți clienți băncii ca părți vătămate, fiind stabilit că din conturile deponenților au fost sustrase prin falsificarea documentelor bancare suma totală de 805 394, 06 euro şi 316 586, 09 USD, fapt confirmat prin Raportul de expertiza financiar-bancară nr. 1712 din 03 august 2012 și prin rechizitoriului întocmit pe cauza penală nr. 20120036871. Menționează că instanțele de judecată nu şi-au motivat hotărârile, ceea ce constituie o încălcare gravară a art. 6 Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăților Fundamentale, iar încălcările admise vin în contradicție nu doar cu dispozițiile cadrului normativ național, dar și cu recomandări naționale și internaționale.

La fel, indică că a înaintat acțiunea ca consumator și a solicitat repararea prejudiciului în conformitate cu Legea nr. 105 din 13 martie 2003, privind protecția consumatorului, respectiv, urma să fie scutită de plata taxei de stat în temeiul lit. (a), alin. (1), art. 85 CPC. La data de 17 iulie 2015, Prutean Tatiana, reprezentată de avocatul Andrian Sorocean a depus recurs suplimentar, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a cerințelor, cât și scutirea de la achitarea plății taxei de stat.

În motivarea recursului suplimentar a indicat că este în imposibilitate să achite taxa de stat la care a fost impusă de prima instanţă, din lipsa mijloacelor bănești, deoarece, are la întreținere trei copii minori, nu este angajată în câmpul muncii, cât și suferă de boli incurabile care îi afectează starea de sănătate şi care o determină să suporte cheltuieli suplimentare pentru trecerea tratamentelor regulate prescrise de medic. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Prutean Tatiana, reprezentată de avocatul Andrian Sorocean este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Prutean Tatiana, reprezentată de avocatul Andrian Sorocean, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

De altfel, nu poate constitui temei de admitere a recursului nici susținerea recurentului, precum că prima instanță la emiterea hotărîrii contrar prevederilor art. 85 alin.(1) lit. a) a încasat din contul său în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 23587,46 lei, or, ultima nu este lipsit de dreptul de a înainta o cerere în prima instanţă cu privire la restituirea taxei de stat achitată eronat, în condiţiile art. 89 coroborat cu art. 85 alin. (1) lit. a) CPC, care reglementează aspecte ce ţin de restituirea taxei de stat şi respectiv, scutirile de taxa de stat. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Prutean Tatiana, reprezentată de avocatul Andrian Sorocean, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Prutean Tatiana, reprezentată de avocatul Andrian Sorocean, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Prutean Tatiana, reprezentată de avocatul Andrian Sorocean, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.