2r-969/14 — Încasarea sumei

Dosarul nr. 2r-969/14 Prima instanţă: Judecătoria Rîșcani (jud. A. Ciobanu) Instanţa de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. T. Duca, E. Grumeza, S. Procopciuc )

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

DECIZIE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ 26 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență: Preşedintele completul, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Diaconu Arcadi împotriva încheierii din 02 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bălți, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SA „Moldasig” împotriva lui Diaconu Arcadi cu privire la încasarea despăgubirilor de asigurare şi a cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă : La data de 29 martie 2013, SA „Moldasig” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Diaconu Arcadi cu privire la încasarea despăgubirilor de asigurare şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 13.05.2011 Moiseev Tudor a încheiat cu SA „Moldasig” contractul de asigurare obligatorie de despăgubire civilă nr. AG 0298764 unde este indicat autovehiculul „Opel Kadett Careva” cu n/î C HM 717. Susține că în rezultatul accidentului rutier produs de Diaconu Arcadi la data de 16.02.2012 a fost deteriorat autoturismului de model „Mercede-Benz E-200” cu n/î C YS 111. Menționează că în baza procesului-verbal de constatare și evaluare a pagubelor nr. D/RCA/12-311 din 21.02.2012 și 29.02.2012 întocmit de SA „Moldasig” cuantumul despăgubirilor de asigurare achitate pentru repararea automobilului deteriorat constituie suma de 33625,35 lei, fapt confirmat prin dispoziția de plată din 18.05.2012.

Mai menționează că vinovat de comiterea accidentului rutier a fost recunoscut șoferul automobilului de model „Opel Kadett Careva” cu n-î C HM 717 – Diaconu Arcadi. Precizează că pentru examinarea autoturismului şi întocmirii concluziei de către expert, Grosu Ion, a achitat suma de 550 lei, iar pentru evacuarea acestuia a achitat suma de 200 lei. Susține că în scopul soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, la data de 04 iunie 2012, a înaintat în adresa pîrîtului pretenția nr. 316, prin care a solicitat achitarea benevolă a sumei prejudiciului suportat de reclamant, însă pretenția înaintată a fost ignorată de către Diaconu Arcadi. Relatează și faptul că în baza contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă nr. AG 0298764 reclamantul a achitat despăgubirea de asigurare păgubitului CA ”Asito” în mărime de 33625,35 lei, fapt confirmat prin dispoziția de plată din 18.05.2012.

Prin hotărârea din 13 martie 2014 a judecătoriei Rîșcani acțiunea a fost admisă; s-a încasat de la Diaconu Arcadi în beneficiul SA „Moldasig” cu titlu de despăgubiri de asigurare suma de 33625,35 lei și cheltuieli de judecată în mărime de 1008 lei. Prin încheierea din 02 septembrie 2014 a Curții de Apel Bălți, cererea de repunere în termen a apelului depus de Diaconu Arcadi a fost respinsă și restituită cererea de apel. La 25 septembrie 2014 Diaconu Arcadi a declarat recurs împotriva încheierii din 02 septembrie 2014 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea încheierii recurate cu emiterea unei noi hotărîri de repunere în termen a apelului. În motivarea recursului, recurentul a invocat că încheierea contestată este ilegală și neîntemeiată, fiind pasibilă de a fi casată.

În argumentarea acestei soluții, recurentul a invocat că cu încheierea contestată a făcut cunoștință la data de 15.09.2014, deoarece pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și la pronunțarea dispozitivului hotărîrii acesta nu se afla pe teritoriul Republicii Moldova, fiind anexată copia pașaportului și a extrasului din sistemul informațional integrat al Departamentului Poliției de Frontieră al RM. Consideră că cererea de repunere în termen a apelului este motivată și întemeiată, deoarece recurentul a prezentat probe concludente ce demonstrează că Diaconu Arcadi nu a primit dispozitivul hotărîrii judecătorești și nu a avut posibilitate de a depune apel în termenul stabilit de lege.

Mai menționează că la materialele cauzei este anexată copia plicului cu ștampila oficiului poștal care demonstrează că dispozitivul hotărârii primei instanțe a fost expediat în adresa recurentului la data de 19.03.2014, adică cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 236 alin. (4) CPC. Examinînd temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este neîntemeiat şi care urmează a fi respinse din următoarele motive. În conformitate cu art. 424, alin. (2) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de către curţile de apel.

În conformitate cu art.425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. În conformitate cu art.427, lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. După cum denotă materialele cauzei, prin încheierea din 02 septembrie 2014, 2 Curtea de Apel Bălţi a respins cererea lui Diaconu Arcadi de repunere în termen a cererii de apel şi a restituit apelul depus împotriva hotărârii primei instanţe. Colegiul constată că concluzia instanței de apel cu privire la depunerea apelului de către Diaconu Arcadi în afara termenului legal şi refuzul repunerii în termen a apelului este justificată.

În susținerea opiniei date se vor reține prevederile art. 362 alin. (1) CPC care direct prevăd că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui. Prin prisma normelor enunțate, se constată că conform procesului-verbal din 29 iunie 2013, Diaconu Arcadi a fost prezent la examinarea acuzei, susținînd și explicații pe cazul dat, ulterior, fiind reprezentat în ședințele de judecată de către avocatul său Galver Valeriu, în baza mandatului anexat la materialele pricinii (f.d.

144). Totodată, analizînd actele cauzei, se stabilește că Galver Valeriu la data de 13 martie 2014 a recepționat dispozitivul hotărîrii primei instanțe, contra semnătură, fapt confirmat prin dovada de primire a actului judecătoresc. (f.d. 153) Prin urmare, termenul de declarare a apelului a început a curge de la 14 martie 2014, ziua imediat următoare datei emiterii dispozitivului hotărârii contestate şi a expirat la 14 aprilie 2014, aceasta fiind ultima zi de depunere a apelului. În conformitate cu art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța judecătorească (judecător). În speța dată, se constată că contrar normelor procedurale enunțate, Diaconu Arcadi a depus cererea de apel împotriva hotărârii primei instanțe, abia la 23 iunie 2014 (f. d. 161), respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC.

Este de remarcat și faptul că instanța de apel, având la bază dispozițiile art. 116 CPC, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță, corect a respins cererea cu privire la repunerea apelului în termen deoarece, după cum a reținut Diaconu Arcadi fiind plecat peste hotarele țării, trebuia să se intereseze despre desfășurarea procesului și despre soluția adoptată de către prima instanță, fapt însă, ignorat de către ultimul. Mai mult ca atît, Colegiul menționează că părțile antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu bună-credință față de drepturile procedurale conferite de legislator, fără a abuza de acestea.

Ori, manifestarea de indiferență față de un proces a cărui parte este, cu exercitarea dreptului dat în condițiile și termenele dorite de parte, indică despre lipsa bunei credințe. Reieșind din cele expuse, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie va respinge argumentul invocat de către Diaconu Arcadi în cererea de recurs, precum că pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și la pronunțarea dispozitivului hotărîrii instanței de fond recurentul era plecat peste hotarele țării, din care motiv a fost în imposibilitate de a depune în termen cererea de apel. Conform materialelor dosarului rezultă că Diaconu Arcadi pe tot parcursul 3 examinării pricinii a fost reprezentat de avocatul său Galver Valeriu, care a fost investit cu toate drepturile de reprezentare stabilite conform normelor procedurale, inclusiv și dreptul de a contesta hotărîrea instanței de judecată.

Astfel, Colegiul reiterează că Diaconu Arcadi nu a fost lipsit de dreptul de a contesta în termen hotărîrea judecătorie Rîșcani prin intermediul reprezentatului său, mai mult ca atît acesta a participat la ședințele judecătorești și cunoștea despre emiterea actului judecătoresc. Totodată, instanța de recurs va remarca că Diaconu Arcadi, fiind reprezentat în ședința de judecată de către avocatul Galver Valeriu care a cunoscut despre soluţia primei instanțe la data de 13 martie 2014, urma să întreprindă toate măsurile necesare de a proteja drepturile sale de acces la instanţă, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), şi de a contesta în termenul legal hotărârea primei instanţe, fapt însă ignorat de recurent.

Prin urmare, instanţa de recurs relevă că soluţia adoptată de instanţa de apel prin încheierea recurată este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac a hotărârii judecătoreşti emise în prima instanţă şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice. Din acest punct de vedere, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, instanţa de apel temeinic şi legal a respins cererea apelantului-recurentului privind repunerea în termen a apelului şi a restituit cererea de apel depusă de către Diaconu Arcadi.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menține încheierea instanței de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, decide: Se respinge recursul declarat de către Diaconu Arcadi. Se menţine încheierii din 02 septembrie 2014 a Curții de Apel Bălți, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SA „Moldasig” împotriva lui Diaconu Arcadi cu privire la încasarea despăgubirilor de asigurare şi a cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă.

Preşedintele completul, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4