2ra-2625/14 — Anularea hotărîrii, dispunerea înregistrării mărcii

Prima instanţă: A. Minciuna dosarul nr. 2ra-2625/14 DECIZIE 26 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iuliana Oprea, Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de „Moren Grup” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către „Moren Grup” Societate pe Acţiuni împotriva Agenţiei de Stat pentru Proprietate Intelectuală, intervenient accesoriu Societate pe Acţiuni Combinatul de Vinuri „Cricova”, cu privire la anularea hotărîrii Comisiei de Contestaţii şi dispunerea înregistrării mărcii, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2014, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă La 04 aprilie 2014 „Moren Grup” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, intervenient accesoriu SA Combinatul de Vinuri „Cricova”, privind anularea hotărîrii Comisiei de Contestaţii a AGEPI din 26 februarie 2014 referitor la cerere de depozit nr.029797 din 15 septembrie 2011 şi dispunerea înregistrării mărcii „Chateau Crico” pentru produsele din clasa 33 CIPS.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 15 septembrie 2011 Compania „Moren Grup” SA a depus spre înregistrare marca „Chateau Crico” pentru produsele din clasa 33 (băuturi alcoolice) conform clasificatorului CIPS. Astfel, la 15 septembrie 2011 a fost constituit nr. de depozit al mărcii 029727 şi publicat în BOPI nr. 12/2011. În urma examinării efectuate de experţii AGEPI, s-a dispus respingerea cererii reclamantului, în temeiul art. 7 alin. (1) lit. k) din Legea privind protecţia mărcilor şi anume s-a refuzat înregistrarea mărcilor care conţin ori sînt constituite dintr-o indicaţie geografică menită să identifice vinuri sau alte produse alcoolice; sau - dintr-o desemnare identică ori similară cu o indicaţie geografică sau cu denumire de origine protejată pe teritoriul Republicii Moldova.

1 Reclamantul indică că la data de 26 martie 2013 a fost notificat cu privire la decizia de respingere a mărcii „Chateau Crico”. La 21 iunie 2013 a contestat decizia de refuz din 26 martie 2013 în Comisia de Contestaţii AGEPI. Comisia AGEPI, prin hotărîrea din 26 februarie 2014, a dispus menţinerea în vigoare a Deciziei Departamentului Mărci, Modele şi Desene Industriale din 26 martie 2013. Reclamantul consideră hotărîrea Comisiei de Contestaţii AGEPI din 26 februarie 2014 neîntemeiată şi lipsită de suport juridic, indicînd că, la emiterea deciziei de refuz AGEPI a invocat existenţa mărcii „Cricova”, titularul acestei mărci fiind Combinatul de Vinuri „Cricova” SA. Se menţionează că, atît ambalajul cît şi denumirea produselor „Cricova” nu pot fi confundate cu alte produse, deoarece produsele marcate cu denumirea „CRICOVA” dispun de o distinctivitate acumulată în timp, calitatea acestor produse fiind bine cunoscută în rîndul consumatorilor.

Reclamantul indică că a efectuat un studiu cu privire la determinarea gradului de confuzie între semnele „Cricova” şi „Chateau Crico”, în urma căruia nu au fost determinate probe care ar demonstra o legătură directă sau care ar sugera că denumirea „Chateau Crico” indică la un produs cu originea din zona Cricova. A arătat că baza de date internaţională ROMARIN deţine informaţii referitor la înregistrare nr. 694283 din 08.06.1998 „CRIC-CRAC” şi marca nr. 637468 din 14.06.1995 „CRIC-CROC” pentru produsele din clasa 33. Faptul dat, în opinia reclamantului, confirmă că elementul „Crico” poate coexista fără a prejudicia în vreun fel denumirea „Cricova”. Menţionează reclamantul că titularul mărcii „Cricova” este Combinatul de Vinuri „Cricova” SA, anume această instituţie este proprietarul care are în gestiune mai multe mărci cum ar fi R9268, 16730. Combinatul de Vinuri Cricova SA a dat permisiunea privind înregistrarea mărcii.

Solicită reclamantul anularea hotărîrii Comisiei de Contestaţii din 26 februarie 2014 referitor la cererea de depozit nr.029797 din 15 septembrie 2011 şi dispunerea înregistrării mărcii „Chateau Crico” pentru produsele din clasa 33 CIPS. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2014 acţiunea a fost respinsă. „Moren Grup” SA la 10 iunie 2014 a declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că instanţa a ignorat prevederile art. 8 alin. (5) din Legea privind protecţia mărcilor, conform căruia nu poate fi refuzată înregistrarea unui semn în calitate de marcă, din motivele 2 prevăzute la alin. 1 şi 4, în cazul în care titularul mărcii anterioare sau al dreptului anterior ori succesorul lui drepturi, ori, după caz, autoritatea abilitată cu ocrotirea valorilor culturale ale statului îşi exprimă consimţămîntul expres pentru înregistrarea semnului posterior, cu excepţia mărcilor identice solicitate pentru produse şi/sau servicii identice”. În acest context, recurentul menţionează că la materialele dosarului a fost anexată scrisoarea nr. 582 din 23 octombrie 2012, prin care se confirmă voinţa titularului mărcii anterioare.

La fel, instanţa a ignorat prevederile art. 9 din aceeaşi lege care prevede că înregistrarea mărcii conferă titularului dreptul exclusiv asupra acesteia. Titularul mărcii este în drept să interzică terţilor să utilizeze în activitatea lor comercială, fără consimţămîntul său. Totodată, recurentul invocă că instanţa nu a reţinut ca o apreciere obiectivă a unei autorităţi competente şi ca probă incontestabilă faptul că Oficiul de Proprietate Intelectuală din Ukraina a admis marca „Chateau Crico” spre înregistrare, aceasta demonstrînd că aceste două semne pot coexista şi între ele nu există nici un gard de similitudine. Invocă recurentul că la materialele dosarului au fost anexate mai multe probe prin care se demonstrează existenţa şi altor mărci înregistrate care conţin parte asemănătoare cu cuvîntul „Crico”, fără a genera risc de confuzie.

Consideră recurentul că AGEPI-ul şi instanţa de judecată şi-au depăşit atribuţiile, a aplicat unilateral şi incorect legea, dînd o interpretare inadecvată normelor de drept, admiţînd implicare în relaţiile private dintre recurent şi CV „Cricova” SA. Legea nr. 322 din 18 iulie 2003 nu atribuie careva împuterniciri organelor de stat în asigurarea protecţiei patrimoniului Combinatului de Vinuri „Cricova” SA, în acest fel, atît gestiunea, cît şi calitatea de titular al drepturilor exclusive, rămînînd a fi în seama administraţiei combinatului, care, deţinînd toate drepturile, şi-a exprimat clar poziţia şi a refuzat să participe la examinarea cazului. Intimatul Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală din Republica Moldova prin referinţă a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin urmare, recurentul a depus cererea de recurs asupra hotărîrii primei instanţe din 19 mai 2014 la 10 iunie 2014, astfel s-a conformat prevederilor legale şi recursul se consideră depus în termen. Verificînd temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu hotărîrea a contestată şi prevederile Legii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul întemeiat şi care 3 urmează a fi admis, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii, din următoarele considerente.

În conformitatea cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. În conformitate cu art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Articolul 241 alin. (5) CPC, direct indică că în motivarea hotărîrii se indică circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Această dispoziţie legală a fost adoptată în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în hotărîrile judecătoreşti şi de a da posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judecătoresc. Înaintînd acţiunea în judecată împotriva Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală din Republica Moldova, SA „Moren-Grup”, a solicitat anularea hotărîrii Comisiei de Contestaţii din 26 februarie 2014 referitor la cererea de depozit nr.029797 din 15 septembrie 2011 şi dispunerea înregistrării mărcii „Chateau Crico” pentru produsele din clasa 33 CIPS.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei cererii înaintate de SA „Moren-Grup”, pe care a respins-o. Ca temei de respingere a acţiunii de către prima instanţă, s-a invocat că în speţă este prezentă confuzia între desemnarea solicitată în calitate de marcă „Chateau Crico” şi indicaţia geografică „Cricova”, care ar pute duce în eroare consumatorul, şi prin urmare nu poate fi înregistrată pentru produsele revendicate din clasa 33 în temeiul art. 7 din Legea privind protecţia mărcilor. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă a aplicat eronat normele de drept material la emiterea soluţiei de admitere a acţiunii, or concluzia primei instanţe că la caz este prezentă legătura directă între mărcile Chateau Crico” şi „Cricova” este una vagă şi neîntemeiată.

Materialele dosarului atestă că reclamantul SRL „Moren Grup” s-a adresat cu cerere nr. depozit 029797 din 15 septembrie 2011 privind înregistrarea mărcii „Chateau Crico” pentru produsele din clasa 33 CIPS. 4 Prin decizia din 26 martie 2013 Departamentul Mărci, Modele şi Desene a respins cererea de înregistrare a mărcii nr. depozit 029797 din 15 septembrie 2011, pentru totalitatea produselor revendicate în cerere, deoarece desemnarea solicitată este similară cu CRICOVA, înregistrată pentru toate produsele din clasa 33 conform CIPS.

La data de 21 iunie 2013, reclamantul a depus la Comisia de Contestaţii AGEPI cerere privind repunerea în dreptul de a contesta, precum şi contestaţia împotriva deciziei Departamentului Mărci, Modele şi Desene Industriale din 26 martie 2013 privind respingerea totală a cererii de înregistrare a mărcii nr. depozit 029797 din 15 septembrie 2011. În urma examinării contestaţiei, la data de 26 februarie 2014, Comisia de Contestaţii AGEPI a emis hotărîrea privind repunerea în drepturi a solicitantului, respingerea revendicărilor contestatarului şi menţinerea în vigoare a Deciziei Departamentului Mărci, Modele şi Desene Industriale din 26 martie 2013. Astfel, „Moren Grup” SA în cererea sa a solicitat anularea hotărîrii Comisiei de Contestaţii din 26 februarie 2014 referitor la cerere de depozit nr.029797 din 15 septembrie 2011 şi dispunerea înregistrării mărcii ”Chateau Crico” pentru produsele din clasa 33 CIPS.

Conform art. 2 din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, “marcă” este orice semn susceptibil de reprezentare grafică, care serveşte la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice. Conform art. 6 din Legea privind protecţia mărcilor, titular al mărcii este persoana fizică sau juridică ori grupul de persoane fizice şi/sau juridice în numele căreia/căruia marca este protejată în conformitate cu prezenta lege. Drepturile dobîndite prin înregistrarea mărcii în Registrul naţional al mărcilor se confirmă prin titlul de protecţie – certificatul de înregistrare a mărcii. Drepturile asupra mărcii pot fi dobîndite individual sau în coproprietate în indiviziune.

Modul de utilizare a drepturilor în coproprietate asupra mărcii se stabileşte prin acordul încheiat între coproprietari. În caz contrar, litigiul se soluţionează de instanţa de judecată competentă.

Astfel, se constată că solicitarea recurentului cu privire la înregistrarea mărcii „Chateau Crico” pentru produsele din clasa 33 CIPS, este întemeiată, or, reieşind din materialele cauzei, reiese că marca solicitată pentru a fi înregistrată nu este identică sau similară cu marca (indicaţia geografică) „Cricova”; nu duce în eroare consumatorul în ceea ce priveşte originea geografică, calitatea ori natura produsului şi/sau a serviciului; precum şi faptul că semnul „Chateau Crico” nu conţine reproduceri sau imitaţii de steme, drapele şi embleme de stat, denumiri oficiale sau istorice de state ori abrevierea lor, denumiri depline sau abreviate de 5 organizaţii internaţionale şi interguvernamentale, semne, sigilii oficiale de control, de garanţie şi de marcare, decoraţii şi alte semne de distincţie care, în lipsa autorizaţiei autorităţilor competente (f.d.

24-26). Mai mult ca atît, instanţa de recurs constată că potrivit alin. (5) al art. 8 din Legea privind protecţia mărcilor, nu poate fi refuzată înregistrarea unui semn în calitate de marcă, din motivele prevăzute la alin. (1) şi (4), în cazul în care titularul mărcii anterioare sau al dreptului anterior ori succesorul lui de drepturi, ori, după caz, autoritatea abilitată cu ocrotirea valorilor culturale ale statului îşi exprimă consimţămîntul expres pentru înregistrarea semnului posterior, cu excepţia mărcilor identice solicitate pentru produse şi/sau servicii identice. Prin urmare, la materialele dosarului persistă scrisoarea nr. 582 din 23.10.2012 (f.d. 7), prin care se confirmă voinţa titularului Combinatului de Vinuri „Cricova” SA, de a înregistra marca „Chateau Crico”, nefiind similară pînă la gradul de confuzie cu denumirea Cricova.

Astfel, argumentele intimatului AGEPI că acesta nu este un acord expres, este neîntemeiat, or, acesta a fost eliberat în corespundere cu prevederile legale. O altă probă ce confirmă temeinicia pretenţiilor reclamantului-recurent, este şi faptul că la materialele cauzei persistă adeverinţa eliberată de Oficiul de Proprietate Intelectuală din Ukraina (f.d. 60), prin care a fost admis marca „Chateau Crico” spre înregistrare, cu toate că marca „Cricova” la fel este înregistrată pe teritoriul Ukrainei, ceea ce demonstrează că aceste două semne pot coexista, şi între ele nu există nici un grad de similitudine (asemănare).

Astfel, analizînd toate probele în cumul, raportate la normele de drept material invocate mai sus, Colegul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că pretenţiile invocate de recurent sunt întemeiate, iar concluziile AGEPI expuse în hotărîrea sa din 26.02.2014 şi în hotărîrea instanţei de judecată sunt neîntemeiate, fiind emise cu aplicarea eronată a legii. La acest segment, instanţa de recurs conchide drept netemeinice concluziile primei instanţe referitor la refuzul înregistrării mărcii „Chateau Crico” pentru produsele revendicate din clasa 33 în temeiul art. 7 din Legea privind protecţia mărcilor, or înregistrarea mărcii solicitate corespunde tuturor criteriilor prevăzute de lege şi există voinţa titularului – Combinatul de Vinuri „Cricova” SA, de a înregistra marca „Chateau Crico” după recurent.

Este lipsit de relevanţă argumentul primei instanţe cu privire la faptul că între semnul „Crico” şi indicaţia geografică „Cricova” este o asemănare directă şi ar putea duce consumatorul în eroare, pe motiv că marca supusă litigiului urmează a fi privită în ansamblu, adică „Chateau Crico”, care nu v-a putea duce în eroare consumatorul. Astfel, conform raportului privind determinarea gradului de 6 confuzie între semnele „Chateau Crico” şi „Cricova” efectuate de SRL „Opinconsulting Grup” (f.d. 16-23) s-a constatat că nu au fost identificate asemănări semnificative care să sugereze o legătură directă între acestea. Astfel, aceste două semne pot coexista ca obiecte de proprietate intelectuală, deoarece nu au fost găsite careva informaţii care ar demonstra o legătură directă sau indirectă între ele.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul depus de către SA „Modern Grup”, de a casa hotărîrea primei instanţe, cu emiterea în unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii ca întemeiată. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de „Moren Grup” Societate pe Acţiuni.

Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către „Moren Grup” Societate pe Acţiuni împotriva Agenţiei de Stat pentru Proprietate Intelectuală, intervenient accesoriu Societate pe Acţiuni Combinatul de Vinuri „Cricova”, cu privire la anularea hotărîrii Comisiei de Contestaţii şi dispunerea înregistrării mărcii, cu emiterea unei noi hotărîri prin care: Se anulează hotărîrea Comisiei de Contestaţii din 26 februarie 2014 referitor la cererea de depozit nr.029797 din 15 septembrie 2011. Se dispune înregistrarea mărcii „Chateau Crico” pentru produsele din clasa 33 CIPS, după „Moren Grup” Societate pe Acţiuni. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat Iuliana Oprea Dumitru Mardari Iurie Bejenaru 7