2ra-3302/14 — Repararea prejudiciului material, moral şi încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: A. Ciobanu dosarul nr. 2ra-3302/14 instanţa de apel: T. Duca, D. Puşca şi A. Albu ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Dumitru Mardari şi Sveatoslav Moldovan examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Vrabii Vergil, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vrabii Vergil împotriva lui Covali Iuri cu privire la repararea prejudiciului material, moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 03 iunie 2014, prin care s-a respins apelul declarat de Vrabii Vergil şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Rîşcani din 03 septembrie 2012 c o n s t a t ă La 01 aprilie 2009 Vrabii Vergil a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Covali Iuri cu privire la privind repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii Vrabii Vergil a indicat că în luna mai 2007 împreună cu pîrîtul Covali Iuri, cu care se afla în relaţii bune din anii 1981-1982 s-au înţeles să procure un autocamion, de care avea nevoie, dar nu avea bani pentru a-1 cumpăra de unul singur. La 13 mai 2007 a împreună cu Covali Iuri au procurat, pe banii ultimului, autocamionul Mercedes 312D anul fabricaţiei 1999, pentru care au achitat 11800 euro. S-a înţeles cu pîrîtul că după ce îi va achita suma în rate, autocamionul care l-au înregistrat pe numele lui Covali Iuri va trece în proprietatea sa. Pentru a putea circula cu autocamionul, la 15 mai 2007 a primit mandat. Autocamionul Covali Iuri l-a procurat cu condiţia vînzării acestuia în rate, a cîte 500 euro lunar, începînd cu luna iunie 2007 pînă în luna mai 2010, iar preţul final împreună cu dobînda urma să constituie 18 000 euro.

La 01 iunie 2008 au întocmit o recipisă privind înţelegerea la care au ajuns referitor la autocamion. S-a folosit de autovehicul începînd cu 15 mai 2007 pînă la 01 iulie 2008, cînd Covali Iuri, în mod abuziv şi fără motiv l-a deposedat de autocamion. Astfel, i-a achitat lunar lui Covali Iuri în total 6500 euro. In afară de aceasta, pe perioada de folosinţă a reparat din contul său autocamionul, suportînd cheltuieli în sumă de 3 000 euro. Covali Iuri a vîndut autocamionul, însă banii în sumă de 6500 euro achitaţi în rate şi 3000 euro cheltuiţi pentru reparaţie nu i-a întors. În recipisa pe care au întocmit-o, din greşeală a fost indicat că autocamionul este dat în „arendă”, însă de fapt acesta i-a fost vîndut în rate şi urma să devină, după achitare, proprietatea sa.

În aceste circumstanţe Covali Iuri s-a îmbogăţit fără justă cauză şi urmează să-i restituie sumele achitate. Cere Vrabii Vergil încasarea de la Covali Iuri a sumei de 6500 euro sau echivalentul în lei în mărime de 94 770 lei cu titlu de prejudiciu material survenit în urma îmbogăţii fără justă cauză a pîrîtului, 3 000 euro sau echivalentul în lei în mărime de 43 740 lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru reparaţia autocamionului şi prejudiciul moral în sumă de 30 000 lei cauzat prin deposedarea ilegală de autocamion.

1 Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 06 iunie 2011 acţiunea a fost respinsă (f. d. 210-213 vol. I). La 25 iulie 2011 Covali Iuri a depus cerere prin care a solicitat emiterea unei hotărîri suplimentare de încasare de la Vrabii Vergil a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 2000 lei (f. d. 219 vol. I). Judecătoria Rîşcani prin hotărîrea suplimentară din 08 august 2011 a respins cererea lui Covali Iuri de emitere a hotărîrii suplimentare privind încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică (f. d. 224 vol. I). La 01 august 2011 Vrabii Vergil a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani din 06 iunie 2011 (f. d. 230-232 vol. I). La 07 septembrie 2011 Covali Iuri a contestat hotărîrea primei instanţe, solicitînd emiterea unei hotărîri de încasare a cheltuielilor de judecată suportate la examinarea pricinii (f. d. 233 vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 08 decembrie 2011 apelurile depuse de Vrabii Vergil şi Covali Iuri au fost admise (f. d. 248-250 vol. I). S-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 06 iunie 2011 şi hotărîrea suplimentară din 26 august 2011, cu restituirea pricinii la rejudecare în prima instanţă în alt complet de judecători.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 03 septembrie 2012 acţiunea a fost respinsă (f.d. 200-203 vol. I). S-a încasat de la Vrabii Vergil în beneficiul lui Covali Iuri cheltuieli de judecată în sumă de 2 000 lei. Prima instanţă a motivat hotărîrea că din recipisa întocmită de părţi rezultă că între reclamant şi pîrît a fost încheiat contract de locaţiune şi nu de vînzare-cumpărare cu achitarea preţului în rate. Deposedarea de autocamion s-a manifestat prin rezilierea contractului de locaţiune pentru neplata la termen a preţului. Suma de 6 500 euro achitată de Vrabii Vergil reprezintă plata pentru folosirea autocamionului, iar suma de 3 000 euro pretinşi pentru reparaţie reprezintă cheltuielile curente de întreţinere şi exploatare a mijlocului de transport, fapt care denotă că Covali Iuri nu s-a îmbogăţit fără justă cauză.

La 10 octombrie 2012 Vrabii Vergil a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani din 03 septembrie 2012 (f. d. 207-209 vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 iunie 2013 s-a admis apelul declarat de Vrabii Vergil (f. d. 249-251 vol. I). S-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 03 septembrie 2012 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat de la Covali Iuri în beneficiul lui Vrabii Vergil suma de 6 500 euro şi cheltuieli de judecată în sumă de 2 000 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Instanţa de apel a motivat decizia că părţile au încheiat contract de vînzare-cumpărare cu achitarea preţului în rate, fapt confirmat prin declaraţiile apelantului şi prin recipisa din 01 iunie 2008, în care este indicat că după 18 mai 2010 autocamionul va trece în proprietatea lui Vrabii Vergil, precum şi prin cererea lui Covali Iuri de a elibera certificat de înmatriculare pe numele lui Vrabii Vergil.

La 22 octombrie 2013 Covali Iuri a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 iunie 2013 (f. d. 2-5 vol. II). Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 februarie 2014 recursul depus de Covali Iuri a fost admis, decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 iunie 2013 casată şi pricina restituită la rejudecare în Curtea de Apel Bălţi în alt complet de judecători (f. d. 21-25 vol. II). 2 Instanţa de recurs a motivat decizia că Curtea de Apel Bălţi nu a dat apreciere recipiselor semnate de Covali Iuri şi Vrabii Vergil, care urmau a fi apreciate în cumul cu celelalte probe din dosar. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 03 iunie 2014 apelul declarat de Vrabii Vergil a fost respins, iar hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 03 septembrie 2012 menţinută (f. d. 44-47 vol. II).

Instanţa de apel a motivat decizia că acţiunea reclamantului nu îndeplineşte condiţia juridică a lipsei cauzei juste care ar fi dus la presupusa îmbogăţire a lui Coval Iuri din patrimoniul lui Vrabii Vergil. Recipisa dintre Covali Iuri şi Vrabii Vergil reprezintă un contract de locaţiune cu plata a cîte 500 euro lunar pentru folosirea de către Vrabii Vergil a autocamionului în interes personal, iar cheltuielile pretinse pentru reparaţie au survenit în urma exploatării acestuia. La 25 august 2014 Vrabii Vergil a expediat în adresa Curţii Supreme de Justiţie cererea de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 03 iunie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea cererii de recurs Vrabii Vergil a reiterat detaliat circumstanţele menţionate în cererea de chemare în judecată şi argumentele instanţelor judecătoreşti, menţionînd suplimentar că instanţele au apreciat arbitrar probele, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au interpretat eronat legea iar motivarea este contradictorie. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la dat primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Verificând încadrarea în prevederile legii a argumentelor invocate de Vrabii Vergil în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar şi audiind raportul verbal al judecătorului raportor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile declarării recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Vrabii Vergil în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă nu a invocat.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii recursului constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor 3 Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că prima instanţă şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate au emis hotărîri legale, iar argumentele invocate de Vrabii Vergil în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Vrabii Vergil se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Dumitru Mardari Sveatoslav Moldovan 4