2rac-175/15 — Încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere

prima instanță I. Potîng dosarul nr. 2rac-175/15 instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol DECIZIE 09 septembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Tamara Chişca-Doneva, Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către Societatea cu răspundere limitată „Arama R” și Întreprinderea mixtă „Prolomilux” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii mixte „Prolomilux” societate cu răspundere limitată împotriva Întreprinderii individuale „Service-Arama” (succesor - Societatea cu răspundere limitată „Arama R”) cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 17 februarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea individuală „Service Arama” (succesor - Societatea cu răspundere limitată „Arama R”), casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani, municipiul Chișinău din 14 iunie 2013 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 25 aprilie 2012, ÎM „Prolomilux” SRL a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Service-Arama” (succesor - SRL „Arama R”) cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 00001 din 18 august 2010, ÎM „Prolomilux” SRL în calitate de vânzător a livrat în perioada 01 ianuarie 2011 – 08 februarie 2012 conform facturilor fiscale ÎI „Service-Arama” în calitate de cumpărător marfă în sumă totală de 861706,11 lei, iar ÎI „Service-Arama”, conform pct. 11 din contractul menționat, s-a obligat să achite plata pentru mărfurile livrate în baza facturilor fiscale în termen de 30 zile de la data emiterii facturii.

Menționează că conform actului de verificare a decontărilor reciproce din 17 aprilie 2012, până la momentul depunerii cererii de chemare în judecată ÎI „Service- Arama” nu şi-a onorat pe deplin obligațiile contractuale în termenele prevăzute de contractul menționat, achitând parțial costul mărfii primite în sumă de 743000 lei, neachitând marfa livrată în sumă de 118706,11 lei în baza facturilor fiscale seria, nr. FV 1470942 din 02 decembrie 2011 (parțial), FV 1470950 din 08 decembrie 2011, FV 1470954 din 12 decembrie 2011, FV 1470961 din 15 decembrie 2011, FV 1 1470964 din 19 decembrie 2011, FV 1470972 din 21 decembrie 2011, FV 1470987 din 26 decembrie 2011, FV 1470999 din 30 decembrie 2011, FV 7061617 din 19 ianuarie 2012, FV 7061622 din 23 ianuarie 2012, FV 7061626 din 24 ianuarie 2012, FV 7061634 din 27 ianuarie 2012; FV 7061639 din 01 februarie 2012, FV 7061642 din 02 februarie 2012 şi FV 7061648 din 08 februarie 2012. Susține reclamantul ÎM „Prolomilux” SRL că pentru neachitarea în termen a datoriei în sumă de 118706,11 ÎI „Service-Arama” poartă răspundere, pentru ce i se aplică dobândă pentru perioada întârzierii achitării datoriei (08 martie 2012 - 20 aprilie 2012), ce constituie suma de 1887,91 lei.

Menționează reclamantul ÎM „Prolomilux” SRL că s-a adresat cu reclamație către ÎI „Service-Arama” cu solicitarea de-a achita datoria şi dobânda de întârziere, însă cererea nu a fost satisfăcută. La 20 noiembrie 2012, reclamantul ÎM „Prolomilux” SRL a depus cerere de concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat încasarea din contul pârâtului a datoriei în sumă de 118706,11 lei, a dobânzii de întârziere pentru perioada 08 martie 2012-19 noiembrie 2012 în sumă de 11239,68 lei, cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 lei şi taxa de stat în sumă de 3617,82 lei. La 19 februarie 2013, reclamantul ÎM „Prolomilux” SRL a depus o cerere de concretizare a pretențiilor, în care a indicat că potrivit actului de verificare din 17 aprilie 2012 datoria ÎI „Service-Arama” față de ÎM „Prolomilux” SRL constituie 113214,72 lei.

Astfel, reieșind din suma datoriei de 113214,72 lei, cuantumul dobânzii de întârziere pentru perioada 08 martie 2012 - 29 martie 2013 constituie suma de 16163,32 lei. Prin urmare, solicită reclamantul ÎM „Prolomilux” SRL încasarea din contul ÎI „Service-Arama” în beneficiul ÎM „Prolomilux” SRL a datoriei în sumă 113214,72 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 16163,32 lei, cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 lei, cheltuielile de executare în sumă de 2000 lei şi taxa de stat în sumă în sumă de 3617,82 lei, iar în total suma de 139955,86 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 14 iunie 2013 acțiunea a fost admisă, s-a încasat din contul ÎI „Service-Arama” în beneficiul ÎM „Prolomilux” SRL datoria în sumă de 113214,72 lei, dobânda de întârziere pentru perioada 08 martie 2012-29 martie 2013 în sumă de 16163,32 lei, cheltuielile de judecată ce cuprind taxa de stat în sumă de 3617,82 lei, cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 5000 lei și cheltuielile de executare în sumă de 2000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 a fost admis apelul declarat de ÎI „Service-Arama”, casată hotărârea primei instanțe şi emisă o nouă hotărâre sub formă de încheiere prin care cererea de chemare în judecată a fost scoasă de pe rol. Prin decizia Curții Supreme de Justiție 11 iunie 2014 a fost admis recursul declarat de ÎM„Prolomilux” SRL, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 și remisă pricina la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 17 februarie 2015 a fost admis apelul declarat de ÎI „Service-Arama”, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, a fost încasat de la ÎI „Service- Arama” în beneficiul ÎM „Prolomilux” SRL datoria în sumă de 113214,72 lei, ne fiind dispusă executarea hotărârii pe motiv că aceasta a fost executată. A fost încasat 2 de la ÎI „Service-Arama” în beneficiul ÎM „Prolomilux” SRL taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 3396,40 lei și cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 3000 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 15 aprilie 2015, în termenul prevăzut de lege, SRL „Arama R” (succesor de drept al SRL „Service-Arama”) a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii sau scoaterea cererii de pe rol și încasarea din contul ÎM „Prolomilux” SRL în folosul SRL „Arama R” a cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului, recurentul SRL „Arama R” a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată și adoptată în rezultatul interpretării eronate a legii. Indică că în instanța de apel a fost stabilit cu certitudine faptul că acțiunea a fost înaintată prematur, fără respectarea procedurii prealabile conform pct. 19 din contractul nr. 00001 din 18 august 2010, în acest sens aplicabile fiind prevederile art. 445 alin. (1) lit. d) CPC cu trimitere la prevederile art. 267 lit. a) CPC.

De asemenea consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată şi din motive de ordin material şi anume că reclamantul nu a avut probe suficiente de a se adresa în instanţă cu cerere de încasare de la reclamat a sumei de 118706,11 lei. Nici pe parcursul examinării cauzei careva probe nu au fost prezentate. Suma reală de 113214,72 lei a fost stabilită doar pe parcursul examinării cauzei doar prin indicarea ei şi recunoaşterii unilaterale de către reclamat, ce a servit ulterior temei pentru reevaluarea pretenţiilor de către reclamant şi modificarea acţiunii. Prin urmare, consideră că acţiunea reclamantului urma a fi respinsă din lipsă de probe în confirmarea pretenţiilor. La fel, consideră că concluzia instanţei de apel expusă în dispozitivul deciziei nu este corectă, stabilită în urma interpretării eronate a legii.

La 17 aprilie 2015, în termenul prevăzut de lege, ÎM „Prolomilux” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel cerând admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel prin care a fost casată hotărârea primei instanțe în partea respingerii cerinței privind încasarea dobânzii de întârziere pe perioada 08 martie 2012 - 29 martie 2013 în sumă de 16163,32 lei cu menținerea în această parte a hotărârii primei instanțe, admiterea cererii depuse în instanța de apel în privința încasării dobânzii de întârziere pe perioada 15 iunie 2013 - 08 aprilie 2014 în sumă de 11515,34 lei și diferența cheltuielilor de asistență juridică, ce au fost respinse, în sumă de 5000 lei. În motivarea recursului, recurentul ÎM „Prolomilux” SRL a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel în partea în care cererea a fost respinsă, indicând că instanța de apela aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

La fel, consideră că instanța de apel nu a respectat prevederile art. 130 și art. 383 CPC și nu a dat o apreciere, cuvenită, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, necălăuzindu-se de prevederile legii. Instanţa de apel eronat interpretează prevederile art. 617 CPC, deoarece nu a studiat minuţios materialele cauzei şi anume contractul de vînzare-cumpărae nr. 3 00001 din 18 august 2010, care prevede termenul de achitare a mărfii procurate de către cumpărătorul ÎI „Service Aramă”. Mai indică că instanţa de apel a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea.

La 04 iunie 2015, SRL „Arama R” a depus referinţă prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către SRL „Prolomilux” şi admiterea recursului declarat de SRL”Arama R”. În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Prin scrisoarea din 02 martie 2015, Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor copia deciziei din 17 februarie 2015, iar la 15 aprilie 2015 şi la 17 aprilie 2015, adică în termenul prevăzut de lege SRL „Arama R” şi ÎM „Prolomilux” SRL au declarat recurs. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 15 iulie 2015 a considerat recursurile admisibile şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele motive. În conformitate cu art.445 al.(1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Din actele cauzei s-a stabilit că la data de 18 august 2010 între ÎM „Prolomilux” SRL şi ÎI „Service Arama” (succesor SRL „Arama R”) a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare comercială nr. 00001 (f.d.

5). Conform pct. 19 din contract, părţile contractante au convenit că eventualele litigii care ar putea apărea în legătură cu acest contract vor fi soluţionate pe cale amiabilă, iar dacă părţile nu cad de acord, vor fi soluţionate de instanţele de judecată (f.d. 7). S-a stabilit că în temeiul contractului de vînzare- cumpărare nr. 00001 din 18 august 2010, ÎM „Prolomilux” SRL în calitate de vînzător a livrat în perioada 01.01.2011-08.02.2012 conform facturilor fiscale ÎI „Service- Arama”, în calitate de comparator, marfa în sumă totală de 861 706, 11 lei.

Conform actului de verificare a decontărilor reciproce, semnat unilateral de către vînzătorul ÎM „Prolomilux” SRL la 17 aprilie 2012, cumpărătorul ÎI „Service- Aramă” a achitat parţial costul mărfii primite în sumă de 743 000 lei, neachitînd marfa livrată în sumă de 118 706,11 lei, în baza facturilor fiscale seria, nr. FV 1470942 din 02 decembrie 2011 (parţial); FV 1470950 din 08 decembrie 2011; FV 1470954 din 12 decembrie 2011; FV 1470961 din 15 decembrie 2011; FV 1470964 din 19 decembrie 2011; FV 1470972 din 21 decembrie 2011; FV 1470987 din 26 decembrie 2011; FV 1470999 din 30 decembrie 2011; FV 7061617 din 19 ianuarie 2012; FV 7061622 din 23 ianuarie 2012 din 23 ianuarie 2012; FV 7061626 din 24 ianuarie 2012; FV 7061634 din 27 ianuarie 2012; FV 7061639 din 01 februarie 2012; 4 FV 7061642 din 02 februarie 2012 şi FV 7061648 din 08 februarie 2012 (f.d.

8-15; 16-30). Invocînd existenţa datoriei în sumă totală de 118 706,11 lei, la 20 aprilie 2012, ÎM „Prolomilux” SRL a înaintat II „Service Arama” reclamaţia în sumă de 125 594,02 lei, prin care a solicitat achitarea datoriei în sumă de 118 706,11 lei, a dobînzii de întîrziere în sumă de 1 887, 91 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 5 000 lei pînă la data de 24 aprilie 2012, reclamaţia menţionată nefiind recepţionată de ÎI „Service-Aramă” , plicul fiind restituit expeditorului (f.d. 32,54). De asemenea la actele pricinii lipseşte avizul de recepţie a somaţiei din 20 aprilie 2012 de către ÎI „Aramă Service”.

Totodată, s-a mai stabilit că 20 aprilie 2012 a fost zi de vineri, zilele de 21-23 aprilie 2012 au fost zile de sărbătoare, (zile de paşti), iar la data de 25 aprilie 2012 cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM „Prolomilux” SRL împotriva ÎI „Aramă Service” era deja înregistrată la Judecătoria Rîşcani, astfel, cumpărătorul ÎI „Service Arama”, chear dacă recepţiona reclamaţia, a fost lipsit de posibilitate reală să soluţioneze litigiul apărut pe cale amiabilă şi să achite benevol datoria.

Se mai reţine că cumpărătorul ÎI „Aramă Service” aflînd despre existenţa reclamaţiei a întreprins măsuri în vederea soluţionării litigiului apărut, expediind la 04 mai 2012 în adresa ÎM „Prolomilux” SRL o explicaţie la reclamaţie prin care a comunicat vînzătorului că neachitarea în termen a mărfii procurate se datorează faptului că au fost depistate greşeli admise de vînzător în facturile fiscale, în care sînt indicate preţuri ce nu corespund ofertelor, propunînd ca contabilii ambelor întreprinderi să întocmească un act de verificare reciprocă (f.d.141,114). Drept urmare, a reverificării facturilor fiscale, ÎM „Prolomilux” SRL a semnat actul de verificare reciprocă prin care a recunoscut că suma datorată de cumpărătorul ÎI „Service Aramă”, constituie nu 118 706,11 lei dar 113 214,72 lei.

Reieşind din circumstanţele stabilite Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră soluţia instanţei de apel legală şi întemeiată reieşind din următoarele. Conform art. 602 Codul civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-1 despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Repararea prejudiciului cauzat prin întîrziere sau prin o altă executare necorespunzătoare a obligaţiei nu-1 eliberează pe debitor de executarea obligaţiei în natură, cu excepţia cazurilor cînd, datorită unor circumstanţe obiective, creditorul pierde interesul pentru executare.

Dreptul creditorului de a cere despăgubiri în locul prestaţiei se exercită în condiţiile suplimentare de la art.609. Creditorul poate cere despăgubiri pentru întîrzierea executării obligaţiei doar în condiţiile suplimentare privind întîrzierea prevăzute la art.617. Astfel, prin dispoziţia acestei norme de drept este instituită regula potrivit căreia debitorul este obligat să repare prejudiciul cauzat creditorului ca urmare a neexecutării obligaţiilor asumate. 5 Totodată se reţine că neexecutarea obligaţiei contractuale antrenează răspunderea civilă contractuală, atunci cînd se întrunesc condiţiile stabilite de lege, exceptînd temeiurile de exonerare sau limitare a răspunderii. Or, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit.

Totodată, în fiecare caz de neexecutare urmează a fi stabilite cauzele întîrzierii. Principiile de bază în domeniul executării obligaţiilor sînt că, creditorul poate pretinde despăgubiri doar dacă a stabilit anterior debitorului un termen rezonabil pentru executare, făcîndu-i o somaţie, în condiţiile, prevăzute de art. 609. La acest capitol corect instanţa de apel a menţionat că legislatorul prin dispoziţia art.603 Codul civil a stabilit că, debitorul poartă răspundere numai pentru dol (intenţie) sau culpă (imprudenţă sau neglijenţă) dacă legea sau contractul nu prevede altfel sau dacă din conţinutul sau natura raportului nu reiese altfel. Este nulă orice stipulaţie care îl eliberează anticipat pe debitor de răspundere în caz de dol sau culpă gravă.

Norma legală menţionată stabileşte regula, în baza căreia debitorul poartă răspundere pentru acţiunile sau omisiunile comise cu vinovăţie dolul (intenţia) sau culpa (imprudenţa sau neglijenţa). Măsurile ce se impun a fi luate în vederea executării corespunzătoare a obligaţiei trebuie raportate la nivelul de precauţie şi diligentă, necesară în împrejurările existente în raportul obligaţional. În acest sens reclamantul urmează să demonstreze dacă debitorul a admis acţiuni sau omisiuni intenţionate, îndreptate spre neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei sau crearea situaţiei de imposibilitate a executării. La caz, nu a fost stabilit refuzul expres al ÎI „Service Aramă” de a executa obligaţiile contractuale, reclamantul neprezentînd instanţei de judecată probe în acest sens.

De fapt, materialele cauzei atestă contrariul că încă în luna aprilie 2012 debitorul ÎI „Aramă Service”, a expediat în adresa creditorului ÎM „Prolomilux” SRL o scrisoare prin care şi-a exprimat acordul să achite datoria, solicitînd vînzătorului să verifice greşelile admise în facturile fiscale la capitolul preţului stabilit, care nu corespundea ofertelor propuse. Totodată, a expediat în adresa creditorului actul de verificare-reciprocă cu calculele datoriei stabilite de contabilul debitorului, actele date fiind lăsate fără examinare şi ignorate de către creditor. În acest context este cert stabilit că debitorul a manifestat diligentă şi precauţie, întreprizînd cele mai elementare măsuri în scopul executării corespunzătoare a obligaţiei, aceste măsuri fiind ignorate de reclamant, care fără a întreprinde măsurile necesare în scopul soluţionării litigiului pe cale amiabilă, a înaintat acţiunea în instanţa de judecată.

Astfel, debitorul a demonstrat lipsa vinovăţiei sale în neexecutarea obligaţiei în termen, iar creditorul, nu a făcut proba comportamentului ilicit al debitorului. Dimpotrivă, pe parcursul examinării cauzei reclamantul a acceptat obiecţiile debitorului şi şi-a modificat cerinţele solicitînd spre încasare cu titlu de datorie o sumă mai mică, decît cea indicată în somaţie şi în cererea de chemare în judecată iniţială, fapt ce demonstrează că acţiunile debitorului au fost legale. Astfel, este incontestabil stabilit că la momentul înaintării acţiunii, suma datoriei de bază nu era certă, calculele datoriei, întocmite de creditor şi debitor fiind diferite, iar creditorul nu a luat toate măsurile necesare pentru a înlătura aceste 6 divergenţe, motiv din care instanţa de judecată exclude dreptul acestuia la despăgubire.

Creditorul nu a întreprins nici un fel de măsuri în vederea preîntîmpinării prejudiciului, deşi putea să aştepte răspunsul la somaţie şi să întocmească un act de verificare reciprocă cu debitorul. În acest context sunt relevante prevederile art. 617 alin. (1) şi (4) Codul civil, dacă nu execută obligaţia în urma somaţiei primite după scadenţă din partea creditorului, debitorul se consideră în întîrziere ca urmare a somaţiei. Debitorul este în întîrziere dacă nu execută obligaţia în termen de 30 de zile de la scadenţă şi de la intrarea unei note de plată sau unei alte invitaţii de plată similare. Această dispoziţie se aplică debitorului consumator numai dacă în nota de plată sau în invitaţia de plată similară este indicat în mod special efectele menţionate.

La caz, somaţia a fost expediată de către reclamant la de 20 aprilie 2012 (vineri), zilele de 21-23 au fost sărbători de paşti, iar la 25 aprilie 2012 cererea de chemare în judecată a fost înregistrată în Judecătoria Rîşcani. Respectiv, termenul de 30 zile nu a fost respectat, fapt ce demonstrează că debitorul la data pornirii procesului civil nominalizat, nu se afla în întîrziere. Or, din norma dată se deduce clar că, creditorul trebuie să someze debitorul, adică să-i pretindă executarea obligaţiei ajunse la scadenţă, iar debitorul se va considera în întîrziere numai dacă nu a executat obligaţia sa, ca urmare a somaţiei în termen de 30 zile. Punerea în întîrziere constă într-o manifestare de voinţă din partea creditorului prin care el pretinde executarea obligaţiei unui debitor care tergiversează o executare posibilă.

Această procedură este obligatorie pentru neexecutarea obligaţiei contractuale. Punerea în întîrziere trebuie să fie făcută după ce obligaţia a ajuns la scadenţă; trebuie să se constate o neexecutare obiectivă a obligaţiei scadente; debitorul trebuie să fie pus în întîrziere prin expedierea de către creditor a unei avertizări scrise. Şi doar de la data expirării termenului de 30 zile de la punerea în întîrziere i-au naştere efectele punerii în întîrziere, potrivit cărora debitorul datorează creditorului daune pentru întîrziere. Atîta timp cît creditorul nu cere constatarea întîrzierii debitorului se presupune că ea nu 1-a prejudiciat şi că el a consimţit tacit la prelungirea termenului de executare.

Nu se consideră în întîrziere debitorul care a efectuat acte de consemnare, cu condiţia respectării art. 645-650. Acesta, din momentul consemnării, nu va mai purta obligaţia de a plăti dobînzi, penalităţi ori de a compensa veniturile ratate. Remarcă instanţa de apel că, termenul de 30 de zile, după expirarea căruia debitorul este considerat în întîrziere, începe să curgă din momentul cînd obligaţia a ajuns la scadenţă. În această perioadă creditorul trebuie să întocmească şi să transmită iar debitorul să recepţioneze nota de plată şi să efectueze acţiuni de executare a obligaţiei sale. Dacă executarea obligaţiei nu a fost făcută din motive ce nu-i pot fi puse în vina debitorului, acesta nu este în întîrziere.

Astfel că, obstacolele în executarea obligaţiei exclud tergiversarea debitorului. Respectiv, întîrzierea obiectivă a executării nu serveşte motiv pentru repararea prejudiciului cauzat de întîrziere. 7 În materie de drept se reţin şi prevederile art. 512 alin. (1) din Codul civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept sa pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Conform art. 514 Codul civil obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Conform art. 572 alin. (2) Codul civil, obligaţiile trebuie sa fie executate în modul cuvenit, în termenul prevăzut.

În acest context, cu referire la datoria de bază, instanţa de apel corect a reţinut că debitorul în persoana ÎI „Aramă Service” este ţinut să o achite. Astfel, drept urmare a verificărilor reciproce, suma datoriei de bază a fost stabilită în mărime de 113 214,72 lei. Cu titlu de consecinţă, la 09 aprilie 2014, ÎI „Service-Aramă” în baza ordinului de plată nr.74 din 09 aprilie 2014, a efectuat plata pentru materialele livrate în sumă de 113214,72 lei pe contul SRL „Prolomilux”. Prin urmare este cert faptul că achitarea a fost efectuată cu întîrziere datorită circumstanţelor care, la fel, nu pot fi imputate debitorului. Or, la cererea preamatură a reclamantului-creditor, prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mu.

Chişinău din 02 mai 2012, (pînă la expirarea termenului de 30 zile de la somaţie) s-a dispus aplicarea sechestrului asupra mijloacelor băneşti ale debitorului ÎI „Aramă Service” la conturile bancare deţinute de acesta în sumă de 120 594, 02 lei (f.d.36), încheierea data fiind executată prin încheierea executorului judecătoresc din 05 mai 2012 (f.d.71). Astfel că, debitorul ÎI „Aramă Service” a fost lipsit de posibilitatea reală de a achita benevol suma datoriei, care iniţial nu era certă, prin sechestru fiindu-i blocată activitatea financiară a acestuia. În contextul dat, apelantul a anexat copia încheierii privind anularea măsurilor de asigurare a acţiunii, în baza căreia la 09 aprilie 2014 BC „Mobiasbanca” SA a deblocat contul bancar, cît şi copia ordinului de plată nr.74 din 09 aprilie 2014, prin care se confirmă că în ziua cînd au fost deblocate conturile, plata pentru materialele livrate în sumă de 113 214, 72 lei, a fost transferată în contul SRL „Prolomilux”.

Mai mult, reclamantul-recurent ÎM „Prolomilux” SRL a recunoscut că suma datorată pentru marfa procurată constituie 113 214,72 lei doar în luna februarie 2013. Astfel, doar la 19 februarie 2013, reprezentantul reclamantului a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor în care a indicat că potrivit actului de verificare din 17 aprilie 2012 (prezentat de ÎI „Service Aramă”) s-a stabilit că datoria ÎI „Service Aramă” faţă de ÎM „Prolomilux” SRL constituie suma de 113 214,72 lei. Circumstanţele menţionate denotă că, acţiunile debitorului exprimate în dezacordul cu suma înaintată iniţial de către creditor spre achitate, pentru marfa procurată, au fost justificate. Pentru cele expuse instanţa de apel just a concluzionat că suma datorie reale de 113214,72 lei urmează a fi încasată de la recurentul- pîrîl ÎI „Aramă Service” cu menţiunea în dispozitivul deciziei că hotărîrea nu va fi prezentată spre executare pe motiv că a fost executată.

Totodată, constatînd că neexecutarea în termen a obligaţiei de achitare a plăţii pentru materialele livrate în sumă de 113214,72 lei, nu-i este imputabilă ÎI „Service Arama”, rezultînd din acţiunile ilegale ale ÎM „Prolomilux” SRL, instanţa de apel just a considerat lipsite de temei şi a respins pretenţiile reclamantului cu privire la 8 încasarea dobînzii de întîrziere în sumă de 16.163,32 lei, a dobînzii de întîrziere solicitată spre încasare în instanţa de apel în sumă de 11.515, 34 lei, a cheltuielilor de executare la aplicarea măsurii de asigurare a acţiunii în sumă de 2000 lei; a cheltuielilor de asistenţă juridică solicitate spre încasare pentru participarea avocatului T. Barbă în instanţa de apel în sumă de 4 000 lei.

De asemenea temeinic şi legal instanţa de apel a micşorat cheltuielile de asistenţă juridică şi taxa de stat, încasînd acestea în mărimea proporţional cerinţelor admise, şi, la caz, taxa de stat constituie suma de 3 396,40 lei, iar cheltuielile pentru asistenţa juridică constituie suma de 3 000 lei, care este o sumă echitabilă. În consecinţă, instanţa de recurs consideră concluzia instanţei de apel cu privire la admiterea parţială a acţiunii şi încasarea de la ÎI „Service Arama” (successor în drepturi SAR„ARAMA R”) în beneficiul ÎM„Prolomilux” SRL a datoriei în sumă de 113 214, 72 lei; fiind dispusă neexecutarea hotărîrii pe motiv că este executată, precum şi încasarea taxei de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată, în limita cerinţelor admise, în sumă de 3 396,40 lei şi cheltuielile de asistenţa juridică în sumă de 3 000 lei, întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Potrivit prevederilor art. 121 CPC, instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului SRL „Arama R” precum că instanţa de apel greşit a examinat fondul cauzei considerînd că cererea de chemare în judecată urma a fi scoasă de pe rol în temeiul art. 265 şi 267 CPC pe motiv că SRL „Prolomilux” nu a respectat procedura de soluţionare pe cale amiabilă a cauzei, deoarece după cum denotă materialele pricinii este cert faptul că ultimul s-a adresat cu o somaţie către pîrîtul SRL „Arama R” la 20 aprilie 2012. De asemenea, nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului ÎM „Prolomilux” SRL cu privire la aceea că instanţa de apel neîntemeiat a respins acţiunea în partea dobînzii de întîrziere pentru perioadele 08 martie 2012 – 29 martie 2013 în sumă de 16163,32 lei şi 15 iunie 2013 -08 aprilie 2014 în sumă de 11515,34 lei, deoarece după cum s-a constatat în cadrul examinării pricinii neexecutarea în termen a obligaţiei de achitare a plăţii pentru materialele livrate în sumă de 113214,72 lei nu este imputabilă ÎI „Service Arama”, aceasta rezultînd din acţiunile ilegale ale ÎM „Prolomilux” SRL.

În aceste condiţii, nu pot fi reţinute argumentele recurenţilor precum că instanţa de apel la examinarea pricinii nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii în fond şi că a aplicat greşit normele de drept material, deoarece acestea sunt declarative, lipsite de suport legal şi probatoriu cu atît mai mult că argumentele recurenţilor din recursuri sunt similare celor expuse în cererea de chemare în judecată şi de apel şi care au servit obiect de studiu şi în instanţa de apel. În consecinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că soluţia dată de instanţa de apel este legală şi 9 întemeiată, care a cercetat pertinent probele administrate la materialele pricinii şi corect a soluţionat litigiul dat.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge ambele recursuri şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se resping recursurile declarate de către Societatea cu răspundere limitată „Arama R” și Întreprinderea mixtă „Prolomilux” societate cu răspundere limitată.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii mixte „Prolomilux” societate cu răspundere limitată împotriva Întreprinderii individuale „Service-Arama” (succesor - Societatea cu răspundere limitată „Arama R”) cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva Oleg Sternioală Ion Corolevschi 10