3ra-1313/14 — Privind anularea ordinului

Dosarul nr. 3ra-1313/14 Prima instanţă: Judecătoria Centru mun. Chişinău (jud: A. Andronic) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud: M. Anton, I. Secrieru, I. Cotruţă)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ 08 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului depus de Roibu Victoria împotriva deciziei din 26 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Roibu Victoria împotriva Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţii Excepţionale cu privire la anularea actului administrativ şi încasarea prejudiciului moral, c o n s t a t ă : La data de 30 decembrie 2013 Roibu Victoria s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţii Excepţionale cu privire la anularea actului administrativ şi încasarea prejudiciului moral.

În argumentarea cererii a invocat că prin ordinul nr. 122 ef din 24.09.2012 i-a fost acordat concediu pentru îngrijirea copiilor minori. Potrivit punctului nr. 2 din ordinul nr.l52 ef din 14.12.2013 al Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţii Excepţionale al MAI, pentru încălcarea prevederilor art. 44 şi art. 46 al Legii Serviciului Protecţie Civile şi Situaţii Excepționale nr. 93 din 05.04.2007 exprimată prin atitudine neconştiincioasă faţă de obligaţiunile de serviciu, manifestată prin comiterea erorilor în procesul gestionării documentaţiei de serviciu, fapt care a condus la stabilirea greşită a acordării procentelor la salariu sergentului s/salvare Filipenco Nicolae, reclamantei i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară sub formă de mustrare, conform art. 48 lit. b) al Legii Serviciului Protecţie Civile şi Situaţii Excepționale nr. 93 din 05.04.20107.

Punctul nr. 3 din ordinul contestat prevede că efectul juridic al sancţiunii „mustrare”, aplicată Victoriei Roibu, va întra în vigoare la momentul revenirii la serviciu, după expirarea concediului de îngrijire a copiilor minori. Menţionează reclamanta că cu ordinul nr. l52 ef din 14.12.2013 al Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţii Excepţionale al MAI a făcut cunoştinţă la data de 23.12.2013, fapt confirmat prin menţiunea la ordin, în termen de 9 zile de la data emiterii. 1 Susţine reclamanta că reieşind din conţinutul ordinului contestat, presupusa abatere disciplinară a fost comisă la 18.10.2010, odată cu numirea în funcţia de pompier al Serviciului de Gardă al USP Vadul lui Vodă a DSP Ciocana al DSE mun.

Chişinău a lui Filipenco Nicolae. Susţine reclamanta că în ordinul contestat nu s-au indicat temeiurile de fapt şi de drept ale aplicării sancţiunii, termenul în care sancţiunea poate fi contestată, organul la care sancţiunea poate fi contestată, ordinul fiindu-i adus la cunoştinţă cu derogarea de la prevederile art. 210 alin. (2) Codul muncii care prevede că ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) de sancţionare, cu excepţia sancţiunii disciplinare sub formă de concediere conform art.206 alin.(l) lit. d) care se aplică cu respectarea art. 81 2lin. (3), se comunică salariatului, sub semnătură, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data emiterii. Ordinul contestat a fost emis de către pîrît la data de 14.12.2013, după 3 ani şi 26 zile de la presupusa abatere disciplinară.

Însă, conform prevederilor legale stabilite la art. 209 alin (2) Codul muncii şi pct.13 din Regulamentul cu privire la efectuarea anchetei de serviciu în organele afacerilor interne aprobat prin ordinul MAI nr.218 din 10.09.2000, sancţiunea disciplinară nu poate fi aplicată după expirarea a 6 luni din ziua comiterii abaterii disciplinare, iar în urma reviziei sau a controlului activităţii economico-financiare după expirarea a 2 ani de la data comiterii. În termenele indicate nu se include durata desfăşurării procedurii penale.

Afirmă că la data de 01 iulie 2005 Ministerul Afacerilor Interne şi nicidecum Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţii Excepţionale al MAI a încheiat cu reclamanta, contractul individual de muncă nr. 015150 pe un termen de 5 ani, adică până la data de 01 iulie 2010. Potrivit titlului IV subpunctul 1 din contract, în caz că angajatul nu înaintează raportul cu privire la demisionarea sa la expirarea termenului de acţiune a contractului, acesta se prelungeşte pentru o durată de regulă de 3 ani, dar nu mai mult de 5 ani. Astfel, conform pct. 9 din contract, termenul de acţiune a contractului se stabileşte conform prevederilor art. 54 Codul muncii, iar conform punctului 10 din contract în cazul transferării colaboratorului în alte funcţii din cadrul organelor afacerilor interne, termenul şi condiţiile contractului rămîn în vigoare.

Or, potrivit contractului individual de muncă enunţat, angajatorul este MAI şi nicidecum Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţii Excepţionale al MAI. Consideră reclamanta că şeful Serviciului Protecţie Civile şi Situaţii Excepționale nu a fost în drept să-i aplice sancţiunea disciplinară, deoarece angajatorul potrivit contractului individual de muncă este Ministrul Afacerilor Interne, or, potrivit art. 207 alin. (1) Codul muncii, sancţiunea disciplinară se aplică de organul căruia i se atribuie dreptul de angajare (alegere, confirmare sau numire în funcţie) a salariatului respectiv.

În concluzia celor relatate a invocat că reieşind din faptul că actul administrativ a fost emis contrar prevederilor legii şi cu încălcarea procedurii stabilite la art. art. 207, 209, 210 Codul muncii, solicită anularea pct. 2 şi pct. 3 din ordinul nr. 152ef din 14.12.2013 al Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţii Excepţionale al MAI în partea aplicării sancţiunii disciplinare sub formă de mustrare şi de a încasa de la pîrît în beneficiul său prejudiciul moral şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea din 20 martie 2014 a judecătoriei Centru mun.

Chişinău acţiunea depusă de Roibu Victoria a fost admisă parţial; s-a anulat pct. 2 şi pct. 3 din ordinul nr 152ef din 14.12.2013 al Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţii Excepţionale al MAI în partea aplicării sancţiunii disciplinare „mustrare”, modificat prin ordinul nr. 11ef din 24.01.2014 „Cu privire la modificarea ordinului SPC şi SE nr. 152ef din 14.12.2013 Cu privire la sancţionarea disciplinară a unor colaboratori ai DSE mun. 2 Chişinău SPC şi ŞE al MAI”; s-a încasat de la Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţii Excepționale în beneficiul Victoriei Roibu cheltuielile de judecată cu titlu de servicii juridice în sumă de 1000 lei; s-a respins capătul de cerere în partea încasării prejudiciului moral.

Prin decizia din 26 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău apelul depus de Roibu Victoria a fost respins, iar apelul depus de Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţii Excepționale a fost admis; s-a casat hotărîrea primei instanţe şi s-a pronunţat o hotărîre nouă prin care cererea de chemare în judecată depusă de Roibu Victoria împotriva Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţii Excepționale privind anularea actului administrativ, încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, a fost respinsă. La data de 15 august 2014 Roibu Victoria a depus recurs împotriva deciziei din 26 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd casarea deciziei contestate în partea respingerii cerinţelor.

În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel la emiterea deciziei a încălcat normele de drept material şi de drept procedural, nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importate pentru soluţionarea pricinii în fond, din care considerente decizia recurată urmează a fi casată. Susţine recurenta că obiectul litigiului în speţa dată este ordinul nr. 152 din 14.12.2013, iar instanţa de apel era obligată să se expună asupra legalităţii ordinului de sancţionare contestat, indiferent de modificarea lui prin ordinul nr. 11ef din 24 ianuarie 2014, acesta din urmă nefiind obiect al acţiunii şi al litigiului dat. Consideră recurenta că instanţa de apel a examinat pricina prin prisma unui ordin care de fapt nu constituia obiectul litigiului.

Prin urmare, nu a stabilit corect faptele juridice care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, a interpretat eronat situaţia de fapt existentă la momentul examinării pricinii, din care considerente decizia instanţie de apel urmează a fi anulată. Intimatul nu a depus referinţă la cererea de recurs. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul depus de Roibu Victoria, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acesteia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Roibu Victoria ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Roibu Victoria împotriva deciziei din 26 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4