3ra-482/13 — Contestarea actelor administrative

prima instanţă: M. Anton dosarul nr. 3ra-482/13 DECIZIE 03 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedinte completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru Galina Stratulat, Svetlana Novac examinînd recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de societatea pe acţiuni „CET-1” şi societatea pe acţiuni „CET-2” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La data de 05.03.2012 reclamanta SA „CET-2” a depus în instanţa de judecată o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că pîrîtul, prin scrisoarea contestată a înştiinţat reclamanta despre rezilierea acordului-memorandum din 12.08.1999, temei servind existenţa unor restanţe faţă de bugetul public naţional. Mai indică reclamanta că, întru respectarea prevederilor art. 14 a Legii contenciosului administrativ, prin scrisoarea din 16.01.2012, aceasta a prezentat pîrîtului un şir de certificate, prin care a confirmat lipsa unor restanţe la buget şi a solicitat anularea scrisorii din 16.12.2011, cererea dată fiind respinsă prin scrisoarea pîrîtului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat din 08.02.2012. Reclamanta SA „CET-2” a solicitat anularea scrisorii pîrîtului Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nr. 26-06/3-12-2562/7107 din 16.12.2011.

La data de 13.03.2012 reclamanta SA „CET-1” a depus în instanţa de judecată o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că pîrîtul, prin scrisoarea contestată a înştiinţat reclamanta despre rezilierea acordului-memorandum din 12.08.1999, temei servind existenţa unei restanţe faţă de bugetul public naţional în mărime de 303080, 05 lei. Întru respectarea prevederilor art. 14 a Legii contenciosului administrativ,SA „CET-1”, prin scrisoarea nr. 01-11/12-25 din 19.01.2012 a solicitat pîrîtului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat anularea scrisorii sus-menţionate, iar la 10.02.2012 a recepţionat scrisoarea pîrîtului, prin care ultimul a examinat în fond cererea reclamantei şi a admis-o parţial, recunoscînd lipsa datoriilor faţă de buget, dar menţinînd-o în rest.

Reclamanta SA „CET-1” a solicitat anularea scrisorii pîrîtului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 26-06/3-12-2561/7108 din 16.12.2011. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 03.12.2012, acţiunea a fost admisă. S-a anulat scrisoarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 26-06/3-12- 2562/7107 din 16.12.2011 adresată SA „CET-2” cu privire la rezilierea acordului- memorandum de conciliere din 12.08.1999. S-a anulat scrisoarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 26-06/3-12-2561/7108 din 16.12.2011 adresată SA „CET- 1” cu privire la rezilierea acordului-memorandum de conciliere din 12.08.1999. Invocînd netemeinicia şi ilegalitatea deciziei enunţate, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, la data de 10.12.2012, în termen legal, a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii.

În motivarea amplă a recursului, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a indicat în esenţă că, de către prima instanţă nu au fost apreciate probele prezentate de către recurent, în consecinţă, fiind aplicate greşit normele de drept material. În acest context, a indicat că, scrisorile contestate nr. 26-06/3-12-2562/7107 şi nr. 26-06/3-12-2561/7108 din 16.12.2011 au fost emise în urma încălcărilor constatate în rezultatul controalelor fiscale la SA „CET-2” şi SA „CET-1”. Deciziile Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 10 din 12.01.2011 şi respectiv nr. 313 din 15.10.2010 asupra cazurilor de încălcare a legislaţiei fiscale nu au fost contestate de către intimatele SA „CET-2” şi SA „CET-1”, dar dimpotrivă au fost executate.

A mai indicat că, prima instanţă nu s-a expus pe marginea încălcării de către intimate a prevederilor pct. 5.3 din acordurile-memorandum din 12.08.1999. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Verificînd argumentele recursurilor coroborate circumstanţelor de drept pe care este întemeiată hotărîrea primei instanţe, instanţa de recurs consideră că s-a ajuns la o concluzie corectă cu privire la admiterea acţiunii. În opinia instanţei de recurs, prima instanţă a determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicînd corect normele de drept material şi procedural, şi întemeiat a ajuns la concluzia cu privire la admiterea acţiunii. 2 Astfel, prin prezenta acţiune, intimatele SA „CET-2” şi SA „CET-1”, prin prezenta acţiune, au solicitat anularea scrisorilor nr. 26-06/3-12-2562/7107 şi nr. 26- 06/3-12-2561/7108 din 16.12.2011, emise de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

Contrar argumentelor recurentului, prima instanţă a menţionat corect că, încălcările depistate de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat în anul 2010 au fost înlăturate de către intimatele SA „CET-2” şi SA „CET-1”, inclusiv, cu achitarea sancţiunilor impuse, astfel încît la data emiterii actelor administrative contestate aceste încălcări lipseau. Prin urmare, existenţa acestor încălcări nu se încadrează în nici unul din temeiurile de reziliere a acordurilor-memorandum. În consecinţă, acţiunea a fost admisă, prin anularea scrisorilor Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 26-06/3-12-2562/7107 şi nr. 26-06/3-12-2561/7108 din 16.12.2011. Instanţa de recurs constată că, prima instanţă a stabilit corect împrejurările de fapt ale litigiului, care pot fi rezumate în felul următor.

La data de 12.08.1999 au fost încheiate acordurile-memorandum de conciliere între SA „CET-1”, SA „CET-2” şi Consiliul Creditorilor întru executarea Legii privind restructurarea datoriilor întreprinderilor din sectorul energetic nr. 336-XIV din 01.04.1999 în scopul asanării situaţiei financiar-economice, asigurării funcţionării eficiente în condiţiile economiei de piaţă, şi pregătirii pentru privatizare, prin care au fost îngheţate datoriile faţă de bugetul de stat pînă la semnarea contractului de vînzare-cumpărare a pachetului de acţiuni de control al întreprinderii, (f.d. 5-11, 136-140).

Prin scrisorile nr. 26-06/3-12-2562/7107 şi nr. 26-06/3-12-2561/7108 din data de 16.12.2011, adresate SA „CET-1” şi respectiv SA „CET-2”, recurentul Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a înştiinţat intimatele despre rezilierea în temeiul art. II alin. (4) al Legii nr. 223-XVI din 14.07.2006 cu privire la modificarea şi completarea Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14.11.2001 a acordurilor- memorandum, încheiate la 12.08.1999 de către intimatele SA „CET-1” şi SA „CET- 2” cu Consiliile Creditorilor ale acestora, (f.d.19, 30). Intimatele SA „CET-2” şi SA „CET-1”, prin intermediul scrisorilor nr. 37/65 şi nr. 01-11/12-25 din 16.01.2013 şi respectiv din 19.01.2013, s-au adresat recurentului Inspectoratul Fiscal Principal de Stat cu o cerere prealabilă, solicitînd anularea scrisorilor nr. 26-06/3-12-2562/7107 şi nr. 26-06/3-12-2561/7108 din data de 16.12.2011, (f.d.16, 31). Prin răspunsul recurentului Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nr. 26-06/3- 12-106-131/721 din 08.02.2012 s-au informat intimatele SA „CET-2” şi SA „CET- 1” precum că, scrisorile nr. 26-06/3-12-2562/7107 şi nr. 26-06/3-12-2561/7108 din 16.12.2011, în partea ce ţine de aspectul restanţelor faţă de buget se consideră a fi nule.

Iar, în partea ce ţine de celelalte încălcări admise de contribuabili, care constituie temei de reziliere a acordurilor-memorandum, recurentul Inspectoratul Fiscal Principal de Stat îşi menţine poziţia, (f.d.18). În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000, orice persoană care se consideră vătămată într- un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

3 Iar, conform art. 2, şi art. 3 alin. (1) din aceeaşi Lege, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actul administrativ cu caracter normativ sau individual; contractul administrativ; nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. Prin acord-memorandum se înţelege un acord încheiat între întreprindere şi Consiliul creditorilor prin care se instituie un moratoriu asupra datoriilor întreprinderii şi se efectuează restructurarea acestor datorii pentru perioada postizolare. Conform prevederilor art. 747 Cod civil, rezilierea operează numai pentru viitor. Pot fi reziliate contractele cu executare succesivă. La reziliere, art.art.

734, 735, 737, 741-746 se aplică în modul corespunzător. Potrivit dispoziţiilor art. 735 Cod civil, o parte poate rezolvi contractul dacă există o neexecutare esenţială din partea celeilalte părţi. Pentru determinarea neexecutării esenţiale, în special se iau în considerare următoarele circumstanţe: a) neexecutarea privează substanţial creditorul de ceea ce acesta se aştepta de la executarea contractului, cu excepţia cazului când debitorul demonstrează că nu a prevăzut şi nu putea să prevadă în mod rezonabil rezultatul scontat; b) executarea întocmai a obligaţiilor ţine de esenţa contractului; c) neexecutarea este intenţionată sau din culpă gravă; d) neexecutarea dă temei creditorului să presupună că nu poate conta pe executarea în viitor a contractului.

În conformitate cu art. II alin. (4) al Legii nr. 223-XVI din 14.07.2006 cu privire la modificarea şi completarea Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14.11.2001, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor este în drept să rezilieze acordurile-memorandum încheiate în cazul neonorării de către agenţii economici a obligaţiilor asumate, inclusiv a celor curente. În corespundere cu pct. 5.3 al acordurilor-memorandum din 12.08.1999, în cazul constatării de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi a organelor lui teritoriale a încălcării legislaţiei financiar-fiscale de către întreprindere, acţiunea prezentului acord-memorandum se consideră încetată.

Reieşind din circumstanţele enunţate în raport cu normele legale sus-indicate, instanţa de recurs reţine concluzia instanţei de fond privind disproporţionalitatea sancţiunii de reziliere a acordurilor-memorandum aplicată de recurentul Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în consecinţă fiind admisă acţiunea, prin dispunerea anulării notificărilor privind rezilierea acordurilor-memorandum din 12.08.1999. În acest context, instanţa de recurs relevă că, intimatele SA „CET-1” şi SA „CET-2” nu au restanţe faţă de bugetul public, iar încălcările stabilite de către recurentul Inspectoratul Fiscal Principal de Stat prin deciziile nr. 313 şi nr. 10 din 15.10.2010 şi respectiv din 12.01.2011 au fost înlăturate de către intimatele SA „CET-1” şi SA „CET-2”, prin achitarea sancţiunilor impuse, fapt confirmat prin răspunsul recurentului la cererile prealabile.

Prin urmare, la cazul dedus judecăţii nu poate opera rezilierea acordurilor- memorandum de conciliere din 12.08.1999, încheiate între SA „CET-1”, SA „CET- 2” şi Consiliul Creditorilor. Or, nu se întrunesc condiţiile expuse în mod imperativ la art. 735 Cod civil. 4 Pentru considerentele enunţate, instanţa de recurs consideră neîntemeiate argumentele recurentului Inspectoratul Fiscal Principal de Stat privind neaprecierea de către instanţa de fond a deciziilor Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 10 din 12.01.2011 şi respectiv nr. 313 din 15.10.2010 asupra cazurilor de încălcare a legislaţiei fiscale în privinţa intimatelor SA „CET-2” şi SA „CET-1”.

Faţă de cele ce preced şi avînd în vedere faptul că, hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate de către recurent sînt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art.art. 444, 445 alin. (1) lit. a), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de societatea pe acţiuni „CET-1” şi societatea pe acţiuni „CET-2” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actelor administrative.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac 5