2ra-3372/14 — Anularea ordinului de concediere, încasarea despăgubirii pentru perioada de absenta forțată de la muncă, încasarea prejudiciului moral

Dosarul nr.2ra-3372/14 Instanţa de fond: Judecătoria Botanica – M. Țurcan Instanţa de apel: CA Chişinău – N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruță ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedinte judecător, Vera Macinskaia, Judecătorii Dumitru Mardari, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Cujba Grigore în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Cujba Grigore împotriva Întreprinderii de Stat Compania Aeriană ”Air Moldova” privind anularea ordinului de concediere, încasarea despăgubirii pentru perioada de absență forțată de la muncă, încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2014, prin care s-a respins cererea de apel înaintată de către Cujba Grigore și s-a menținut hotărîrea judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 23 decembrie 2013 prin care acțiunea a fost respinsă ca tardivă, CONSTATĂ: La 11 decembrie 2012 Cujba Grigore s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat ”Air Moldova” privind anularea ordinului de concediere, încasarea despăgubirii pentru absență forțată de la muncă. În motivarea acțiunii a indicat că la 24 februarie 2003 a fost angajat în calitate de șofer în cadrul Companiei Aeriene ”Air Moldova”. La 18 mai 2008 a suferit un accident de muncă, fapt constatat prin hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 25 iulie 2011, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 04 aprilie 2012. Ca consecință a accidentului de muncă reclamantul a urmat un tratament medical de lungă durată, complicat, fiind în imposibilitate de a munci.

Administrația în baza ordinului nr.165/p din 25 iunie 2010 l-a concediat ilegal pentru absență nemotivată de la lucru în conformitate cu art.86, alin.(1), lit.h) Codul muncii. La 04 februarie 2013 și 05 iunie 2013 reclamantul și-a concretizat și completat pretențiile, solicitînd anularea ordinului nr. 165/p din 25 iunie 2010 privind aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de concediere; încasarea compensației în mărime de 11325 lei în locul restabilirii la serviciu; încasarea îndemnizației anuale de concediu neplătit în mărime de 11325 lei; încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă în mărime de 157325,87 lei; încasarea penalității de întîrziere în mărime de 215534,7 lei; încasarea prejudiciului moral în sumă de 18000 lei.

Prin hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 23 decembrie 2013 s-a respins ca fiind depusă tardiv pretenția reclamantului privind anularea ordinului de concediere nr.165/p din 25 iunie 2010, s-au respins ca neîntemeiate pretențiile reclamantului privind încasarea compensației în mărime de 11325 lei în locul restabilirii la serviciu; încasarea îndemnizației anuale de concediu neplătit în mărime de 11325 lei; încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă în mărime de 157325,87 lei; încasarea penalității de întîrziere în mărime de 215534,7 lei; încasarea prejudiciului moral în sumă de 18000 lei. (f.d.164-168) Nefiind de acord cu soluția primei instanțe reclamantul a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii judecătoriei Botanica mun.

Chișinău cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a cererii de chemare în judecată. (f.d.175-176) Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 iulie 2014 s-a respins apelul declarat de către Cujba Grigore și s-a menținut hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 23 decembrie 2013. La 19 septembrie 2014 Cujba Grigore a depus cerere de recurs prin care a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 iulie 2014 și hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 23 decembrie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a cererii de chemare în judecată. În motivarea recursului a invocat că de către instanța de apel nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, a fost interpretată eronat legea, iar probele au fost apreciate în mod arbitrar.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chișinău a fost pronunţată la 02 iulie 2014 şi a fost înmînată recurentului la 21 iulie 2014 (f.d. 256), iar cererea de recurs a fost depusă la 19 septembrie 2014. Astfel, cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că recursul declarat de Cujba Grigore nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere. La fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri. În recursul declarat de Cujba Grigore asemenea aspecte nu se regăsesc. Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cujba Grigore ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Cererea de recurs declarată de către Cujba Grigore se consideră inadmisibilă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Vera Macinskaia Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas