3ra-1498/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S.Balmuş dosarul nr.3ra-1498/14 instanţa de apel: Iu.Cimpoi, L.Bulgac, A.Minciuna ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de avocatul Alexei Smochină în interesele recurentei Demenciuc Daniela, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de notarul public Demenciuc Daniela către Ministerul Justiţiei al R. Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de notarul public Demenciuc Daniela, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 03 martie 2014 c o n s t a t ă La 04 octombrie 2013 notarul public Demenciuc Daniela s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei al R. Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, prin ordinul Ministrului Justiţiei al RM nr. 163 din 13 mai 2011 a fost investită cu împuterniciri pentru exercitarea activităţii notariale în raionul Hânceşti. Mai indică reclamanta şi faptul că, din anul 2000 până în prezent are domiciliul permanent în mun. Chişinău, unde locuieşte cu familia, cu soţul şi fiica minoră în vârstă de 7 ani. De asemenea reclamanta a menţionat că, pe perioada a 2 ani de activitate în calitate de notar public în or.

Hânceşti, din 13 mai 2011 şi până în prezent parcurge zilnic aproximativ 130 km, distanţa care este între locul de muncă şi domiciliul său. Suplimentar reclamanta Daniela Demenciuc a menţionat şi faptul că, pe lângă activitatea de notar public, mai practică şi activitatea ştiinţifico-didactică la Universitatea de Stat din Moldova, facultatea de drept, fiind angajată în calitate de lector universitar din anul 2002, până în prezent. În acelaşi context reclamanta a susţinut că, pe lângă activităţile şi copilul minor mai are la întreţinere şi părinţii vârstnici, care domiciliază de asemenea în mun. Chişinău, şi necesită o îngrijire permanentă şi deseori tratament medical. La 09 august 2013, susţine reclamanta că a adresat Ministrului Justiţiei o cerere prin care a solicitat emiterea unui ordin cu privire la schimbarea teritoriului de activitate din raionul Hânceşti în municipiul Chişinău.

Susţine reclamanta că la 05 septembrie 2013 a primit un răspuns de la viceministrul justiţiei al RM Sabina Cerbu, prin care s-a refuzat schimbarea teritoriului de activitate. Invocând ca temei ilegalitatea actului administrativ, reclamanta a depus cererea în instanţa de judecată solicitând declararea acestuia ilegal şi obligarea pârâtului de a emite ordin întru schimbarea teritoriului de activitate a notarului public Daniela Demenciuc din r-ul Hânceşti în mun. Chişinău. Prin hotărîrea Judecătorie Buiucani. mun. Chişinău din 03 martie 2014 s-a respins acţiunea ca neîntemeiată. Ne fiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la data de 02 aprilie 2014 notarul public Demenciuc Daniela, a declarat apel prin care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2014 a fost respins apelul declarat de către notarul public Demenciuc Daniela, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani. mun. Chişinău din 03 martie 2014. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, potrivit art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea cu privire la notariat nr. 1453 din 08.02.2002, notarul este persoana autorizată de stat să presteze în numele acestuia servicii publice prin desfăşurarea activităţii notariale în baza licenţei eliberate de Ministerul Justiţiei, în condiţiile prezentei legi. Notarul se numeşte în funcţie prin ordinul ministrului justiţiei. Conform art.13 alin.(1) din Legea cu privire la notariat nr. 1453 din 08.02.2002, licenţa pentru activitatea notarială se eliberează pe un termen nelimitat în baza ordinului ministrului justiţiei, cu indicarea teritoriului pentru care a fost promovat concursul.

Licenţa eliberată se înregistrează în Registrul de stat al notarilor ţinut de Ministerul Justiţiei. Mai mult ca atît, potrivit prevederilor art.141 alin.(1) şi (2) din Legea cu privire la notariat nr. 1453 din 08.02.2002 (introdus prin Legea nr.63 din 01.04.2011, MO nr.63-64 din 20.04.2011), notarul este obligat să activeze în teritoriul de activitate pentru care a promovat concursul pentru suplinirea locurilor vacante de notar. Schimbarea teritoriului de activitate a notarului se face exclusiv prin concurs pentru locul declarat vacant, în condiţiile prevederilor art. 28 alin. (5) şi (6). La concurs participă notarii care au desfăşurat activitate practică în domeniu de cel puţin 5 ani. Concursul pentru schimbarea teritoriului de activitate a notarului este organizat pînă la desfăşurarea concursului pentru suplinirea locurilor vacante de notar.

Astfel, instanţa de apel a menţionat că, instanţa de fond a ajuns la o concluzie corectă privind respingerea acţiunii reclamantei, or, după cum rezultă din Legea cu privire la notariat pentru schimbarea teritoriului de activitate este necesară organizarea unui concurs, cît şi îndeplinirea de către solicitant a unor condiţii, cum ar fi desfăşurarea activităţii practice de cel puţin 5 ani. Normele legale enunţate erau în vigoare la momentul accederii Danielei Demenciuc în funcţia de notar public, astfel, aceasta trebuia să cunoască despre procedura şi condiţiile legale de schimbare a teritoriului de activitate. La 06 octombrie 2014 avocatul Alexei Smochină în interesele recurentei Demenciuc Daniela a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului avocatul Alexei Smochină în interesele recurentei Demenciuc Daniela a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Se mai indică în recurs că, instanţa de apel nu a oferit o explicaţie deplină, clară, consecutivă, logică, elocventă şi lipsă de rezerve (necondiţionalitate) de ce s-a respins argumentul apelantei, decît „constatînd” că norma dată ar fi aplicabilă litigiului.

Mai mult ca atît, instanţa de fond nu a dat apreciere probelor ce ţin de: a) practica Ministerului Justiţiei privind schimbări a competenţei notarilor în astfel de spete, dar şi; b) a practicii judiciare existente în domeniu, precum şi; c) a grupului de argumente ce se refereau la faptul că refuzul nejustifieat în schimbarea teritoriului de activitate ar constitui în sine o ingerinţă în dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, garantat de art. 8 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale din 04.11.1950. O soluţie contrară (în situaţia în care în alte cazuri se luau decizii pozitive de către Ministerul Justiţiei) ar determina crearea unei situaţii discriminatorii faţă de reclamanta, notar public Demenciuc Daniela, ceea ce ar echivala cu încălcarea principiul egalităţii de tratament juridic.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Alexei Smochină în interesele recurentei Demenciuc Daniela, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Alexei Smochină în interesele recurentei Demenciuc Daniela, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Alexei Smochină în interesele recurentei Demenciuc Daniela ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către avocatul Alexei Smochină în interesele recurentei Demenciuc Daniela se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru