- Dosarul nr.
- 2ra-1066/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 27 mai 2015
- Părțile
- SA JLC vs Covali Dumitru
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-1066/15 — Repararea prejudiciului material
prima instanţă, jud.: V. Mihaila dosarul nr. 2ra-1066/2015 instanţa de apel, jud.: V. Pruteanu, A. Minciuna, I. Cimpoi ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acţiuni „JLC”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acţiuni „JLC” împotriva lui Dumitru Covali cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 decembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Dumitru Covali şi casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.
Chişinău din 04 noiembrie 2013 cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere parţială a acţiunii c o n s t a t ă La 22 mai 2013, SA „JLC” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Dumitru Covali cu privire la repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii SA „JLC” a indicat că, conform contractului individual de muncă nr. 23/11 din 01 februarie 2011 Dumitru Covali a fost angajat în calitate de şofer în cadrul SA „JLC”. Suplimentar la contractul individual de muncă de către Dumitru Covali a fost semnat contractul nr. 21/80/11 „privind răspunderea individuală deplină”, iar, conform pct. 2 lit. a) al contractului pîrîtul şi-a asumat obligaţia să se comporte cu grijă faţă de bunurile încredinţate şi să întreprindă măsuri pentru prevenirea daunelor.
În acest context pîrîtului i-a fost oferit în gestiune autocamionul de model „Iveco”, număr de înmatriculare CPI 456 faţă de care urma să dea dovadă de diligenţă, neadmiţînd deteriorarea acestuia. Cu toate acestea, la 25 ianuarie 2013 în regiunea raionului Sîngerei, pîrîtul conducînd autocamionul nominalizat, a încălcat regulile de circulaţie rutieră şi derapînd de pe traseu, a tamponat autocamionul de un copac. Ca urmare a acestui eveniment, prin acţiunile pîrîtului, bunul transmis în gestiune a fost deteriorat şi urmează a fi reparat de către reclamant din contul pîrîtului. Susţine reclamantul că, astfel pîrîtul a cauzat un prejudiciu material 1 evaluat conform facturii nr. 284 din 25 februarie 2013 în sumă de 94 120 lei, inclusiv TVA.
Menţionează că ţinînd cont de mărimea prejudiciului cauzat, evaluat la acea dată, i s-a propus în baza ordinului nr. 518 din 21 martie 2013, achitarea acestei sume în rate prin reţinerea din salariul pîrîtului, însă cu toate acestea, la 01 aprilie 2013 pîrîtul a prezentat cerere de demisie. Mai indică că a înaintat către pîrît pretenţia nr. 32/13 din 04 aprilie 2013 prin care a solicitat în decurs de 7 zile de la recepţionarea pretenţiei să achite suma preventivă a prejudiciului cauzat în mărime de 82 500 lei, însă pîrîtul nu a reparat prejudiciul cauzat. Cere, SA „JLC” încasarea de la pîrît în beneficiul său a sumei de 94 120 lei în vederea reparării prejudiciului material, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.
În cadrul examinării pricinii SA „JLC” suplimentar a mai invocat că, la momentul producerii accidentului rutier, SA „JLC” avea încheiat cu SA „Clasica Asigurări” un contract de asigurare, însă acel contract avea drept achitare pagubele produse terţelor persoane. De asemenea, a indicat că pîrîtul, în momentul în care a fost emis actul de constatare, era salariat şi că a făcut cunoştinţă cu acest act. Totodată privind daunele indicate în procesul-verbal şi discrepanţa lor faţă de actul de constatare a indicat că acesta se datorează faptului că agentul constatator, nefiind specialist în domeniu şi reieşind din vizibilitatea redusă, nu putea determina întinderea reală a acestora, la momentul accidentului.
Reieşind din faptul că pîrîtului din salariu i-a fost reţinut parţial prejudiciul cauzat, solicită pîrîtul repararea prejudiciului material în mărime de 92 760,66 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 2 782,81 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 04 noiembrie 2013 acţiunea a fost admisă integral. A fost încasat de la Dumitru Covali în beneficiul SA „JLC” prejudiciul material cauzat în mărime de 92 760,66 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 2 782,81 lei, iar în total suma de 94 543,74 lei. La 02 decembrie 2014, Dumitru Covali a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe cu restituirea pricinii spre rejudecare sau emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii, doar în partea reparării prejudiciului cauzat pentru deteriorarea barei de protecţie din faţă, capotei din faţă, radiatorului şi parbrizului frontal din faţă, în rest acţiunea de respins.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 decembrie 2014 a fost admis apelul lui Dumitru Covali şi casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 04 noiembrie 2013 cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care: A fost admisă parţial cererea de chemare în judecată a SA „JLC” cu încasarea de la Dumitru Covali în beneficiul SA „JLC” a sumei de 5 786,46 lei cu titlu de prejudiciu şi cheltuieli de judecată în mărime de 130,20 lei, iar în rest cerinţele acţiunii au fost respinse. La 06 martie 2015, SA „JLC” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei 2 de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.
În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 decembrie 2014, deoarece instanţa de apel a aplicat eronat normele materiale, prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, aplicarea legii care nu trebuia să fie aplicată şi interpretarea eronată a normelor. A mai invocat că instanţa de apel eronat a aplicat prevederile art. 336 Codul muncii, deoarece prejudiciul material cauzat urma a fi reparat integral, în cazul în care au fost întrunite condiţiile prevăzute la art. 338 alin. (1) lit. a) şi b) Codul muncii, adică există contract de răspundere materială deplină. Totodată, a indicat că, instanţa de apel eronat a interpretat legea, stabilind că Hotărîrea Guvernului nr. 449 din 29 aprilie 2004, la Anexa nr. 1 prevede 7 categorii de funcţii şi 7 categorii de lucrări, iar funcţia de şofer nu se regăseşte în aceste funcţii.
Indică recurentul că, instanţa de apel nu a ţinut cont, la micşorarea prejudiciului pe care intimatul urmează să-l repare, faptul că ultimul a cauzat un prejudiciu prin comiterea unei fapte ilicite constată prin procesul-verbal cu privire la contravenţie din 25 ianuarie 2013, care nu a fost contestat de acesta, iar ca consecinţă instanţa nu poate micşora prejudiciul, dacă acesta a fost cauzat ca rezultat a unei fapte ilicite. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SA „JLC” este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SA „JLC” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.
Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de SA „JLC”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în 3 cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.
Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.
Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SA „JLC” ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „JLC”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4