2rac-345/14 — Încasarea datoriei.

Dosar nr. 2rac-345/14 Prima instanţă: Judecătoria Soroca Judecător: Ludmila Ciuhrii Instanţa de Apel: Curtea de Apel Bălţi Judecători: Stela Procopciuc Elena Grumeza Valeriu Harmaniuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 26 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie încomponenţa: Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Ion Druţă, Sveatoslav Moldovan, Maria Ghervas şi Vera Macinskaia Examinînd recursul declarat de SRL „VENDMAX”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „VENDMAX” împotriva SRL „SVANDICO” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2014, prin care apelul declarat de SRL „SVANDICO”, a fost admis, A CONSTATAT: La 27 martie 2012 reclamanta SRL „VENDMAX” a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva SRL „SVANDICO” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 07 aprilie 2011 SRL „VENDMAX” şi SRL „SVANDICO” au încheiat contract de vînzare cumpărare. Părţile contractante au convenit achitarea preţului contractului în rate, obiectul contractului fiind cinci unităţi distribuitoare automate de cafea, suma totală a contractului fiind 211041 lei. A mai precizat reclamantul că potrivit pct. 5.4 din contract, pîrîtul SRL „SVANDICO” s-a obligat să achite suma de 12 500 euro în două rate: 5000 euro la 06 mai 2011 şi 7500 euro la 06 iunie 2011. Solicită reclamantul încasarea din contul SRL „SVANDICO” în beneficiul său a datoriei în sumă de 5341 lei şi dobînzii de întîrziere în sumă de 9 680,26 lei. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 18 iunie 2012 acţiunea înaintată de SRL „VENDMAX” împotriva SRL „SVANDICO” cu privire la încasarea datoriei, a fost admisă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 septembrie 2012 apelul declarat de SRL „SVANDICO” a fost admis. A fost casată hotărîrea Judecătoriei Soraca din 18 iunie 2012 cu restituirea pricinei spre rejudecare în prima instanţă, în alt complet de judecată. La 20 decembrie 2012 SRL „SVANDICO” a înaintat cererea reconvenţională privind rezoluţiunea contractului de vînzare cumpărare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară. Prin încheierea Judecătoriei Soroca din 20 decembrie 2012, cererea reconvenţională înaintată de SRL „SVANDICO” a fost primită spre examinare. Prin încheierea Judecătoriei Soroca din 12 februarie 2013 cererea reconvenţională înaintată de SRL „SVANDICO” a fost scoasă de pe rol.

Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 12 februarie 2013 acţiunea reclamantului SRL „VENDMAX” a fost admisă integral. S-a dispus încasarea din contul SRL „SVANDICO” în beneficiul SRL „VENDMAX” suma de 15 021,26 lei – cu titlu de datorie de plată şi dobînda de întîrziere şi 450 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total suma de 15 471,89 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2014, apelul declarat de SRL „SVANDICO”, a fost admis. A fost casată hotărîrea Judecătoriei Soroca din 12 februarie 2013, emiţîndu-se o houă hotărîre prin care acţiunea înaintată de SRL „VENDMAX” împotriva SRL „SVANDICO” cu privire la încasarea datoriei, a fost respinsă ca neîntemeiată. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 14 mai 2014, SRL „VENDMAX” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanţei de apel, a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, copia deciziei recurate a fost recepţionată de către recurent la 22 aprilie 2014, iar recursul a fost declarat la 14 mai 2014. Astfel, prin prisma art. 434 CPC, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Referinţa înaintată de SRL „SVANDICO”, la cererea de recurs declarată de SRL „VENDMAX”, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 03 iulie 2014. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

2 Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de SRL „VENDMAX” neîntemeiat şi care urmează a fi respins. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 27 martie 2012 reclamanta SRL „VENDMAX” a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva SRL „SVANDICO” prin care a solicitat încasarea din contul SRL „SVANDICO” în beneficiul său a datoriei în sumă de 5341 lei şi dobînzii de întîrziere în sumă de 9 680,26 lei Actele pricinii certifică faptul că, la 07 aprilie 2011 SRL „VENDMAX” şi SRL „SVANDICO” au încheiat contractul de vînzare cumpărare nr. l. în temeiul contractului nominalizat, SRL „VENDMAX” a livrat către SRL „SVANDICO” marfa în sumă totală de 12 500 euro, ce constituie 211 041 lei, executîndu-şi integral obligaţiunile contractuale. De menţionat că potrivit actului de primire predare SRL „VENDMAX” a predat SRL „SVANDICO” cinci aparate de cafea, iar în urma predării cumpărătorul nu a avut pretenţii.

Din actul de verificare între companiile contractante SRL „VENDMAX” şi SRL „SVANDICO” se distinge cu certitudine că la 07 aprilie 2011 de pe contul SRL „VENDMAX” a fost transferat pe contul SRL „SVANDICO” suma de 205 700 lei, ceia ce constituie echivalentul în bani a bunurilor contractante. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă, în raport cu probele anexate la dosar, consideră oportun de a reitera prevederile art. art. 512, alin. (1) Cod Civil, care statuează expres că, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute.

Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. Totodată, instanţa de recurs reiterează şi prevederile art. 572, alin. (2) Cod Civil, potrivit cărora, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. De menţionat că în alin. (2) al acestui articol, legiuitorul a constituit o consacrare legală a principiului executării corespunzătoare a obligaţiilor. Din esenţa acestui principiu este faptul că obligaţiile se consideră executate în mod corespunzător, dacă sunt respectate toate condiţiile prevăzute în actul din care au luat naştere, precum ar fi cele privitoare la obiectul, subiectele, locul, timpul şi modul de executare. Astfel, avînd la bază normele de drept material citate, instanţa de recurs precizează că este întemeiată poziţia instanţei de apel prin care a constatat netemeinicia concluziei primei instanţe cu privire la admiterea acţiunii înaintate de SRL „VENDMAX”.

Or, actele pricinii certifică cu certitudine faptul că, onorarea obligaţiilor contractuale prin 3 achtarea de către SRL „SVANDICO” a sumei contractate a avut loc în termenul stipulat în contractul de vînzare cumpărare din data de 07 aprilie 2011 adică pînă la data de 06 iunie 2011. Totodată, de menţionat că instanţa de apel corect a stabilit că, SRL „SVANDICO” nu are nici o obligaţie faţă de SRL „VENDMAX”, pentru că potrivit punctului 5.1 a contractului din speţă costul unui aparat pentru pregătirea băuturilor fierbinţi costă 2 500 euro. Astfel după cum se indică în tranzacţie şi în cererea de chemare în judecată, SRL „SVANDICO” trebuie să achite 12 500 euro pentru toate 5 aparate. Instanţa de recurs precizează că părţile contractante de mai multe ori au returnat aparatele care fac obiectul litigiului unul altuia.

Ultima dată aparatele au fost primite de către SRL „SVANDICO” la 28 august 2011. Prin urmare, efectuînd un simplu calcul se poate de stabilit că 12 500 euro la acel moment constituiau 204915 lei. Însă, în cererea de chemare în judecată reclamantul indică că pîrîtul SRL „SVANDICO” a achitat suma de 205 700 lei.

Colegiul punctează că din actele pricinii se constată că iniţial marfa procurată a fost transmisă cumpărătorului, conform facturii de expediţie HA 1292277, însă, pînă la achitarea preţului contractat, la acordul părţilor, aparatele de cafea au fost retumate vînzătorului, în starea în care au fost primite, adică fără uzură, deoarece nu au fost utilizate, iar vînzătorul le-a primit şi nu a înaintat nici o obiecţie în privinţa acestui fapt, lucru dovedit prin actul de returnare din 06 august 2011. Ulterior, după consultări reciproce, cu acordul vînzătorului SRL „VENDMAX”, cumpărătorul SRL „SVANDICO”, la 25 august 2011, a achitat pentru aparatele procurate, suma de 205 700 lei, ceea ce conform cursului stabilit de BNM la data respectivă constituia 12 547,88 Euro şi astfel şi-a executat în modul stabilit de p.5.5 din contract şi chiar cu supraplată (47,88 Euro) obligaţia de achitare a preţului pentru marfa procurată.

De menţionat că deja la 28 august 2011, directorul SRL „VENDMAX”, a transportat de la Chişinău în or. Soroca, aparatele de cafea (5 buc.) şi le-a predat SRL „SVANDICO”, fără nici o obiecţie sau pretenţie referitoare la neajunsul de plată sau diferenţa de curs valutar, fapt dovedit prin actul de predare-primire din aceiaşi dată – 28 august 2011. Prin urmare, instanţa de reursc constată că SRL „SVANDICO” şi-a onorat obligaţiile contractuale faţă de SRL „VENDMAX” prin achitarea contravalorii bunurilor procurate. Astfel, Colegiul precizează că în asemenea circumstanţe sunt neîntemeiate şi pretenţiile invocate de reclamantul – recurent cu privire la calcularea dobînţii de întîrziere.

Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, concluzia instanţei de apel, despre necesitatea respingerii acţiunii înaintate de SRL „VENDMAX” împotriva SRL „SVANDICO” cu privire la încasarea datoriei, este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, în conformitate cu prevederile art.130 CPC. Actul de dispoziţie a 4 instanţei de apel a fost adoptat cu respectarea normelor de procedură şi cu aplicarea corectă a normelor de drept material. Instanţa de recurs constată că legalitatea încheierii Judecătoriei Soroca din 12 februarie 2013, prin care a fost scoasă de pe rol cererea reconvenţională înaintată de SRL „SVANDICO”, nu a fost contestată, prin urmare Colegiul instanţei de recurs nu se va expune asupra legalităţii acestei încheieri.

În concluzie instanţa de recurs menţionează că, este legală decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2014 din care motive urmează a fi menţinută. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, decizia instanţei de apel este legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de SRL „VENDMAX” şi a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se respinge recursul declarat de SRL „VENDMAX”.

Se menţine decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „VENDMAX” împotriva SRL „SVANDICO” cu privire la încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă de la pronunţare. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Druţă Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Vera Macinskaia 5