2ra-275/14 — Încasarea sumei

prima instanţă – A. Ciobanu dosarul nr. 2ra-275/14 instanţa de apel –E. Ababei, G. Polivenco, N. Matveeva DECIZIE 26 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Covali Iuri, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vrabii Vergil împotriva lui Covali Iuri cu privire la repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 18 iunie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Vrabii Vergil, casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 03 septembrie 2012, şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 01 aprilie 2009, Vrabii Vergil a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Covali Iuri cu privire la repararea prejudiciului material și moral. În motivarea acţiunii a reclamantul a indicat că în luna mai 2007, a ajuns la o înțelegere cu Covali Iuri de a procura un autocamion. Susţine că la 13 mai 2007, împreună cu Covali Iuri s-au deplasat în mun. Chișinău unde au procurat autocamionul de model „Mercedes 312D”, anul fabricării 1999. Menționează că de autocamion avea nevoie însăşi el, însă dat fiind faptul că nu avea suma de bani necesară, prețul autocamionului în mărime de 11800 euro a fost achitat de către Covali Iuri.

Indică că inițial autocamionul a fost înregistrat pe numele lui Covali Iuri, ca ulterior, după restituirea sumei de bani achitată de Covali Iuri pentru procurarea autocamionului, acesta să fie trecut în proprietatea sa, totodată, pentru a-şi avea posibilitate de a circula cu autovehiculul menţionat, la 15 mai 2007, cel din urmă a eliberat un mandat pe numele său. Afirmă că autocamionul a fost procurat pentru el, cu condiția răscumpărării ulterioare a acestuia, iar în urma unei înțelegeri au convenit ca el să-i întoarcă datoria în rate cîte 500 euro lunar, începînd cu luna iunie 2007 pînă în luna mai 2010, datoria, care împreună cu dobîndă constituie suma de 18 000 euro, respectiv după achitarea integrală a datoriei se preconiza înmatricularea autocamionului pe numele său.

Mai invocă că la 01 iunie 2008, a fost întocmită o recipisă privind înțelegerea la care au ajuns referitor la autocamion, însă în luna iulie 2008, Covali Iuri, în mod abuziv a deposedat autocamion persoanei terţe. La fel, indică că s-a folosit de autocamion timp de 13 luni, achitînd în beneficiul lui Covali Iuri lunar cîte 500 euro, iar în total, i-a achitat suma de 6500 euro. În afară de aceasta, invocă că pe perioada de folosință cu autocamionul, a efectuat lucrări de reparaţie a acestuia, cît şi schimbul pieselor la acesta, pentru care a suportat cheltuieli în sumă de 3000 euro, cu toate acestea, Coval Iuri, la înstrăinarea autocamionului, nu i-a restituit sumă de 6500 euro, cît și suma de 3000 euro, suma care a fost necesară pentru reparaţia autocamionului şi procurarea pieselor necesare.

Insistă că deşi în recipisa din 01 iunie 2008, a fost indicat că autocamionul i-a fost dat în arendă, însă înțelegerea a fost că după achitare preţului acestuia, să devină proprietatea lui. Solicită încasarea de la Covali Iuri în beneficiul său a sumei de 6500 euro achitată pentru autocamion, suma de 3000 euro, ce constituie cheltuieli suportate pentru reparația autocamionului şi prejudiciul moral în mărime de 30000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 06 iunie 2011, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată şi încasat din contul lui Vrabii Vergil în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 5055,3 lei. La 25 iulie 2011, Covali Iuri a depus o cerere prin care a solicitat emiterea unei hootărîri suplimentare de încasare din contul lui Vrabii Vergil în beneficiul său a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistenţa juridică.

Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Rîşcani din 08 august 2011, cererea lui Covali Iuri a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 08 decembrie 2011, au fost admise apelul declarat de Vrabii Vergil şi recursul declarat de Covali Iuri, casată hotărîrea primei instanţe şi remisă pricina la rejudecare în prima instanţă. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani din 03 septembrie 2012, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 18 iunie 2013, a fost admis apelul declarat de către Vrabii Vergil, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost admisă parțial şi încasat de la Covali Iuri în beneficiul lui Vrabii Vergil suma de 6500 euro și cheltuielile de judecată în mărime de 2000 lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 22 octombrie 2013, Covali Iuri, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului, recurentul Covali Iuri a invocat că decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată din motivul că cauza a fost examinată în lipsa sa. Deși instanța de apel a invocat în decizie că a fost înștiințat legal, însă dînsul nu a primit la locul de trai nici o înștiințare. Menționează că el lucrează peste hotarele țării și în legătură cu aceasta i-a încredințat avocatului său Terr Valeriu să-i reprezinte interesele pe cazul dat, însă nici el nu a fost înștiințat despre examinarea cauzei în instanța de apel.

Susține că decizia instanței de apel nu a primit-o nici el și nici reprezentantul său, iar despre existența acestei decizii a aflat la 12 octombrie 2013 de la executorul judecătoresc, motiv din care a depus cererea de recurs doar la data de 22 octombrie 2013. Totodată, invocă că instanța de apel, dispunînd admiterea acțiunii a aplicat eronat prevederile art. 1389 Cod civil, deoarece prin înțelegea avută cu Vrabii Vergil a fost prevăzut că în caz de încălcare a regulilor de achitare a costului autovehiculului, acesta va fi retras, respectiv, instanța de apel a trecut cu vederea faptul că în timpul folosirii automobilului timp de 13 luni, Vrabii Vergil urma să-i achite suma de 6500 euro, însă i-a achitat doar 3500 euro, mai mult că după întocmirea recipisei din 01 august 2008, Vrabii Vergil se eschiva de la obligațiunile sale, încercînd să înstrăineze microbuzul.

La fel, consideră că instanța de apel neîntemeiat a dispus şi încasarea de la el în beneficiul lui Vrabie Vergil a sumei de 3000 euro pe care ultimul ar fi suportat-o pentru reparația microbuzului, deoarece intimatul nu a confirmat prin careva prove cheltuielile suportate în acest sens. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. După cum atestă materialele cauzei, copia deciziei instanţei de apel din 18 iunie 2013, a fost expediată în adresa recurentului la 08 iulie 2013, însă nu a fost recepționată de către destinatarul Covali Iuri din motiv aflării acestuia peste hotarele ţării, fapt confirmat prin scrisoare cu aviz returnate instanţei de apel (f.d.

156 vol.I), însă recurentul insistă că a făcut cunoştinţă cu decizia instanţei de apel la 12 octombrie 2013, iar alte date care ar confirma contrar la materialele cauzei lipsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la 22 octombrie 2013 în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Covali Iuri, Vrabii Vergil a solicitat încasarea de la Covali Iuri în beneficiul său a sumei de 6500 euro achitată pentru autocamion, suma de 3000 euro, ce constituie cheltuieli suportate pentru reparația autocamionului şi prejudiciul moral în mărime de 30000 lei. Judecând pricina în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia. Judecînd apelul declarat de Vrabii Vergil, instanţa de apel a găsit necesar de a admite apelul, a casa hotărîrea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre cu privire la admiterea acţiunii parţial, dispunînd încasarea de la Covali Iuri în beneficiul lui Vrabii Vergil suma de 6500 euro și cheltuielile de judecată în mărime de 2000 lei, iar în rest respingînd acţiunea ca neîntemeiată.

În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel, cu referire la prevederile art. 1389 alin.(1) Cod civil, a concluzionat că Covali Iuri este obligat de a restitui lui Vrabii Vergil ceea ce a dobîndit ca urmare a executării unei prestaţii de către cel din urmă şi anume, sumele primite pentru automobil, după ce a luat automobilul în posesia şi proprietatea sa. Instanţa de recurs conchide, însă, că o astfel de soluţie rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele, mai mult că concluziile instanţei de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală şi arbitrară a materialului probator, fapt ce vine în contradicţie cu normele de drept procedural.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate. Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se doar la susţinerile lui Vrabii Vergil şi probele prezentate de el, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză. În acest context se va remarca că admiţând apelul şi casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la încasarea din contul lui Covali Iuri în beneficiul lui Vrabii Vergil suma de 6500 euro, instanţa de apel a pus la baza deciziei recipisa, prezentată de Vrabii Vergil, din conţinutul cărei se reflectă că la 01 iunie 2008, Covali Iuri a transmis în arendă lui Vrabii Vergil autocamionul de model „Mercedes 312D” pe un termen de pînă la 18 mai 2010, cu achitarea lunară a sumei de 500 euro.

Totodată, prin aceiaşi recipisă fiind stabilit că în caz de neîndeplinire de către una din părți a obligațiunilor asumate acordul își va pierde puterea legală şi precum că după expirarea termenului stabilit autocamionul va trece în proprietatea personală a lui Vrabii Vergil (f.d. 6, 176). Cu toate acestea instanţa de apel a constatat că între Vrabii Vergil şi Covali Iuri a avut loc o înţelegere dea cumpăra un camion pentru Vrabii Vergil, însă pe banii lui Covali Iuri, cu condiţia că intimatul va achita recurentului preţul autocamionului în rate, şi anume a cîte 500 euro lunar, iar după achitarea valorii integrale al automobilului acesta va trece în proprietatea personală a lui Vrabii Vergil.

Instanţa de recurs consideră, însă, că această concluzie a instanţei de apel este una pripită, bazată doar pe susţinerile invocate de către Vrabii Vergil, fără a da o apreciere cuvenită invocărilor lui Covali Iuri, care a insistat că pe parcursul a 13 luni autocamionul procurat de el, s-a aflat în posesia şi folosinţa lui Vrabii Vergil, respectiv, cel din urmă urmează să-i achite chiria pentru automobilul aflat în folosinţa lui temporară. Instanţa de recurs găseşte drept neînţeleasă şi lipsită de certitudine şi concluzia instanţei de apel precum că Covali Iuri este obligat de a restitui lui Vrabii Vergil ceea ce a dobîndit ca urmare a executării unei prestaţii de către cel din urmă şi anume, sumele primite pentru automobil, după ce a luat automobilul în posesia şi proprietatea sa.

O astfel de concluzie este una contradictorie, deoarece pe de o parte instanţa, deşi constată că automobilul procurat de Covali Iuri în perioada mai 2007- iulie 2008 s-a aflat în posesia şi folosinţa lui Vrabii Vergil, în final conchide, că sumele primite de Covali Iuri pentru automobilul menţionat, urmează a fi restituite lui Vrabii Vergil, ca urmare a executării a unei prestaţii de către acesta, însă fără a lămuri complet şi pe baza de dovezi soluţia dată în acest sens, cum de altfel, nu a fost argumentată nici soluţia în sensul încasării din contul lui Covali Iurie în beneficiul lui Vrabii Vergil a sumei de 6500 euro, precum şi calculele din care rezultă această sumă.

În acest context, era necesar a fi dată o apreciere cuvenită recipiselor semnate între Covali Iuri şi Vrabii Vergil, pe cînd împrejurările menţionate au fost lăsate, fără apreciere de instanţa de apel, pe când urmau a fi analizate în cumul cu alte probe materiale, întru judecarea justă a raportului juridic apărut în speţă. Astfel, la caz se constată că deşi instanţa de apel a admis formal apelul, aceasta nu a pătruns în esenţa litigiului apărut în speţă, fapt ce indică la examinarea superficială a cauzei, cât şi la aprecierea arbitrară a materialului probator în raport cu normele de drept relevante cazului.

În conexiunea celor relatate, se stabileşte că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluţiei la care s-a ajuns, având o motivare superficială, fără a fi abordate toate aspectele importante în speţă, respectiv instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Covali Iuri. Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 iunie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vrabii Vergil împotriva lui Covali Iuri cu privire la repararea prejudiciului material și moral, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva