3ra-1475/14 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1475/14 Instanţa de fond: Judecătoria Botanica mun. Chişinău – V. Buhnaci Instanţa de apel: CA Chişinău – D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Vera Macinskaia, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Transnet”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Transnet” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău sec. Botanica cu privire la anularea Dispoziţiei nr. 0300044855 din 29 august 2012 de suspendare a operaţiunilor bancare ale contribuabilului, repararea prejudiciului material şi compensarea venitului ratat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014 prin care a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Transnet”, casată hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 noiembrie 2013 în partea respingerii cererii de anulare a dispoziției privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului cu emiterea în această parte o nouă hotărâre de admitere a pretenţiei date, anularea dispoziţiei privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului Societatea cu Răspundere Limitată „Transnet” nr. 0300044855 din 29 august 2012, emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău sec. Botanica, menţinând în rest hotărârea primei instanţe, CONSTATĂ : 1 La 02 aprilie 2013 SRL „Transnet” a depus cerere de chemare în judecată împotriva IFS pe mun. Chişinău sec. Botanica cu privire la anularea Dispoziţiei nr. 0300044855 din 29 august 2012 de suspendare a operaţiunilor bancare ale contribuabilului, repararea prejudiciului material şi compensarea venitului ratat. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la 29 august 2012 IFS pe mun. Chişinău sec. Botanica neîntemeiat şi în lipsa unei careva avertizări a blocat conturile SRL „Transnet”, fapt care a generat stoparea activităţii contribuabilului. A indicat că după nenumărate reclamaţii verbale, la 17 octombrie 2012 SRL „Transnet” a depus şi o reclamaţie în scris către IFS pe mun.

Chişinău sec. Botanica, dar la care nu a primit nici un răspuns. Reclamantul, considerând că pârâtul prin blocarea conturilor bancare i-a cauzat un prejudiciu material, iar ca urmare a blocării conturilor a fost privat de dreptul de a activa, ratând şi un venit în valoare de 35000 lei, a solicitat anularea dispoziţiei nr. 0300044855 din 29 august 2012 a IFS pe mun. Chişinău sec. Botanica ca fiind ilegală şi abuzivă cu repararea prejudiciului material în sumă de 35000 lei precum şi compensarea venitului ratat în sumă de 35000 lei. În cadrul şedinţei de judecată în primă instanţă reprezentantul SRL „Transnet” Galina Afanas şi-a modificat pretenţiile, solicitând în acest sens încasarea din contul IFS pe mun.

Chişinău sec. Botanica a prejudiciului material în mărime de 70000 lei şi compensarea prejudiciului ratat în sumă de 70000 lei, cu deblocarea conturilor bancare şi anularea dispoziţiei emise de IFS sect. Botanica mun. Chişinău. (f. d. 47) Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 noiembrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. (f. d. 48) În susţinerea soluţiei date prima instanţă a reţinut argumentul reprezentantului pârâtului precum că SRL „Transnet” la situaţia din 31 decembrie 2011 a acumulat restanţe faţă de Bugetul Public Naţional în valoare totală de 10788,68 lei, iar la situaţia din 31 decembrie 2012 restanţa acumulată constituia deja 11203,31 lei, din care motiv şi au fost blocate conturile bancare.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, SRL „Transnet” a declarat apel, solicitând casarea acesteia. (f. d. 61-62) Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014 a fost admis apelul declarat de SRL „Transnet”, casată hotărârea primei instanţe în partea respingerii cererii de anulare a dispoziţiei privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului şi emisă în această parte o nouă hotărâre, prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Transnet” şi anulată ca ilegală dispoziţia nr. 0300044855 din 29 august 2012 emisă de IFS pe mun. Chişinău sect. Botanica privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului SRL „Transnet”.

În rest, hotărârea primei instanţe a fost menţinută. (f. d. 81- 86) Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel prin prisma prevederilor art. 229 alin. (1), (2) şi (8) Cod fiscal, a conchis că IFS sect. Botanica mun. Chişinău eronat a dispus suspendarea operaţiunilor bancare a conturilor contribuabilului SRL „Transnet”, deoarece la examinarea litigiului civil atât în cadrul primei instanţe cât şi în cadrul instanţei de apel nu au fost prezentate careva probe, care ar confirma că SRL „Transnet” a acumulat restanţe faţă de Bugetul Public Naţional sau a admis careva încălcări fiscale. 2 Referitor la pretenţia invocată de SRL „Transnet” cu privire la repararea prejudiciului material, instanţa de apel a constatat că societatea nu a anexat la acţiune nici un înscris probatoriu, care ar confirma suportarea unui asemenea prejudiciu ca urmare a suspendării operaţiunilor bancare la contul contribuabilului.

Cu referire la cerinţa privind compensarea venitului ratat, instanţa de apel a menţionat prin prisma art. 136 lit. g) Cod fiscal, că SRL „Transnet” nu a depus o cerere prin care ar solicita restituirea sumelor plătite în plus sau a sumelor care conform legislaţiei fiscale urmează a fi restituite. Prin urmare pretinderea la un presupus venit ratat cauzat prin reţinerea acestor sume de către IFS în lipsa cărorva probe concludente, a fost apreciată ca fiind o cerinţă nejustificată. La 16 septembrie 2014 SRL „Transnet”, reprezentat de directorul Galina Afanas, a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel în partea ce ţine de repararea prejudiciului material şi repararea venitului ratat.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel în partea ce ţine de repararea prejudiciului material şi repararea venitului ratat ca fiind nefondată şi ilegală, pasibilă de a fi casată, deoarece circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost elucidate pe deplin, iar normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau aplicate eronat. Recurentul a indicat, că pe perioada a unui an şi nouă luni de la blocare ilegală a conturilor bancare a pierdut clienți, iar proprietarii SRL „Transnet”, care activau în calitate de director şi contabil şef, au rămas fără loc de muncă. Indică că pe perioada de activitate din 2003 până în 2012 SRL „Transnet” a fost plătitor de TVA, ceia ce înseamnă că rulajele bancare anuale erau de cel puţin 300000 lei, iar prin blocarea conturilor a fost suspendată activitatea ratând un venit în mărime de 70000 lei, iar instanţele inferioare nu au dat apreciere cuvenită acestor fapte.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că instanţa de apel la 12 iunie 2014 a expediat în adresa recurentului copia deciziei din 20 mai 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 88), iar date cu privire la data recepţionării deciziei date la materialele pricinii lipsesc. Totodată, instanţa de recurs constată că reprezentantul recurentului la 23 iulie 2014 la sediul instanţei a primit contra semnătură copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014. (f. d. 89) Prin urmare, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 16 septembrie 2014, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau 3 aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că recursul declarat de către SRL „Transnet” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei CEDO recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere. La fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri. În recursul declarat de către SRL „Transnet” reprezentată de directorul Galina Afanas, asemenea aspecte nu se regăsesc. Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Transnet” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Cererea de recurs, declarată de către SRL „Transnet”, se consideră inadmisibilă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul: Vera Macinskaia Judecători: Dumitru Mardari Maria Ghervas 4