2ra-1669/18 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1669/18

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani) O. Cernei

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

Î N C H E I E R E

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Luiza Gafton

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grivneac Mihail

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii executorii judecătorești

Manole Dumitru și Mașnic Daniela cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Ministerul Justiției și menținută hotărârea din 22 martie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 02 decembrie 2016 Grivneac Mihail a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului

moral.

În motivarea acțiunii, Grivneac Mihail a menționat că la 13 februarie 2015 a fost

înregistrat spre executare executorului judecătoresc Manole Dumitru titlul executoriu

din 18 decembrie 2014 emis de Judecătoria Orhei cu privire la încasarea de la Rusu

Grigore a datoriei în sumă de 426 de dolari SUA și 786,95 de lei, achitând cheltuielile

legate de executarea acestuia în sumă de 775 de lei.

De asemenea, reclamantul a relatat că la 11 septembrie 2015 s-a adresat

executorului judecătoresc cu cerere, prin care a solicitat informație referitor la

executarea titlului executoriu, însă răspuns nu a primit.

La 14 septembrie 2015 s-a adresat repetat cu cerere, solicitând restituirea

cheltuielilor de executare, însă cererea a rămas neexaminată.

1

Astfel, la 20 octombrie 2015 a depus o plângere la Uniunea Națională a

Executorilor Judecătorești, la care a primit un răspuns formal, iar titlul executoriu a

fost înaintat spre executare executoriului judecătoresc Mașnic Daniela.

La 27 mai 2016 debitorul Rusu Grigore a executat documentul executoriu

parțial, restituind suma de 200 dolari SUA și 500 lei, iar restul datoriei de 1750 de lei,

prin acordul părților urma să fie achitată pînă la data de 05 iunie 2016.

A invocat că deoarece debitorul Rusu Grigore în termenul stabilit nu a achitat

datoria restantă în sumă de 1750 de lei, la 09 iunie 2016 s-a adresat executorului cu

cerere, prin care a solicitat executarea documentului executoriu în întregime, însă

răspuns nu a primit.

Reclamantul a reiterat că de la depunerea titlului executoriu spre executare, a

trecut 1 an și 9 luni.

Reclamantul Grivneac Mihai solicită constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului

moral în mărime de 50 000 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 21 decembrie 2016,

au fost atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii executorii judecătorești

Manole Dumitru și Mașnic Daniela (f.d. 26).

Prin hotărârea din 22 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

acțiunea înaintată de Grivneac Mihai a fost admisă parțial.

S-a constatat încălcarea dreptului lui Grivneac Mihai la executarea în termen

rezonabil a hotărârii din 18 decembrie 2014 a Judecătoriei Orhei.

În rest, acțiunea a fost respinsă.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătorești nu a întreprins

măsurile corespunzătoare în vederea executării hotărârii judecătorești irevocabile, ca

urmare Grivneac Mihai nu a putut beneficia de succesul obținut în urma examinării

litigiului care se referă la încasarea datoriei din contul pârâtului, fapt ce denotă că

hotărârea adoptată în privința lui Grivneac Mihai a rămas neexecutată complet o

perioadă îndelungată de timp și rămâne neexecutată integral.

Astfel, prima instanță a concluzionat că prima instanță întemeiat a ajuns la

concluzia privind constatarea încălcării dreptului lui Grivneac Mihai la executarea în

termen rezonabil a hotărârii.

Prin decizia din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Ministerul Justiției și s-a menținut hotărârea din 22 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La 22 iunie 2018 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie

respinsă.

Recurentul Ministerul Justiției, în motivarea recursului a menționat că instanța

de apel a aplicat eronat normele de drept material.

La fel, a invocat că executorul judecătoresc a întreprins toate măsurile posibile

care puteau fi în mod rațional întreprinse pentru executarea documentului executoriu.

De asemenea, a relatat că instanța de apel nu a luat în considerație și

2

jurisprudența stabilită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în partea ce ține de

calitatea debitorului executării, în condițiile în care la caz, debitorul nu este o

autoritate de Stat, dar un terț privat.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 26

septembrie 2017, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate,

la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 22 iunie 2018, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

3

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Justiției, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Luiza Gafton

Dumitru Mardari

4