2ra-145/16 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil

Dosarul nr. 2ra-145/16 Prima instanță: judecătoria Buiucani, mun.Chişinău (jud. Sv. Balmuş) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. A. Panov, M. Moraru, A. Nogai) DECIZIE 10 februarie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Transnet” împotriva deciziei din 23 septembrie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Transnet” împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea pricinii civile în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea pretinsă, precum şi a cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă: La data de 27.01.2015 Societatea cu Răspundere Limitată „Transnet” (în continuare SRL „Transnet”) s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea pricinii civile în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului material, moral cauzat prin încălcarea pretinsă, precum şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii s-a invocat că la 29.08.2012 Inspectoratul Fiscal de Stat Botanica prin decizia nr. 0300044855 a suspendat operaţiunile bancare ale contribuabilului SRL „Transnet” fără nici un motiv. La întrebările contribuabilului care este motivul blocării conturilor IFS Botanica a refuzat să răspundă. Mai indică reclamantul că la 19.09.2012 a depus acţiune împotriva deciziei nr. 0300044855 a pârâtului IFS Botanica la Curtea de Apel Chişinău, înregistrată sub nr. 2197. Prin încheierea din 20.09.2012 a Curţii de Apel Chişinău s-a restituit acţiunea înaintată, din motivul nerespectării procedurii de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară, deşi obiectul litigiului era blocarea abuzivă şi ilegală a conturilor şi respectiv, a activităţii contribuabilului.

1 La 29.11.2012 SRL „Transnet” a depus acţiune în instanţa de judecată împotriva Inspectoratului Fiscal la Curtea de Apel Chişinău privind anularea deciziei nr. 0300044855 din 29.08.2012 cu referire la suspendarea operaţiunilor bancare, repararea prejudiciului material în sumă de 50000 lei, restituirea în contul contribuabilului a sumelor sustrase nejustificat şi abuziv, aplicarea dobânzii de întârziere şi a penalităţilor la aceste sume. Prin încheierea din 04.12.2012 a Curţii de Apel Chişinău pricina a fost strămutată pentru judecare după competenţă la Judecătoria Botanica, mun.Chişinău. Prin încheierea din 14.12.2012 instanţa a dispus de a nu da curs cererii de chemare în judecată, acordându-i reclamantului termen până la 10.01.2013 pentru lichidarea neajunsurilor, drept rezultat, prin încheierea din 11.01.2013 s-a restituit acţiunea, din motivul neînlăturării neajunsurilor.

La data de 02.04.2013 SRL”Transnet” a mai depus o dată acţiune în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Botanica mun. Chişinău la Judecătoria Botanica mun. Chişinău privind anularea deciziei, repararea prejudiciului material şi a venitului ratat. Prin încheierea din 08.04.2013 a judecătoriei Botanica mun. Chişinău s-a restituit cererea de chemare în judecată din 02.04.2013, iar prin decizia din 24.06.2013 a Curţii de Apel Chişinău s-a casat încheierea instanţei de fond şi s-a remis cauza la rejudecare la Judecătoria Botanica mun. Chişinău. Prin hotărârea din 28.11.2013 a judecătoriei Botanica mun. Chişinău s-a respins acţiunea înaintată de SRL”Transnet” ca fiind nefondată.

Prin decizia din 20.05.2014 a Curţii de Apel Chişinău s-a casat parţial hotărârea primei instanţe în partea ce ţine de respingerea cererii de anulare a dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor bancare ale contribuabilului, fiind emisă în această parte o nouă hotărâre, prin care s-a anulat ca ilegală dispoziţia nr. 0300044855 din 29.08.2012, iar în partea ce ţine de repararea prejudiciului material şi a venitului ratat, hotărârea din 28.11.2013 a judecătoriei Botanica mun. Chişinău a fost menţinută. Afirmă reclamantul că la 22.05.2014 a depus în cancelaria Curţii de Apel Chişinău cerere, înregistrată sub nr. 5349, solicitînd eliberarea deciziei motivate, pronunţate la 20.05.2014. La data de 11.07.2014 fară a dispune de copia deciziei motivate a Curţii de Apel Chişinău, a depus la Curtea Supremă de Justiţie recurs nemotivat, înregistrat sub nr. 02-2945.

Susţine reclamantul, că până în prezent nu a primit nici un răspuns cu referire la examinarea recursului depus la Curtea Supremă de Justiţie, nu a fost informat cu referire la rezultatul examinării. Însă, din agenda şedinţelor Curţii Supreme de Justiţie a aflat că recursul său a fost respins ca inadmisibil. Solicită constatarea faptului încălcării dreptului reclamantului la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile şi încasarea din bugetul de stat în beneficiul reclamantului a prejudiciului moral şi material în suma de 525000 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 8000 lei.

Prin hotărârea din 02.04.2015 a judecătoriei Buiucani mun.Chişinău a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Transnet” împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea 2 pricinii civile în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului material, moral cauzat prin încălcarea pretinsă, precum şi a cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia din 23 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău a fost respins apelul depus de SRL „Transnet” şi s-a menţinut hotărîrea din 02.04.2015 a judecătoriei Buiucani mun.Chişinău. La data de 20 noiembrie 2015 SRL „Transnet” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea hotărîrilor instanţelor judectătoreşti cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că decizia contestată este ilegală, neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată, deoarece nu au fost elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, fapt ce a dus la soluţionarea greştită a pricinii. La fel, susţine recurentul că la adoptarea deciziei instanţei de apel s-a încălcat şi s-au aplicat eronat normele de drept material şi de drept procedural, ceea ce denotă că i-au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale ale acestuia. Afirmă recurentul că instanţa de apel a denaturat textul hotărîrii din 18.02.2015 a judecătoriei Botanica insinuînd precum că, ar fi fost necesară completarea materialelor cauzei cu documente justificative, fără a indica care sunt aceste acte.

Consideră că, afirmaţia instanţei de apel precum că, cererea înaintată de reclamant privind recuzarea judecătorului ar fi dus la amînarea examinării cauzei, nu corespunde adevărului, este absurdă şi lipsită de logică. Mai mult ca atît, reclamantul a depus cerere de recuzare după ce judecătorul a fixat data primei şedinţe de judecată peste 107 zile de la depunerea acţiunii din 02.04.2013, iar examinarea recuzării a avut loc pînă la data fixată. Astfel, consideră că instanţa de apel a respins acţiunea fără a analiza circumstanţele pricinii în raport cu probele anexate la dosar. Afirmă că instanţa de apel, ca şi prima instanţă, a denaturat conţinutul acţiunii reclamantului de anulare a blocării abuzive şi ilegale a conturilor bancare ale contribuabilul SRL „Transnet” de către IFS Botanica, insinuînd precum că, acesta ar fi o simplă pricină civilă şi că este rezonabil să se examineze în timp de 1 (un) an 7 luni şi 24 de zile, ajungînd la o concluzie eronată.

În opinia instanţei, blocarea abuzivă şi ilegală a conturilor bancare a contribuabilului, care activează numai prin virament, adică blocarea activităţii contribuabilului pe termen de 1 (un) an 7 luni şi 24 de zile este destul de rezonabil. Pe cînd, în realitate reclamantul a solicitat anularea actului ca ilegal în instanţa de contencios administrativ, care a durat 1 (un) an 7 luni şi 24 de zile, procesul fiind tergiversat cu 391 de zile numai din vina instanţei care se opunea insistent examinării juste şi rapide a pricinii: din greşelile primei instanţe - cu 160 de zile; din încălcarea normelor imperative de drept - cu 109 de zile; din încălcarea termenelor de redactare şi expediere a hotărîrii şi deciziei – cu 122 de zile, fapt ce rezultă din textul hotărîrii din 18.02.2015 a judecătoriei Botanica mun.

Chişinău. Relatează că, în acest timp contribuabilul a pierdut clienţii, iar proprietarii SRL „Transnet”, care activau în funcţie de director şi contabil - şef la SRL „Transnet”, au rămas fără un loc de muncă şi fără o sursă de existenţă. Deci, prin acţiunile instanţei de judecată, reclamantului i s-a încălcat dreptul la muncă şi la proprietatea privată, drepturi consfinţite şi în Constituţia RM. Declară că, instanţa de apel nu s-a pronunţat în nici un mod asupra prejudiciului material solicitat de către recurent. Instanţa de apel a denaturat conţinutul cererii 3 recurentului insinuînd că acesta ar fi solicitat numai prejudiciul moral, pe cînd în acţiunea înaintată s-a solicitat şi prejudiciul material în sumă de 525000 lei.

Menţionează că, contribuabilul SRL „Transnet” activează din 2003 şi pînă în 2012 (pînă la blocarea abuzivă şi ilegală a conturilor bancare de la Banca de Economii), a achitat cu bună-credinţă toate taxele şi impozitele la bugetul de stat, chiar avînd şi o supraplată în sumă de 10730 lei, pe care IFS Botanica refuză din 15.08.2011 să o restituie contribuabilului. Iar suma de 525000 lei a fost calculată din considerentele că pe perioada de activitate din 2003 pînă la blocarea contului în 2012 contribuabilul SRL „Transnet” a fost plătitor de TVA, cea ce înseamnă că rulajele bancare anuale erau de cel puţin 300000 lei, iar după modificarea Codului Fiscal de cel puţin 100000 lei. Precizează că, deoarece a fost privat de dreptul de a activa, contribuabilul a ratat un venit şi a fost prejudiciat material.

Toate probele supraplăţii contribuabilului la bugetul de stat se află la IFS Botanica, care n-a benevoit să le prezinte în instanţa de judecată. Însă, instanţa de apel, în lipsa unui suport probatoriu, a dat o apreciere eronată precum că, instanţele au acţionat cu bună-credinţă, cu o suficientă diligenţă, au întreprins toate măsurile necesare în vederea examinării şi soluţionării rapide, obiective sub toate aspectele a cauzei civile, fapt care nu corespunde adevărului. În opinia sa, din textul deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2015 rezultă că instanţa nu a verificat circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, ci doar a afirmat sau infirmat unele fapte neprobate, fără să facă referire la Lege, dînd o apreciere eronată a probelor pertinente din dosar, denaturînd cererea apelantului şi negînd prevederile legale, ceea ce a dus la emiterea pripită de concluzii pe care se bazează decizia.

Erorile instanţei au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale reclamantului, căruia pîrîtul i-а distrus afacerea prin tergiversarea intenţionată a deblocării conturilor bancare care au fost blocate ilegal. Recurentului SRL „Transnet” i sa încălcat dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil şi în termen rezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială, deoarece a fost respinsă cererea reprezentantului şi proprietarului SRL „Transnet” - Afanas Galina privind recuzarea judecătorului Maria Moraru care este vizată în procesul penal nr.238pr/14 din 12.11.2014 şi în procesul penal nr.20140360426 în temeiul plîngerii înaintate de Galina Afanas. Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curtii de Apel Chişinău a fost adoptată la 23 septembrie 2015, iar SRL “Transnet” a declarat recurs la data de 20 noiembrie 2015. Materialele pricinii atestă expedierea deciziei instanţei de apel la data de 05 octombrie 2015, conform scrisorii de însoţire (f.d. 115), însă date despre recepţionarea acesteia lipsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că recursul declarat de SRL „Transnet” la 20 noiembrie 2015 împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2015, este în termen. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

4 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie verificînd legalitatea actelor de dispoziţie adoptate de către instanţele ierarhic inferioare le consideră neîntemeiate, rezultate din aprecierea incorectă a circumstanţelor pricinii şi aplicarea eronată a normelor de drept material, fapt care constituie temei de casare a deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri după cum urmează. În conformitate cu art.192 alin.(1), (2) şi (3) Codul de procedură civilă, pricinile civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sînt: complexitatea pricinii, comportamentul participanţilor la proces, conduita instanţei judecătoreşti şi a autorităţilor relevante, importanţa procesului pentru cel interesat.

Respectarea termenului rezonabil de judecare a pricinii se asigură de către instanţă. Conform art. l alin. (l) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, scopul Legii este crearea în Republica Moldova a unui remediu intern eficient de apărare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, iar al. (2) stabileşte că aplicarea şi interpretarea termenilor din prezenta lege se fac prin prisma legislaţiei naţionale, a prevederilor Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 2 alin. (1) a legii enunţate mai sus, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţa de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă. Articolul 6§1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale prevede că orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa.

Examinarea cauzei într-un termen rezonabil trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei şi exercitarea căilor de atac. La caz, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că la data de 27 ianuarie 2015, SRL „Transnet” a înaintat în instanţa de judecată cerere împotriva Ministerului Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la examinarea pricinii în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea pretinsă, precum şi a cheltuielilor de judecată.

Drept temei de înaintare a prezentei acţiuni a servit neexaminarea în termen rezonabil a cauzei intentată la acţiunea SRL „Transnet” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Botanica mun. Chişinău privind contestarea dispoziţiei nr. 0300044855 5 din 29.08.2012 a IFS Botanica mun. Chişinău de suspendare a operaţiunilor bancare ale contribuabilului, încasarea prejudiciului materal şi restituirea în contul contribuabilului a sumelor sustrase nejustificativ şi abuziv. Colegiul indică că examinarea pricinii civile menţionate supra a durat în perioada din 02.04.2013 până la 26 noiembrie 2014, fapt stabilit corect de către instanţele judecătoreşti inferioare.

În această ordine de idei urmează a se menţiona, ca fiind neîntemeiate argumentele recurentului precum că de fapt procedurile judiciare au durat o perioadă mai îndelungată şi anume începînd cu 17.09.2012, deoarece din data menţionată şi pînă la data de 02.04.2013 reclamantul a depus două cereri de chemare în judecată, cu încălcarea normelor de procedură, fapt confirmat prin încheierile instanţelor de judecată de a nu da curs cererii şi de restituire a cererii de chemare în judecată. Este de menţionat că încheierile adoptate de instanţele de judecată în perioada 17.09.2012- 11.01.2013 nu au fost contestate de către reclamant, sunt în vigoare şi şi-au produs efectele. Respectiv, perioada 17.09.2012-02.04.2013 nu poate fi luată în considerare pentru aprecierea perioadei de judecare a pricinii, deoarece această perioadă însăşi reclamantul nu a respectat prevederile legale depunînd cereri de chemare în judecată cu încălcarea procedurii stabilite.

Analizînd materialul probator, perioada aflării pricinii civile pe rolul instanţelor de judecată, complexitatea cauzei, precum şi acţiunile participanţilor la proces, inclusiv a instanţelor de judecată, Colegiul totuşi consideră că s-a produs o încălcare a termenului rezonabil de judecare a cauzei. În speţă, nu este vorba de o cauză complexă care ar putea justifica judecarea un termen îndelungat al pricinii. Mai mult ca atît, prin actul administrativ contestat a fost blocată activitatea reclamantului, prin blocarea operaţiunilor la conturile bancare ale acestuia. Deci, este de menţionat faptul că, instanţele de judecată, urmau să examineze cauza cu diligenţă, pentru a nu admite încălcarea dreptului judecării cauzei într-un termen rezonabil avînd în vedere obiectul litigiului.

Or, cauza în speţă, este deosebit de importantă pentru activitatea recurentului – reclamant, cît şi pentru existenţa întreprinderii în cauză. De asemenea este de menţionat că la judecarea pricinii civile la cererea SRL „Transnet” împotriva IFS au fost încălcate şi unele norme imperative ce prevăd numirea cauzei pentru judecare. Astfel, după cum rezultă din materialele cauzei, acţiunea depusă de către SRL „Transnet” a fost judecată în procedura contenciosului administrativ. Conform art.22 alin.2 lit.c) al Legii contenciosului administrativ, în cazul punerii cererii pe rol, judecătorul dispune citarea părţilor pentru ziua primei înfăţişări, care trebuie fixată în cel mult 10 zile de la data punerii cererii pe rol.

Reclamantul SRL „Transnet” a invocat că pricina civilă a parvenit la judecătoria Botanica, mun.Chişinău, după casarea încheierii de către Curtea de Apel Chişinău, la data de 09.09.2013, însă şedinţa de judecată a fost numită pentru data de 25.10.2013. 6 Aceste argumente nu au fost combătute de către pîrît, ba mai mult, au fost confirmate prin raportul asupra judecării pricinii întocmit de către judecătoria Botanica, mun.Chişinău. Astfel, este cert stabilit că la numirea primei înfăţişări a fost încălcat termenul stabilit de Legea contenciosului administrativ.

De asemenea sunt fondate argumentele recurentului privind nerezonabilitatea duratei procedurii judiciare în circumstanţele cînd neîntemeiat, prin încheierea judecătoriei Botanica, mun.Chişinău din 08.04.2013 a fost restitută cererea de chemare în judecată a reclamantului, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24.06.2013, încheierea instanţei de fond a fost casată şi dosarul a parvenit pentru judecarea în fond la data de 09.09.2013. Deci, în perioada 02.04.2013-09.09.2013 reclamantul nu a avut posibilitatea de a- şi apăra dreptul încălcat deşi apelase în instanţa de judecată. Tot aici, este de menţionat că, încălcarea termenului rezonabil de judecarea a pricinii menţionate supra s-a manifestat şi prin redactarea peste termenul stabilit de legistator atît a hotărîrii primei instanţe, cît şi a deciziei instanţei de apel.

La caz, Colegiul reţine şi argumentul recurentului precum că, a recepţionat hotărîrea motivată a primei instanţe din 28.11.2013, peste 90 de zile, contrar prevederilor art. 236 alin. (6), (8) CPC, care stabileşte un termen de 15 zile pentru redactarea hotărîrii integrale şi în termenul de 5 zile pentru expedierea acesteia participanţilor la proces, încălcare procedurală admisă şi de către instanţa de apel. Astfel, Colegiul consideră ca fiind justificată poziţia recurentului precum că, nu a beneficiat în temeiul art. 389 alin. (4) CPC de decizia integrală a instanţei de apel, deoarece alte înscrisuri care ar demonstra contrariul la mateialele dosarului lipsesc. În atare ordine de idei, instanţa de recurs conchide de a constata încălcarea dreptului recurentului la examinarea cauzei civile intentate de SRL „Transnet” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Botanica mun.

Chişinău cu privire la anularea dispoziţiei nr. 0300044855 din 29 august 2012 de suspendare a operaţiunilor bancare ale contribuabilului, repararea prejudiciului material şi compensarea venitului ratat, în termen rezonabil, rezultat inclusiv şi din termenul de redactare a hotărîrilor motivate/integrale ale instanţelor ierarhic inferioare. Cu referire la solicitarea recurentului privind încasarea sumei de 525000 lei cu titlu de prejudiciu material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, Colegiul consideră că este o pretenţie abuzivă, în condiţiile în care din conţinutul acţiunii civile nu este cert care totuşi este natura juridică a prejudiciului solicitat - material sau moral, inclusiv şi cuantumul separat al acestora.

Or, din moment ce recurentul a indicat suma în cauză şi a intitulat în ansamblu, ca fiind cu titlu de prejudiciu material şi moral, acesta urma să specifice expres şi să divizeze care este cuantumul sumei solicitate cu titlu de prejudiciu material şi respectiv cuantumul sumei solicitate cu titlu de prejudiciu moral. În acest sens, Colegiul precizează că nu pot fi invocate solicitări cu privire la compensarea acestui prejudiciu, care ar fi un venit ratat rezultat din supraplătirea unor plăţi în bugetul de stat prin intermediul IFS Botanica mun. Chişinău, din motiv că este im posibil de a constata o legătură de cauzalitate între pretinsa violare a dreptului la examinarea cauzei într-un termen rezonabil şi pretenţiile materiale, atîta timp cît de 7 către recurent nu sînt confirmate prin probe concludente, pertinente, veridice, utile şi legale prin ce se manifestă cunatumul pretenţiei în cauză cu justificarea sumei solicitate.

De asemenea, Colegiul menţionează că, chiar şi prevederile art. 4, alin. (1) din Legea nr. 87 din 21.04.2011 preved expres că, sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiţiei, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului, în speţa – SRL „Transnet”. Respectiv, pretenţia înaintată de către SA „Transnet” privind încasarea prejudiciului material cauzat în urma constatării încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti urmează a fi respinsă ca neîntemeiată şi neprobată.

Cu referire la solicitarea recurentului privind încasarea prejudiciului moral, Colegiul o va admite pe motiv că, însăşi constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, în speţă dată, nu constituie prin sine o satisfacţie morală echitabilă şi suficientă pentru prejudiciu moral suferit de către recurent, avînd în vedere complexitatea cauzei, obiectul litigiului, importanţa pentru reclamant a judecării pricinii, privarea de posibilitatea de a dispune de bunurile sale. În consecinţă, Colegiul consideră că suma de 22000 lei va constitui o satisfacţie echitabilă pentru reclamant pentru prejudiciul cauzat prin judecarea în termen nerezonabil a pricinii civile la acţiunea sa împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Botanica.

Referitor la costurile și cheltuielile de judecată, instanța de recurs notează că recurentul deși a formulat în textul cererii de chemare în judecată pretenția cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată suportate în mărime de 8000 lei, întru argumentarea acestora SRL „Transnet” nu a prezentat careva probe care ar demonstra suportarea reală a cheltuielilor solicitate. Respectiv, pretențiile cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată se resping ca fiind neîntemeiate, deoarece la examinarea pretenţiilor privind repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, aprecierea costurilor şi cheltuielilor judiciare se face în dependenţă de probele prezentate de părţi, de obicei prin documentele de plată şi descifrarea orelor de lucru ale avocatului, tarifelor aplicate, precum şi luarea în considerare a faptului că aceste cheltuieli să fie rezonabile ca cuantum.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţele ierarhic inferioare în mod neîntemeiat au respins pretenţiile recurentului-reclamant SA „Transnet” cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea pricinii civile menţionate supra în termen rezonabil, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia din 23 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărârea din 02 aprilie 2015 a judecătoriei Buiucani mun. Chişinău şi de a emite o nouă hotărîre de admitere parţială a acţiunii. 8 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Transnet”.

Se casează decizia din 23 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărârea din 02 aprilie 2015 a judecătoriei Buiucani mun. Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Transnet” împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea pricinii civile în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea pretinsă, precum şi a cheltuielilor de judecată, şi se emite o nouă hotărîre prin care: Se admite parţial acţiunea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Transnet” împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea pricinii în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului material şi moral, precum şi a cheltuielilor de judecată.

Se constată încălcarea dreptului Societăţii cu Răspundere Limitată „Transnet” la judecarea în termen rezonabil a pricinii civile înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Transnet” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Botanica mun. Chişinău cu privire la anularea dispoziţiei nr. 0300044855 din 29 august 2012 de suspendare a operaţiunilor bancare ale contribuabilului, repararea prejudiciului material şi compensarea venitului ratat. Se încasează de la Ministerul Justiţiei în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Transnet” suma de 22000 (douăzeci şi două mii) lei cu titlu de recompensă pentru prejudiciul moral cauzat. În rest, pretenţiile înaintate de Societatea cu Răspundere Limitată „Transnet” privind încasarea prejudiciului material şi moral, precum şi a cheltuielilor de judecată se resping ca neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 9