3ra-1392/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: D. Şuşchevici dosarul nr.3ra-1392/14 instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim. Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Olg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Todiţă Angela, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Todiţă Angela către Ministerul Afacerilor Interne Limitată privind recunoaşterea ilegalităţii refuzurilor MAI 15/4-T-424/ din 23 septembrie 2013 şi al Serviciului Protecţiei Civil şi Situaţiilor Excepţionale al MAI nr. 19/9-T-87/13 din 03 octombrie 2013, achitarea indemnizaţiei pentru concediul de maternitate şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2014, prin care s-a respins apelul declarat de Todiţa Angela, s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 27 februarie 2014, c o n s t a t ă: La data de 17.10.2013 reclamanta Todiţa Angela s-a adresat cu cerere de chemare judecată împotriva Ministerul Afacerilor Interne solicitând recunoaşterea ca fiind ilegal şi neîntemeiat refuzul Ministerului Afacerilor Interne cu nr. 15/4-T- 424/13 din 23.09.2013 şi refuzul Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţii Excepţionale al MAI nr. 19/9-T-87/13 din 03.10.2013, obligarea Ministerului Afacerilor Interne să achite reclamantei indemnizaţia pentru concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, pentru perioada 23.08.2010- 31.10.2012 în sumă de de 25624,18 lei şi obligarea pîrîtului de a achita prejudiciul moral în mărime de 10.000 lei.

În motivarea acţiunii reclamanta Todiţa Angela a indicat că este angajată a Misterului Afacerilor Interne din 2001, iar în prezent deţine funcţia de specialist al secţiei completare şi evidenţă a Direcţiei resurse umane a Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţii Excepţionale al MAI, numită prin ordinul acestuia nr.596ef din 23.11.2007. Reclamanta mai indică că la 30.05.2002 a înregistrat căsătorie cu Todiţa 1 Vitalie, la 31.10.2009, s-a născut fiica Todiţa Lavinia-Delia. Iar, în baza ordinului MAI 96ef din 23.08.2010 şi în baza certificatului de naştere NA-VI nr.0671106, reclamantei Todiţa Angela i-a fost acordat concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului de la 23.08.2010 pînă la 31.10.2012.

Reclamanta Todiţa Angela menţionează că în temeiul art. 18 al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurare sociale şi pct.21 al Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii asigurări sociale, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 108 din 03.02.2005, s-a adresat în mod verbal către conducerea Secţiei completare şi evidenţă a Direcţiei Resurse Umane a Serviciului protecţiei civile şi situaţiilor excepţionale al MAI pentru a i se stabili, calcula şi achita concediul pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, la care a primite refuz pe motiv că nu există temeiuri pentru achitarea indemnizaţiilor la locul de muncă, motiv pentru care, la 23.09.2013, a depus o cerere prealabilă Ministerului Afacerilor Interne cu aceeaşi solicitare, însă la 13.09.2013, prin răspunsul nr.T-424/13, a fost informată că cererea sa a fost transmisă după competenţă Serviciului Protecţiei Civil şi Situaţiilor Excepţionale al MAI, care, prin răspunsul nr. 19/9-T-87/ 13 din 03.10.2013 a respins solicitarea, menționând că Todiţa Angela nu este supusă asigurării sociale de stat, sugerându-i să se adreseze Casei Naţionale de Asigurări Sociale.

Reclamanta Todiţa Angela afirmă că remiterea de către pîrîtul Ministerul Afacerilor Interne a cererii sale conform competenţei este ilegal, deoarece contractul individual de muncă a fost încheiat cu Ministerul Afacerilor Interne şi în funcţia deţinută în prezent a fost numită de asemenea de către Ministerul Afacerilor Interne, serviciul în care activează făcând parte din cadrul Ministerului respectiv. Reclamanta Todiţa Angela susţine că argumentul pîrîtului MAI referitor la faptul că aceasta nu este asigurată la bugetul asigurărilor sociale de stat şi că reclamanta trebuie să se adreseze la Casa Naţională de Asigurări Sociale urmează a fi apreciat critic, pe motiv că aceasta achită indemnizaţia pentru îngrijirea copilului ca la o persoană asigurată doar dacă persoana este angajată şi sunt transferate cotizaţii în bugetul asigurării sociale de stat, în timp ce MAI nu transferă astfel de cotizaţii, iar CNAS nu are temei de a achita indemnizaţia solicitată.

Reclamanta Todiţa Angela invocă că venitul mediu lunar realizat pentru ultimele 6 luni (de pînă la naştere), potrivit certificatului nr.30 din 05.09.2013, constituia 3251,83 lei, iar 30% constituie 975,54 lei x 26 luni şi 8 zile (perioada de concediu) constituie 25624,18 lei. Ulterior, reclamanta Todiţa Angela a înaintat o cerere prin care a solicitat atragerea în proces în calitate de copîrît Serviciului Protecţiei Civil şi Situaţiilor Excepţionale al MAI. Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 04 decembrie 2013, s-a dispus atragerea în proces în calitate de copîrît a Serviciului Protecţiei Civil şi 2 Situaţiilor Excepţionale al MAI.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 27 februarie 2014 s-a refuzat în admiterea cererii reclamantei Todiţa Angela împotriva pîrîţilor Ministerul Afacerilor Interne şi Serviciului Protecţiei Civil şi Situaţiilor Excepţionale al MAI privind recunoaşterea ilegală a refuzurilor Ministerului Afacerilor Interne sub nr.l5/4-T-424/13 din 23.09.2013 şi a Serviciului Protecţiei Civil şi Situaţiilor Excepţionale al MAI nr. 19/9-T-87/13 din 03.10.2013, achitarea indemnizaţiei pentru concediul de maternitate şi încasarea prejudiciului moral ca fiind tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2014, s-a respins apelul declarat de Todiţa Angela ca neîntemeiată. S-a menţinut hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 27 februarie 2014. La 04 septembrie 2014, Todiţa Angela a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului, repunerea în termenul de prescripţie, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2014 şi a hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 27 februarie 2014 cu pronunţarea unei noi hotărâri de admiterea acţiunii. În motivarea recursului, recurenta a indicat că nu este de acord cu decizia Curţii de Apel Chişinău, considerând că instanţele de judecată au aplicat eronat normele de drept material şi nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii. Susţine recurenta că , instanţele de judecată inferioare au interpretat eronat prevederile art.27 alin.(3) al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr.289 din 22 iulie 2004 şi în consecinţă nu le-au aplicat, deşi, urmau a fi aplicate.

Or, potrivit art.27 alin.(3) al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr.289 din 22 iulie 2004, indemnizaţia neplătită la timp din vina organului care o stabileşte sau o plăteşte se achită fără nici o limită în termen. De asemenea menționează că nu este de acord cu afirmaţia instanţei de apel, care a indicat că potrivit prevederilor art.27 alin.(3) al Legii nr.289 din 22 iulie 2004, nu pot fi aplicate, or, acestea urmează a fi aplicate doar în situaţia în care indemnizaţia a fost stabilită, dar nu a fost achitată din vina organului corespunzător. Consideră, că instanţa de apel a interpretat această normă eronat şi i-a atribuit un mai mare grad de abstracţie, iar aplicând norma respectivă, a extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică.

Tot în acest sens recurenta menţionează că potrivit prevederileor art.27 alin.(2) al Legii nr.289 din 22 iulie 2004, se prevede expres că indemnizaţia stabilită, dar neîncasată la timp se plăteşte retroactiv în această situaţie, spre deosebire de alin.(3) al aceluiaşi articol unde legislatorul pune o singură condiţie prezenţa vinovăţiei organului competent. 3 Respectiv, reieşind din faptul, că anume angajatorul urma să-i achite indemnizaţia solicitată şi care este o autoritate publică, recurenta consideră, că refuzul acestuia cade sub incidenţa noţiunii de act administrativ în sensul prevederilor art. 2 al Legii contenciosului administrativ. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Todiţa Angela este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat.

Argumentele invocate de Todiţa Angela în cererea de recurs că decizia judecătorească este ilegală, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărâri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, 4 comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Todiţa Angela , ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Todiţa Angela se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 5