2ra-3361/14 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral

dosarul nr. 2ra-3361/14 prima instanță: Gh. Plămădeală instanța de apel: N. Craiu, A. Pahopol, I. Muruianu ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Ion Druță, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și de Viorel Prisacari în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Viorel Prisacari împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Primăria şi Consiliul municipiului Chişinău şi executorul judecătoresc Dumitru Manole, cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 03 iulie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Viorel Prisacari, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 19 decembrie 2013,

în partea în care au fost respinse pretențiile cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești şi încasarea prejudiciului moral şi a fost emisă o nouă hotărâre în această parte prin care a fost constatată încălcarea dreptului lui Viorel Prisacari la executarea în termen rezonabil a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 17 noiembrie 2009 şi s-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul lui Viorel Prisacari suma de 15000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

În rest cererea de apel a fost respinsă şi menținută hotărârea instanței de fond, c o n s t a t ă: La 05 iulie 2013, Viorel Prisacari a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, Ministerul Finanțelor, intervenienți accesorii Primăria şi Consiliul municipiului Chişinău şi executorul judecătoresc Dumitru Manole, cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că prin hotărârea irevocabilă a Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2009 a fost considerat ilegal refuzul Consiliului mun. Chişinău privind asigurarea cu spațiu locativ a lui Viorel Prisacari, totodată, Primăria şi Consiliul mun.

Chişinău fiind obligate să-i acorde lui Viorel 1 Prisacari şi membrilor familiei sale spațiu locativ sub formă de apartament sau casă separată conform prevederilor art. 35 al Legii cu privire la poliție nr. 416 din 18 decembrie 1990 şi art. 42 al Codului cu privire la locuințe, însă, pârâții refuză benevol să execute hotărârea judecătorească nominalizată. Susține că prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 17 noiembrie 2009, i-au fost cauzate prejudicii exprimate prin lipsa spațiului locativ adecvat pentru familia sa, astfel, împreună cu soția şi copilul minor fiind nevoiți să locuiască la gazdă într-un cămin, fără careva condiții elementare, riscând ca în orice moment să rămână în stradă.

Indică că deși hotărârea a Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2009 este irevocabilă, din anul 2009 până în prezent nu a primit spațiu locativ. Afirmă că prin încheierea executorului judecătoresc din 17 mai 2011, menținută de Judecătoria Centru, mun. Chişinău la 06 iunie 2011 şi de Curtea de Apel Chişinău la 28 iunie 2011, în scopul asigurării documentului executoriu, a fost aplicat sechestru pe apartamentul nr. 48 din str. Liviu Deleanu, 9/2, mun. Chişinău, Primăriei și Consiliului mun. Chişinău fiindu-le interzisă întocmirea actelor de repartiție și repartizare a acestui imobil altor persoane decât creditorului urmăritor, însă, în luna august 2012 pârâtul a eliberat bon de repartiție asupra acestui imobil unei persoane terțe, iar hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 17 noiembrie 2009 până la moment nu a fost executată.

Mai susține că nici el şi nici soția sa nu au alte spatii locative ce le-ar aparține cu titlu de proprietate. Prin cererea de chemare în judecată și prin cererea suplimentara (f.d.48-51), solicită constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Curţii de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2009, încasarea de la Ministerul Finanțelor în beneficul sau şi familiei sale a prejudiciului material în mărime de 47129,60 euro, care reprezintă prețul de piață al unui apartament, echivalent celui care urmează să- i fie atribuit în baza hotărârii de judecată care nu se execută, precum şi 250000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 19 decembrie 2013 acțiunea lui Viorel Prisacari împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Primăria şi Consiliul mun.

Chişinău şi executorul judecătoresc Dumitru Manole, cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului material şi moral, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 03 iulie 2014 a fost admis apelul declarat de către Viorel Prisacari, casată hotărârea primei instanțe în partea în care au fost respinse pretențiile cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești şi încasarea prejudiciului moral şi a fost adoptată o nouă hotărâre în această parte prin care a fost constatată încălcarea dreptului lui Viorel Prisacari la executarea în termen rezonabil a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 17 noiembrie 2009 şi s-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Viorel Prisacari suma de 15000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

În rest cererea de apel a fost respinsă şi menținută hotărârea instanței de fond. 2 La 03 septembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 03 iulie 2014 și menținerea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 19 decembrie 2013. În motivarea recursului, a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel pe care o consideră ilegală și neîntemeiată. Indică că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea, fiind aplicate eronat normele de drept material și a apreciate în mod arbitrar probele. Menționează că în partea ce ține de admiterea parțială a pretenției privind încasarea prejudiciului moral, instanța de apel a ignorat prevederile Codului de executare și a Legii nr. 113, conform căror executarea începe la cererea creditorului.

În acest context, consideră că de către creditor nu au fost întreprinse toate măsurile necesare în vederea executării documentului executoriu, în condițiile în care creditorul a aprobat tacit toate acțiunile întreprinse de către autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătorești. Susține că instanța de apel, nu a ținut cont de faptul că la determinarea despăgubirilor care acordă o satisfacție echitabilă, se vor lua în considerare toate circumstanțele relevante ale pricinii. Astfel, mărimea prejudiciului moral acordat în cuantum de 15000 lei, a fost determinat de către instanța de apel, neîntemeiat, nejustificat și excesiv în raport cu alte sume acordate atât de Curtea europeană, cât și de instanțele de judecată naționale.

La 23 septembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Finanțelor a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 03 iulie 2014, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. În motivarea recursului, a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată deoarece nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, a fost interpretată eronat legea și apreciate în mod arbitrar probele. Susține că în urma emiterii hotărârii Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2009 nu a fost instituită o obligație necondiționată și imediată de asigurare cu spațiu locativ a reclamantului, ci o obligație ce urma a fi executată în conformitate cu normele stabilite de legislație.

Consideră că instanța de apel era obligată să se expună în privința calității reclamantului pentru a determina cu exactitate perioada de neexecutare a hotărârii judecătorești de asigurare cu spațiu locativ. La 24 noiembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Viorel Prisacari a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii integral. În motivarea recursului, a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, și anume, a interpretat în mod eronat legea.

Susține că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea considerând că suma de 47129,6 euro nu reprezintă un veritabil prejudiciu material, în sensul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, calificând-o drept o procedură de schimbare a modului de executare a hotărârii judecătorești. 3 Afirmă că nu poate fi considerată această pretenție drept o depășire a cadrului stabilit prin Legea nr. 87 deoarece din motivul neexecutării hotărârii judecătorești din 2009 până în prezent nu sunt asigurați cu spațiu locativ din vina debitorului și a statului, și din acest motiv nu a avut posibilitatea de a-l privatiza.

Totodată consideră că recursurile declarate de Ministerul justiției și Ministerul Finanțelor conțin aceleași motive de fapt și de drept care au fost invocate la examinarea fondului cauzei și urmează a fi respinse ca inadmisibile. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor și de Viorel Prisacari nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile Ministerului Justiției, Ministerului Finanțelor și Viorel Prisacari ca inadmisibile.

4 În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și Viorel Prisacari se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Ion Druță Ion Corolevschi 5