2ra-3337/14 — Declararea nulă a contractului de întreţinere pe viaţă

Prima instanță: Judecătoria Călărași Dosarul nr. 2ra-3337/14 Judecător: M. Juganari Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Valentina Clevadî Judecători Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Iovu Maria, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ursu Larisa către Iovu Maria, intervenient accesoriu notarul public Cheşcu Cristofor, privind declararea nulă a contractului de întreținere pe viață, a certificatului de determinare a cotelor-părţi în proprietatea comună în devălmăşie, constatarea faptului acceptării succesiunii şi recunoaşterea dreptului de proprietate, prelungirea termenului acceptării succesiunii şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unei cote-părţi din averea succesorală, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2014, prin care a fost casată parțial hotărîrea Judecătoriei Călărași din 20 ianuarie 2014, fiind emisă hotărîre nouă, c o n s t a t ă : La 06 februarie 2013, Ursu Larisa a depus o cerere de chemare în judecată către Iovu Maria, intervenient accesoriu Cheşcu Cristofor, cu privire la declararea nulității contractului de întreținere pe viață încheiat la 29 mai 2009 între Stratan Gheorghe şi Iovu Maria.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 29 mai 2009, de către notarul public Cheşcu Cristofor a fost autentificat contractul de întreținere pe viață între tatăl ei Stratan Gheorghe şi fiica acestuia Iovu Maria. La 24 ianuarie 2011 tatăl lor a decedat. După decesul tatălui a rămas averea succesorală compusă din casa de locuit cu suprafaţa de 77 m.p., amplasată pe un teren cu suprafaţa de 0,27 ha în satul Nișcani, raionul Călăraşi. Susţine reclamanta că imobilul respectiv a fost proprietate comună în devălmăşie a părinților ei Stratan Elena şi Stratan Gheorghe. Mama ei Stratan Elena, a decedat la 12 mai 2007, iar după deces ea a dobîndit calitatea de moştenitor legal ca fiică, iar tatăl lor Stratan Gheorghe a moștenit ca soț.

Astfel, indică reclamanta, din averea mamei de 1/2 cotă-parte din imobil, dînsei şi tatălui le-a revenit cîte 1/4 cotă-parte. După decesul mamei Stratan Elena, ambii - atît ea cît şi tatăl ei, au acceptat succesiunea întrînd în posesia averii succesorale, dar fără a perfecta documentele respective, deoarece între ea şi tatăl ei erau relații foarte bune. Iovu Maria este sora ei, dar nu este succesor al averii succesorale rămase după decesul Elenei Stratan, pe motiv că Stratan Elena nu a fost mama Mariei Iovu. În acelaşi timp ea şi Iovu Maria, ambele fiind fiice ale defunctului Stratan Gheorghe, au calitatea de moștenitori legali după decesul tatălui lor. După decesul tatălui la fel nu s-a pus în discuție problema moștenirii averii acestuia şi ambele au acceptat succesiunea, întrînd de fapt în posesia averii succesorale rămase după decesul tatălui Stratan Gheorghe.

În luna august a anului 2012, venind acasă din Italia, ea a văzut în ograda casei piatră şi a aflat de la sora sa, că ultima dorește să construiască un gard capital. Nefiind de acord cu faptul dat deoarece ea nu a fost informată, i-a cerut surorii Iovu Maria să meargă să perfecteze documentele. Atunci pîrîta i-a prezentat copia contractului de întreținere pe viață, încheiat între ea şi tatăl lor Stratan Gheorghe. Consideră reclamanta că contractul urmează a fi declarat nul, deoarece tatăl lor era surdo-mut, fiind membru al Asociaţiei Surzilor, nu putea citi, era necărturar, organele auditive nu funcționau, nu putea vorbi nici scrie. În asemenea circumstanţe notarul nu putea să-i explice tatălui prevederile art. 839 Cod Civil, la încheierea contractului de întreținere pe viață trebuia să participe în mod obligatoriu un interpret special.

Susţine reclamanta, că are dreptul la moștenire asupra părţii de avere ce i-a aparţinut mamei sale Stratan Elena, care a decedat la 12 mai 2007, doar că în termenul de 6 luni nici ea şi nici tatăl ei nu au perfectat actele de moștenire. Certificatul de moştenitor cu nr. 4512, dar şi certificatul de proprietate nr. 4510 au fost eliberate tatălui său în grabă, la 15 mai 2009, cu 14 zile pînă la autentificarea contractului contestat, iar din conţinutul acestuia nu este clar în ce mod a cerut persoana surdo-mută întocmirea contractului, cum el a citit şi cum a fost verificată de către notar capacitatea lui de exercițiu. Totodată reclamanta consideră că atît ei, cît şi surorii sale Iovu Maria urma să le revină 1/2 cotă parte din averea tatălui.

În calitate de argumente suplimentare ce duc la nulitatea contractului de întreținere pe viață reclamanta invocă faptul, că pîrîta Iovu Maria locuia la Chişinău, iar tatăl lor la ţară, în s. Nișcani, şi respectiv Iovu Maria nu-i acorda acel ajutor zilnic, care este prevăzut în contract. Menţionează reclamanta că la întreținerea tatălui a contribuit şi ea, trimiţîndu-i permanent colete şi bani din Italia, el a primit ajutor şi de la socrii ei care locuiesc în s. Ruseștii-Noi, r-ul Ialoveni şi deseori îl vizitau acasă.

Mai indică reclamanta că contractul de întreținere a fost întocmit în condiţii cînd tatăl ei era bolnav, situaţie care urma să-1 oblige pe notar de a nu confirma tranzacţia dată în starea bolnăvicioasă a tatălui, că la încheierea contractului de întreținere notarul urma să verifice dacă mai sunt şi alţi copii şi care este scopul acestui contract, or un contract de întreținere se presupune a fi încheiat în favoarea unei persoane, care nu are copii şi apelează la persoane străine, cerînd ajutor la moment în schimbul averii sale în viitor. Consideră că contractul de înstrăinare este lovit de nulitate, deoarece casa de locuit din s. Nișcani a aparţinut nu doar tatălui lor dar şi mamei sale Stratan Elena, fiind avere cu statut de proprietate comună în devălmăşie.

În aşa condiţii, tatăl său ar fi avut dreptul de a înstrăina doar 3/4 din casă. Odată cu decesul tatălui s-a deschis succesiunea asupra a ¾ din imobil şi lor, ambelor fiice ale lui Stratan Gh. le revine cîte o jumătate din ¾, adică cîte 3/8 din averea rămasă după decesul tatălui. Prin alipirea cotei-părţi în mărime de ¼ din imobil rămase ei de la mama Stratan Elena, ei urmează a-i fi atribuită definitiv cota parte în mărime de 5/8 din averea succesorală, iar cota-parte a pîrîtei Iovu Maria constituie doar 3/8 din toată averea succesorală. Susţine reclamanta că, chiar şi în aceste condiţii de superioritate faţă de pîrîtă, ea ar accepta ca să fie recunoscut dreptul ambelor surori la două părţi egale, a cîte 1/2 cotă-parte din toată averea, însă din discuția cu pîrîta a înțeles, că aceasta nu dorește benevol soluţionarea litigiului (f.d.

2-4). Ulterior reclamanta Ursu Larisa a depus o cerere suplimentară, prin care şi-a majorat pretenţiile în acţiune, solicitînd declararea nulă a certificatului de determinare pe cote-părţi din 14 mai 2009; declararea nulă a certificatului de moştenitor legal din 14 mai 2009; constatarea faptului acceptării succesiunii; prelungirea termenului acceptării succesiunii cu 3 luni; recunoaşterea după ea a dreptului asupra 5/8 cote-părţi din averea succesorală, casa de locuit din s. Nișcani, r-nul Călăraşi (f.d. 22-24). În motivarea cererii de concretizare a acţiunii reclamanta a indicat suplimentar că la 14 mai 2009 tatăl ei s-a adresat la notarul Cheşcu Christofor şi a primit certificat de determinare pe cote-părţi, conform căruia toată averea mamei sale în mărime de 1/2 cotă parte din imobil i-a fost atribuită lui.

La momentul depunerii cererii către notar, tatăl său era obligat să declare că mai există şi alţi moștenitori legali de gradul întîi, iar notarul era obligat să stabilească cercul succesorilor, solicitînd de la Stratan Gheorghe să-i indice. Acest lucru nu a fost făcut de tatăl său şi chiar dacă ar fi dorit să declare aşa ceva nu ar fi putut, deoarece era surdo-mut. Astfel, menţionează reclamanta, certificatul de determinare a cotelor părţi este lovit de nulitate absolută. Aceiaşi soartă o are şi certificatul de moştenitor legal, eliberat pe numele lui Stratan Gheorghe la aceiaşi dată. Prin hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 20 ianuarie 2014 cererea de chemare în judecată depusă de Ursu Larisa a fost admisă parţial, cu declararea nulă a contractului de întreținere pe viață încheiat la 29 mai 2009 între Stratan Gheorghe şi Iovu Maria.

În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2014, a fost admis apelul declarat de Ursu Larisa și a fost casată parțial hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 20 ianuarie 2014, în partea respingerii cererii cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii, în această parte fiind adoptată o nouă hotărîre prin care s-a constatat acceptarea în termen de către Ursu Larisa a succesiunii rămase după decesul tatălui Stratan Gheorghe. În rest, hotărîrea primei instanțe a fost menținută. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 26 septembrie 2014 Iovu Maria a declarat recurs, solicitînd casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea admiterii acţiunii Larisei Ursu privind constatarea faptului acceptării în termen a succesiunii rămase după decesul tatălui, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acestui capăt de cerere.

În rest, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe să fie menţinută. Solicită recurenta restituirea cererii de apel declarat în interesele Larisei Ursu. În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este ilegală, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 28.07.2014 (f.d. 162), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul se consideră declarat în termen. Examinînd cererea de recurs în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Iovu Maria nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a acesteia.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Iovu Maria ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Iovu Maria se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă