2ra-2115/13 — Încasarea sumei

prima instanţă: S. Namaşco dosar nr.2ra-2115/13 instanţa de apel: L. Popova, A. Doga, S. Caitaz ÎNCHEIERE 10 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Nicolae Clima examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Diaconu Dorina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către Diaconu Dorina împotriva societăţii pe acţiuni „Moldasig”, intervenient accesoriu Diaconu Vasile, privind încasarea sumei cu titlu de despăgubire, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Diaconu Dorina, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 27 noiembrie 2012, prin care a acţiunea fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La data de 27.06.2012, reclamanta Diaconu Dorina s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Moldasig”, intervenient accesoriu Diaconu Vasile, privind încasarea sumei cu titlu de despăgubire. În motivarea acţiunii, reclamanta Diaconu Dorina a indicat că, la 18.03.2011 între Diaconu Dorina şi SA „Moldasig” a fost încheiat contractul nr. AC A/2011-326 de asigurare a mijloacelor de transport de tip CASCO a autoturismului de model „BMW 730D” cu numărul de înmatriculare K HZ 777, cu durata de acţiune pînă la 17.03.2012. Valoarea bunului mobil asigurat a constituit 16000 euro, iar prima de asigurare a constituit 960 euro, care a fost achitată integral de asigurat.

Conform pct. 10.2 din contract, despăgubirea de asigurare se achită şi în cazul în care mijlocul de transport este condus de Diaconu Vasile. 1 La 17.01.2012 Diaconu Vasile a observat că parbrizul mijlocului de transport este deteriorate, înştiinţînd în scris compania de asigurări despre producerea cazului asigurat. Parbrizul mijlocului de transport a fost reparat de către SRL „Autospace”, iar costul pieselor de schimb şi a lucrărilor efectuate s-au ridicat la suma de 15478,56 lei, sumă de bani ce a fost achitată personal de Diaconu Vasile. Însă, SA „Moldasig” a achitat despăgubirea de asigurare în sumă doar de 6363 lei. La data de 02.02.2012 în adresa pîrîtei a fost expediată o cerere prin care s- a solicitat recalcularea despăgubirii de asigurare în baza facturii fiscale de la SRL „Autospace”.

Însă, pîrîta SA „Moldasig”, prin răspunsul nr. 478 din 14.02.2012 a refuzat recalcularea despăgubirii de asigurare, invocînd faptul că, suma pagubei pentru parbrizul deteriorat constituie 7070 lei, care a fost calculată în baza ofertei din partea SRL „Caro Tour”. Reclamanta Diaconu Dorina a solicitat încasarea din contul SA „Moldasig” în favoarea sa a sumei de 9115,56 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 27.11.2012 a fost respinsă acţiunea, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28.02.2013 a fost respins apelul declarat de către Diaconu Dorina, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 27.11.2012.

În dezacord cu decizia enunţată, Diaconu Dorina la data de 02.05.2013 a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea interală a acţiunii. A mai solicitat încasarea din cotul intimatei SA „Moldasig” a cheltuielilor de judecată, de asistenţă juridică în sumă de 2000 lei, precum şi cheltuielile pentru taxa de stat în sumă de 615,40 lei. În motivarea amplă a recursului, recurenta a indicat în esenţă că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sînt pasibile de a fi casate pe motivul încălcării normelor de drept material şi procedural. În acest context a indicat că, compania de asigurare urma să compenseze prejudiciul real cauzat.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. Or, materialele pricinii atestă expedierea în adresa părţilor a deciziei motivate a instanţei de apel conform scrisorii de însoţire din 18.03.2013, (f.d.57). Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă 2 încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, recursul fiind vădit neîntemeiat.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, recurenta, în mod eronat a invocat încălcarea de către instanţele ierarhic inferioare a normelor de drept material şi procedural. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Diaconu Dorina, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.

1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Diaconu Dorina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 3 d i s p u n e: Recursul declarat de către Diaconu Dorina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Nicolae Clima 4