2rac-402/15 — Încasarea datoriei

Prima instanță: Judecătoria Bălţi Dosarul nr. 2rac-402/15 Judecător: D. Gherasim Instanța de apel: Curtea de Apel Bălţi Judecători: A. Gheorghieş, N. Chircu, A. Toderaş ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Crivautolux”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Stromacom” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Crivautolux” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curții de Apel Bălţi din 07 iulie 2015, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 10 februarie 2015, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 23 septembrie 2014, SRL „Stromacom” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către SRL „Crivautolux” cu privire la încasarea datoriei, recunoaşterea facturii fiscale ca fiind nelegală şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 01 aprilie 2012, între reclamant şi SRL „Crivautolux” a fost încheiat contractul nr. 01 de arendă a unui complex de încăperi, situate pe adresa mun. Bălţi, str. Ştefan cel Mare 191, plata de arendă constituind 15000 lei/lunar, cu achiziţia ulterioară a acestuia la preţul de piaţă a obiectului în sumă de 3935269 lei. La momentul încheierii contractului, părţile au convenit că, dacă pînă la expirarea termenului de acţiune al contractului SRL „Crivautolux” îşi va exprima dorinţa de a procura acest obiect şi va încheia cu reclamantul SRL „Stromacom” un contract de vînzare-cumpărarare a acestui, atunci suma achitată de pîrît pentru arenda obiectului în perioada de la 01.04.2012 şi pînă la 31.12.2013 va fi trecută în contul contractului de vînzare-cumpărare în calitate de avans pentru obiectul în achiziţionare.

În corespundere cu pct.3.1 termenul de arendă a obiectului cu achiziţionarea ulterioară a acestuia constituie 1 an şi 9 luni din momentul semnării de către părţi a contractului. Preţul de răscumpărare a acestui obiect de către pîrît trebuia să fie achitat pînă la 31 decembrie 2013, adică înainte de expirarea termenului contractului. însă pîrîtul SRL „Crivautolux” nu a manifestat interes faţă de cumpărare a acestui obiect, contractul de vînzare-cumpărare a obiectului cu reclamantul nu a fost încheiat şi a refuzat să discute chestiunea cu referinţă la preţul obiectului.

Prin nerespectarea pct. 2 al contractului şi a anexei la contract din 01.04.2012, pîrîtul SRL „Crivautolux” a transferat reclamantului SRL „Stromacom” sub formă de plată pentru arenda bunului imobil 60 000 lei la 02 octombrie 2012 şi 20 000 lei la 30 mai 2013. Afirmă reclamantul că, la expirarea termenului de acţiune a contractului, imobilul de către SRL „Crivautolux” nu a fost eliberat şi acesta continua să-l exploateze, în legătură cu aceasta s-au emis facturi fiscale în corespundere cu condiţiile acordului adiţional din 01.04.2012, astfel la 17 septembrie 2014 datoria pîrîtului pentru arenda obiectului a constituit 370 000 lei, inclusiv: pentru perioada de acţiune a contractului 235 000 lei şi 135 000 lei pentru perioada de 01.01.2014 pînă la 31.09.2014.

Menţionează reclamantul că, în legătură cu formarea datoriei în adresa pîrîtului în repetate rînduri au fost înaintate somaţii însă pîrîtul a dat răspunsuri evazive sau le-a ignorat în întregime.

Mai indică reclamantul că, la pretenţia nr. 32 din 11 noiembrie 2013, înaintată cu 50 de zile înainte de expirarea termenului de acţiune a contractului, SRL „Crivautolux” prin încălcarea prevederii pct. 6.1.2 a contractului, care stipulează obligaţiunile pîrîtului de a efectua de sinestătător şi din cont propriu reparaţia capitală a obiectului în caz necesitate şi pct. 6.1.5 care prevede obligaţiunea pîrîtului privind efectuarea reparaţiei curente la obiectul arendat, la 18 noiembrie 2013 pîrîtul a înaintat SRL „Stromacom” factura fiscală în sumă de 336559,62 lei, în care reclamantului i s-a lăsat substația transformatoare la preţul de 49773,62 lei, lucrările de reparaţie a acestei substaţii transformatoare în valoare de 22785,46 şi reparaţia drumului în sumă de 264000,00 lei.

Contabilul reclamantului fără a se clarifica în esenţa facturii fiscale, din propria greşeală, a semnat factura fiscală şi a aplicat ştampila pe aceasta. In procesul examinării acestei facturi fiscale s-a stabilit, că substaţia transformatoare, care a fost moştenită de reclamant se află la balanţa contabilă a SRL „Locuinţa” şi nu aparţine pîrîtului SRL „Crivautolux”, lucrările de reparaţie a acestei substaţii nu au fost coordonate cu reclamantul, iar lucrările de reparaţie a drumului în general nu au fost executate de pîrîtul SRL „Crivautolux”. Ţinînd cont de cele expuse, factura fiscală menţionată mai sus a fost anulată de către reclamant şi la 23 decembrie 2013 a fost returnată pîrîtului SRL „Crivautolux”.

Solicită reclamantul SRL „Stromacom”: -De a percepe de la SRL “Crivautolux” în folosul său datoria pentru închirierea bunului imobil, conform contractului nr. 01 din 01.04.2012 şi anexei la contractul din 01.04.2012 în sumă de 235 000 lei; -In corespundere cu art. 904 şi 910 a CC a RM de a percepe de la SRL “Crivautolux” în folosul SRL “STROMACOM” suma datorată pentru închirierea bunului imobil pentru perioada din 01.01.2014 pînă la 30.06.2014 în sumă de 135000 lei; -De a percepe de la SRL “Crivautolux” în folosul SRL “STROMACOM” suma de 4 949,85 conform art. 5.2.

a contractului nr. 01 din 01.04.2012; -De a recunoaşte factura fiscală emisă de SRL “Crivautolux” nr. FB4363350 din data de 18.11.2013 fiind nelegală; -De a obliga SRL “Crivautolux” să elibereze obiectele care aparţin SRL “STROMACOM” şi a bunurilor care au fost date înainte în arendă; -De a percepe de la SRL “Crivautolux” în folosul SRL “STROMACOM” taxa de stat în sumă de 11 250 lei; -De a percepe de la SRL “Crivautolux” în folosul SRL “STROMACOM” pentru serviciile prestate de avocat în sumă de 5 000 lei.

Ulterior, SRL „Stromacom” a solicitat: -Încasarea de la SRL “Crivautolux” în folosul său datoria pentru închirierea bunului imobil, conform contractului nr. 01 din 01.04.2012 şi anexei la contractul din 01.04.2012 în sumă de 190 000 lei; -In corespundere cu art. 904 şi 910 a CC a RM de a percepe de la SRL “Crivautolux” în folosul SRL “STROMACOM” suma datorată pentru închirierea bunului imobil pentru perioada din 01.01.2014 pînă la 01.11.2014 în sumă de 210000 lei; -Încasarea de la SRL “Crivautolux” în folosul SRL “STROMACOM” suma de 3 143,61 lei conform art. 5.2.

a contractului nr. 01 din 01.04.2012; -De a recunoaşte factura fiscală emisă de SRL “Crivautolux” nr. FB4363350 din data de 18.11.2013 fiind nelegală; -De a obliga SRL “Crivautolux” să elibereze obiectele care aparţin SRL “STROMACOM”; -Încasarea de la SRL “Crivautolux” în folosul SRL “STROMACOM” taxa de stat în sumă de 11 450 lei; -Încasarea de la SRL “Crivautolux” în folosul SRL “STROMACOM” a sumei de 2 292 lei, achitate organului cadastral. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 10 februarie 2015: -S-a admis parţial cererea de chemare în judecată; -S-a încasat de la SRL „Crivautolux” în beneficiul SRL „Stromacom” sumă de 433 143,61 lei; -S-a încasat de la SRL „Crivautolux” în beneficiul SRL „Stromacom” sumă de 11450 lei drept compensare a cheltuielilor de judecată; -În rest cerinţele SRL „Stromacom” s-au respins.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 07 iulie 2015, a fost respins apelul declarat de SRL „Crivautolux” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 10 februarie 2015. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 02 septembrie 2015, în termenul prevăzut de lege, SRL „Crivautolux” a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît instanța de apel cît şi instanţa de fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, probele fiind apreciate arbitrar.

La 06 octombrie 2015, SRL „Stromacom” a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Crivautolux” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Crivautolux” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Crivautolux” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Druţă