3ra-1511/14 — Anularea scrisorii

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-1511/14 Judecător: L.Holeviţcaia Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Cernat, A.Gavriliţa, A.Pahopol Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi SA „CET-Nord”, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SA „CET-Nord” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind anularea scrisorii nr. 26-06/3-12-2563/7106 din 16.12.2011, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2014, CONSTATĂ : La 29.06.2012, reclamantul SA „CET-Nord” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (IFPS), solicitînd anularea scrisorii din 16.12.211 cu nr. 26-06/3-12-2563/7106.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, IFPS prin scrisoarea din 16.12.2011 a anunţat despre rezilierea acordului-memorandum din 12.08.1999. Astfel, pîrîtul a constatat că în urma analizei executării clauzelor acordului- memorandum încheiat la 12.08.1999 şi completările ulterioare, SA „CET-Nord” a admis restanţe faţă de bugetul public naţional, în urma căruia acţiunea acordului- memorandum din 12.08.1999 se consideră încetată. Reclamantul a indicat că această informaţie nu corespinde realităţii. Suma de 542 632 lei constituie plata calculată pentru septembrie 2011 şi care urma să fie achitată la finele anului 2011. Deci, rezilierea acordului-memorandum din motivul existenţei restanţelor este nelegitimă.

Prin cererea prealabilă din 14.05.2012, reclamantul a cerut anularea scrisorii din 16.12.2011, prin care organul fiscal a anunţat despre rezilierea acordului- memorandum. Prin scrisoarea din 24.05.2012, pîrîtul a răspuns reclamantului că, pe marginea rezilierii acordului-memorandum cu SA „CET-Nord” la 16.12.2011 a fost expediată scrisoarea cu nr. 26-06/3-12-2563/7106 şi nu 76-66/9-12-2563/7106. S-a confirmat faptul că suma obligaţiei la bugetul asigurărilor sociale nu constituie restanţă la buget, în legătura cu aceasta IFPS a abrogat scrisoarea din 16.12.2011 cu nr.26.06/3-12-2563/7106 în partea ce ţine de aspectul restanţei la buget. 1 Nefiind de acord cu faptul rezilierii contractului, indicînd că nu a încălcat condiţiile acordului-memorandum din 12.08.1999, solicită reclamantul anularea scrisorii din 16.12.2011, prin care se anunţă despre rezilierea acordului- memorandum.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 27 ianuarie 2014, cererea de chemare în judecată a SA „CET-Nord” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind anularea scrisorii nr. 26-06/3-12-2563/7106 din 16.12.2011, a fost respinsă ca nefondată. La 18.02.2014, SA „CET-Nord” a depus cererea de apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 27 ianuarie 2014 cu emiterea unei hotărîri noi privind admiterea acţiunii. În motivarea apelului a indicat că, în pofida invocării de către instanţă a faptului că IFPS este în drept să dispună reziliere acordurilor-memorandum, o atare stare a apărut urmare a încălcărilor depistate în baza controlului efectuat de IFPS în iulie 2010 în baza căruia a fost alcătuit actul de control 5-646082 şi decizia IFPS nr.259 din 23.08.2010, care nu au nimic comun cu activitatea SA „CET-Nord” în cadrul memorandumului.

Mai indică faptul că lichidînd neajunsurile şi achitînd amenzile stabilite de decizia din 23.08.2010, efectul ei a fost epuizat. Totodată, instanţa n-a ţinut cont şi de faptul că decizia a fost emisă la 23.08.2010, iar rezilierea acordului-memorandum a avut loc la 16.12.2011, adică după un an şi patru luni. Menţionează că, rezilierea acordului-memorandum trebuie calificată ca o sancţiune. În această ordine de idei reiese că pentru încălcările enumerate în decizia din 23.08.2010, SA „CET-Nord” a fost sancţionată dublu, ceea ce contravine principiului de drept. La 27.02.2014, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a depus cerere de apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 27 ianuarie 2014 cu emiterea unei hotărîri noi privind respingerea acţiunii ca depuse tardiv. În motivarea cererii de apel, IFPS a indicat că, instanţa de fond nu a ţinut cont că acţiunea este prescrisă şi depusă în afara termenului prevăzut la art. 17 din Legea contenciosului administrativ, motiv pentru care cererea urma a fi respinsă pe motiv de tardivitate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2014, au fost admise apelurile declarate de a SA „CET-Nord” şi a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, casată integral hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 27 ianuarie 2014 şi emisă o hotărîre nouă sub formă de încheiere, prin care s-a încetat procesul civil la cererea de chemare în judecată a SA „CET-Nord” către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat privind anularea scrisorii nr. 26-06/3-12-2563/7106 din 16.12.2011, menţionînd totodată că nu se admite o nouă adresare în judecată, în procedura conteneiosaliii administrativ, a aceleiaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 265 CPC, art. 2 şi 3 din Legea contenciosului administrativ, menţionînd că scrisoarea nr.26-06/3- 12-2563/7106 din 16.12.2011 nu conţine elementele unui act administrativ, purtînd un caracter de informare despre rezilierea acordului-memorandum şi nu dă naştere, modifică sau stinge careva raporturi juridice.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 22.09.2014, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, 2 casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 27 ianuarie 2014 şi emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripţie. În argumentarea recursului recurentul a invocat motive de tardivitate a depunerii cererii de chemare în judecată de către SA „CET-Nord”, precum şi argumente ce vizează legalitatea rezilierii acordului-memorandum din 12.08.1999. La 30.09.2014 şi SA „CET-Nord” a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2014 şi emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul în cauză a invocat că scrisoarea IFPS nr.26-06/3-12-2563/7106 din 16.12.2011 este un act administrativ cu caracter individual. La 17.11.2014, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a depus referinţă pe marginea recursului declarat de SA „CET-Nord”, solicitînd respingerea acestuia ca neîntemeiat. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererile de recurs, Colegiul atestă că recurentul IFPS indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţa de apel a apreciat înscrisurile probatoare vis-a-vis de termenul de adresare în instanţa de judecată.

La fel, recurentul a invocat argumente ce ţin de fondul cauzei. Totodată, în viziunea recurentului SA „CET-Nord”, scrisoarea IFPS nr.26-06/3-12-2563/7106 din 16.12.2011 este un act administrativ cu caracter individual. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul IFPS conţine obiecţii care nu se referă la motivele instanţei de apel, iar recursul SA „CET-Nord” conţine obiecţii de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţa de apel, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a drepturilor recurenţilor la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recursuri nu pot constitui temei de admitere a lor, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurenţi nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 3 Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursurile declarate de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi SA „CET- Nord”, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi SA „CET-Nord” ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi SA „CET-Nord”, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2014, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SA „CET- Nord” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind anularea scrisorii nr. 26-06/3-12-2563/7106 din 16.12.2011. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4