2ra-2165/14 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: P. Codreanu 2ra-2165/14 instanţa de apel: S. Caitaz, A. Doga, A. Nogai DECIZIE 03 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iuliana Oprea, Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari examinând recursul declarat de către Gavriliţă Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Guţu Nicolae împotriva lui Gavriliţă Gheorghe cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2014, prin care a fost repusă în termen cererea de apel depusă de către Gavriliţă Gheorghe, respins apelul declarat de către Gavriliţă Gheorghe și menținută hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 24 decembrie 2012 c o n s t a t ă La 27 iunie 2012 Guţu Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gavriliţă Gheorghe cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare şi repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 20 septembrie 2012 dînsul a convenit cu Gavriliţă Gheorghe la vînzarea-cumpărarea autoturismului de model Audi A4, nr. caroseriei WAUZZZ8E58A100034, nr. motorului BRDO46500, nr. de înmatriculare CL AO 905, la preţul de 12 500 euro, care aparţinea pîrîtului cu drept de proprietate. Pîrîtul a confirmat că automobilul se află în perfectă stare de funcţionare şi nu necesită verificare tehnică. La aceiaşi dată, la Biroul de înmatriculare a transporturilor nr. 6 din mun. Chişinău au înregistrat tranzacţia de vînzare-cumpărare şi eliberată factura invoice seria nr. 04Pt335501 din 20 septembrie 2012, în baza căruia dînsului i-a fost înregistrat dreptul de proprietate asupra automobilului susmenţionat, fiindu-i acordat nr. de înmatriculare C QE 018. Menţionează reclamantul că la data de 25 septembrie 2012 deplasîndu-se cu autoturismul procurat, a depistat careva defecţiuni tehnice la acesta.

Automobilul a fost prezentat Centrului de reparaţie auto „Auto Center Rumeon”, unde pentru schimbarea a patru injectoare ale motorului l-a constat în total 46 444 lei. Indică reclamantul că angajatul centrului de reparaţie auto, care a efectuat verificarea tehnică a autoturismului, l-a informat că mijlocul de transport în cauză a fost anterior suspus verificării tehnice la cerinţa pîrîtului şi i-au fost depistate aceleaşi defecţiuni. Astfel, pîrîtul la încheierea tranzacţiei de vînzare-cumpărare a automobilului cunoştea despre defecţiunile acestuia, însă dînsul nu a fost informat. Cu privire la înlăturarea viciilor la autoturismul procurat s-a adresat de nenumărate ori pîrîtului, însă fără succes.

Pe parcursul examinării cauzei reclamantul a depus cerere de modificare a pretenţiilor, solicitînd încasarea de la Gavriliţă Gheorghe în beneficiul său a sumei de 46 444 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat în urma ascunderii viciilor la automobilul de model Audi A4, nr. caroseriei WAUZZZ8E58A100034, nr. motorului BRDO46500, la momentul tranzacţiei de vînzare-cumpărare a acestuia, precum şi a cheltuielilor privind efectuarea verificării tehnice în sumă de 318 lei, pentru asistenţă juridică în sumă de 3000 lei, cheltuielilor legate de asigurarea acţiunii în sumă de 2400 lei şi pentru taxa de stat în sumă de 1393,32 lei, în total a sumei de 53 555,32 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 24 decembrie 2012, acţiunea a fost admisă, încasîndu-se de la Gavriliţă Gheorghe în beneficiul lui Guţu Nicolae suma de 53 555,32 lei, constituită din 46444 lei – cheltuieli pentru reparaţia automobilului, 318 lei – cheltuieli pentru efectuarea verificării tehnice a automobilului, 3000 lei – cheltuieli de asistenţă juridică, 2400 lei – cheltuieli de executare în vederea asigurării acţiunii, 1393,32 lei – cheltuieli pentru taxa de stat achitată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013, apelul declarat de către Gavriliţă Gheorghe a fost admis, casată hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 24 decembrie 2012 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii.

S-a încasat de la Guţu Nicolae în beneficiul lui Gavriliţă Gheorghe suma de 1045 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29 ianuarie 2014, a fost admis recursul declarat de Guţu Nicolae, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013 şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel la stadia de primire a cererii de apel, în alt complet de judecători. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2014, a fost repusă în termen cererea de apel depusă de către Gavriliţă Gheorghe, respins apelul declarat de Gavriliţă Gheorghe şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 24 decembrie 2012. La 05 mai 2014 Gheorghe Gavriliţă a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile pronunţate, pe motiv că la examinarea pricinii în prima instanţă nu a participat. Instanţele şi-au motivat hotărîrile de admitere a pretenţiilor în baza actului de verificare a automobilului de model Audi A4 nr. de înmatriculare CQE 018 prin care se atestă verificarea ordinară a vehiculului la data de 25 septembrie 2012, precum şi în baza actului ATO 7.5/1-2 din 25 septembrie 2012 prin care a fost recomandată schimbarea a 4 injectoare la automobilul în cauză, însă la capitolul defecţiuni nu sunt indicate careva înscrisuri privind defectul nemijlocit şi cauza apariţiei acestuia. Nici probe nu au fost administrate ce ar confirma culpa recurentului pentru cauzarea defecţiunilor enunţate şi nici legătura cauza între pretenţiile invocate şi vinovăţia presupusă.

Or, aceste înscrisuri atestă doar faptul că automobilul a fost supus verificării şi i-au fost prescrise careva recomandări. Nu au fost administrate nici probe ce ar confirma cuantumul prejudiciului material cauzat. Este inaplicabil litigiului dat prevederile art. 1398 Cod civil, în cazul în care nu a fost demonstrată vinovăţia recurentului în cauzarea prejudiciului material. Instanţele nu au luat în consideraţie nici faptul că Guţu Nicolae la data cumpărării automobilului a preluat riscul pieirii şi deteriorării fortuite a bunului, în situaţia în care vînzătorul şi-a executat obligaţia contractuală privind punerea la dispoziţia cumpărătorului a bunului. Necesitatea apărută ulterior de verificare a automobilului sau înlăturarea anumitor defecţiuni, aparţine cumpărătorului şi nu constituie o obligaţie a vînzătorului.

La şedinţa din 13 martie 2014 nu a fost audiat martorul Hioară Alexandru şi nici reprezentantul intimatului nu a cerut audierea lui. Cu toate acestea însă, instanţa a reţinut la soluţia adoptată de declaraţiile martorului în cauză din spusele reprezentantului lui Guţu Nicolae, care nu corespund adevărului şi realităţii. Nu s-a stabilit printr-un act sau expertiză că defecţiunile erau prezente pînă la data vînzării automobilului. Ba mai mult, nici vreun contract în formă scrisă nu a fost încheiat între părţi ce ar indica careva clauze în acest sens. Or, relaţiile de vînzător- cumpărător s-au consumat la data de 20 septembrie 2012, cînd recurentul a predat automobilul şi s-a achitat preţul integral pentru bunul procurat.

Instanţele nu au luat în consideraţie prevederile art. 763 al. (2) Cod civil, care expres stipulează că este fără vicii materiale bunul care la transferarea riscurilor are caracteristicile convenite. În cazul în care nu s-a convenit asupra caracteristicilor bunul nu are vicii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la 05 mai 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul şi a menţine hotărîrile judecătorești din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. După cum s-a stabilit, la 20 septembrie 2012 Guţu Nicolae a cumpărat de la Gheorghe Gavriliţă automobilul de model Audi A4 cu numărul caroseriei WAUZZZ8E58A100034 la preţul de 12500 Euro, fapt confirmat prin factura invoice seria A nr. 04PT335501 (f.d.5). La 25 septembrie 2012 automobilul a fost supus verificării tehnice la dealerul oficial Audi - SRL „Rumeon”, în rezultatul căruia s-a constatat că acesta are defecţiuni şi este necesară schimbarea injectoarelor motorului în număr de 4 buc., la preţul de 10551 lei per bucată, în sumă totală de 42204 lei, inclusiv 4240 lei – pentru executarea lucrărilor de schimb a pieselor (f.d.

8-10). Conform înscrisurilor de la f.d. 78 şi 81, rezultă că intimatul a prezentat vehiculul la 06 noiembrie 2012 şi, respectiv, la 28 noiembrie 2012 la SRL „Rumeon”, care a executat lucrările de înlocuire a celor 4 injectoare la automobilul Audi A4, pentru ce a achitat costul lucrărilor în mărime de 4240 lei. Prin prezenta acţiune Guţu Nicolae pretinde la încasarea de la Gheorghe Gavriliţă a costului celor 4 injectoare în sumă totală de 42204 lei, 4240 lei – pentru executarea lucrărilor de înlocuire a injectoarelor, 318 lei –lucrările de diagnostică pentru stabilirea neconformităţilor (f.d.8,9), 2400 lei – cheltuieli pentru asigurarea executării acţiunii şi intentarea procedurii de executare (f.d.36-37), 3000 lei - cheltuieli de asistenţă juridică (f.d.

38) şi 1393,32 lei – cheltuieli de judecată. Conform art. 753 al. (1) Cod civil, prin contractul de vânzare-cumpărare, o parte (vânzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar acesta se obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit. Contractul de vânzare-cumpărare fiind unul sinalagmatic, creează obligaţii reciproce şi interdependente, ceea ce presupune că fiecare parte se obligă în virtutea angajamentului pe care şi l-a asumat cealaltă parte. În vederea confirmării valabilităţii actului juridic, norma materială impune şi alte conduite obligatorii şi imperative instituite expres de lege şi anume, vînzătorul este obligat să predea bunul fără vicii materiale, conform art. 763 al.

(1) Cod civil. Astfel, în urma vînzării-cumpărării automobilului, Gheorghe Gavriliţă, în calitate de vînzător, era obligat de a preda bunul fără vicii materiale, iar Guţu Nicolae, în calitate de cumpărător, era obligat de a plăti preţul ce corespundea bunului vîndut. Din circumstanţele cauzei rezultă că Gheorghe Gavriliţă nu şi-a onorat obligaţiile contractuale şi a vîndut un automobil care de fapt era defectat. Viciile mărfii constituie lipsa unei însuşiri inerente mărfii predate, care o face improprie destinaţiei ori folosirii normale sau îi micşorează valoarea sau valoarea de întrebuinţare. În cazul din speţă, viciul depistat (4 injectoare defectate) au micşorat valoarea automobilului cu 42204 lei.

În aceeaşi ordine de idei mai urmează de menţionat că, vânzătorul poartă răspundere numai dacă viciile existau în momentul vânzării, chiar dacă defectele (efectul) apar ulterior acestui moment. Or, Guţu Nicolae a depistat existenţa viciilor la bunul procurat doar la a 5 zi după încheierea contractului de vînzare-cumpărare, iar la 27 septembrie 2012 s-a adresat cu prezenta acţiune în instanţa de judecată (f.d.2). Art. 765 al. (1) Cod civil exclude dreptul cumpărătorului de a înainta pretenţii în privinţa viciilor, dacă în momentul încheierii cunoştea despre acestea, iar conform al. (2) art. 765 Cod civil, cumpărătorul poate beneficia numai atunci de drepturile care rezultă din viciul pe care nu l-a cunoscut în urma unei culpe grave când vânzătorul a trecut sub tăcere în mod dolosiv viciul sau a preluat o garanţie pentru existenţa unei caracteristici.

Deci, în cazul în care cumpărătorul în momentul încheierii contractului cunoştea viciile bunului şi a cumpărat bunul, se consideră că el a acceptat bunul cu vicii. Prin urmare, într-o asemenea situaţie, vânzătorul nu poartă răspundere pentru viciile bunului. Cumpărătorul poate beneficia de drepturile sale în privinţa viciilor pe care nu le-a cunoscut numai dacă această necunoaştere se datorează unei culpe grave a vânzătorului cînd acesta a trecut sub tăcere viciul sau cînd vânzătorul a garantat existenţa unei caracteristici a bunului. Martorul Hioară Alexandru, angajat al centrului auto „Rumeon”, la şedinţa din 24 septembrie 2013 a explicat că injectoarele la acest automobil nu funcţionau şi pînă la data cumpărării vehiculului de către Guţu Nicolae, declarînd cert că acest automobil, fiind unul sportiv şi rar întîlnit în Republica Moldova, a fost deservit şi anterior de SRL „Rumeon” (f.d.89-90).

Or, în atare situaţie rezultă că vînzătorul Gheorghe Gavriliţă a trecut sub tăcere despre faptul defectării injectoarelor şi a vîndut lui Guţu Nicolae automobilul la preţul comercial stabilit pentru acea perioadă, fără a reduce din valoarea automobilului costul injectoarelor defectate, mărimea cărora influenţează nemijlocit preţul achitat de cumpărător. Mai urmează de menţionat că Gheorghe Gavriliţă nu a prezentat probe ce ar confirma efectuarea controlului calităţii bunului înstrăinat la momentul vînzării lui, or acestea ar exclude direct disputele referitoare la aprecierea calităţii. În urma circumstanţelor expuse mai sus, Guţu Nicolae era în drept de a înainta prezenta acţiune şi de a cere cheltuielile de remediere pentru înlăturarea viciului depistat, inclusiv pentru executarea lucrărilor de reparaţie şi de procurare a materialelor, precum şi a altor cheltuieli aferente.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că Guţu Nicolae la data cumpărării automobilului a preluat riscul pieirii şi deteriorării fortuite a bunului, în situaţia în care vînzătorul şi-a executat obligaţia contractuală privind punerea la dispoziţia cumpărătorului a bunului, prin prisma art. 759 al. (1) Cod civil, deoarece aplicabil contractului de vânzare-cumpărare riscul este considerat pieirea sau deteriorarea bunului ce constituie obiectul contractului, care au survenit independent de voinţa vânzătorului sau cumpărătorului, ca o consecinţă a cazurilor neprevăzute sau a circumstanţelor de forţă majoră. În speţa dată însă, riscul pieirii sau deteriorării fortuite a bunului nu poate fi transferat cumpărătorului, deoarece defecţiunea depistată s-a datorat nu din cauza unei situaţii neprevăzute sau în rezultatul unei forţe majore, ci din culpa vânzătorului care a trecut sub tăcere despre existenţa viciului, acţionînd astfel cu rea-credinţă.

Argumententele recurentului precum că litigiul în prima instanţă a fost examinat în lipsa lui, la fel nu au relevanţă, deoarece conform procurii şi mandatului de la f.d. 27 şi 28 rezultă că interesele lui Gheorghe Gavriliţă au fost reprezentate de către avocatul Lilia Prodan. Or, prin prisma art. 75 al. (1) şi al. (4) CPC, în proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocat stagiar. Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi. Nu pot fi reţinute nici motivele că la şedinţa din 13 martie 2014 nu a fost audiat martorul Hioară Alexandru, în situaţia în care acest martor a dat explicaţii la şedinţa din 24 septembrie 2013 şi, ba mai mult, avocatul recurentului, Lilia Prodan, a formulat întrebări acestui participant la proces în vederea susţinerii poziţiei persoanei reprezentate (f.d.89-90).

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide de a respinge recursul şi a menţine hotărîrile judecătorești. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Gavriliţă Gheorghe. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2014 și hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 24 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Guţu Nicolae împotriva lui Gavriliţă Gheorghe cu privire la repararea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă.

Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iuliana Oprea Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Dumitru Mardari