2ra-1434/14 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie

prima instanţă: V. Puica dosarul nr. 2ra-1434/2014 instanţa de apel: M. Anton, Iu. Cotruţă, I. Secrieru DECIZIE 18 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală, Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Air Moldova”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Slobozian împotriva Întreprinderii de Stat „Air Moldova” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţia anterior deţinută, încasarea plăţilor salariale, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea de Stat „Air Moldova” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 10 septembrie 2013 c o n s t a t ă La 25 februarie 2013 Tatiana Slobozian a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Air Moldova” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţia anterior deţinută, încasarea plăţilor salariale.

În motivarea acţiunii a invocat că, începând cu 16 ianuarie 2008 a fost angajată în calitate de însoţitor de bord la ÎS „Air Moldova” în baza contractului individual de muncă nr. 320, pe o perioadă de la 16 ianuarie 2008 până la 15 ianuarie 2009. Conform înscrisurilor din carnetul de muncă prima înscriere este la 15 ianuarie 2008, în cazul dat consideră că contractul individual de muncă nr. 320 este din 16 ianuarie 2008 şi nu din 2007. Ulterior la 16 ianuarie 2009 a fost perfectat un alt contract individual de muncă nr. 403, care este identic cu precedentul din 16 ianuarie 2008, pe o perioada de muncă de la 16 ianuarie 2009 până la 16 ianuarie 2010. Prin acordul adiţional nr. 2 din 29 decembrie 2010 la contractul individual de muncă nr. 403 din 16 ianuarie 2009, termenul contractului a fost prelungit până la 31 decembrie 2011, iar la 30 decembrie 2011 contractul individual de muncă nr. 403 din 16 ianuarie 2009, prin acordul adiţional nr. 3, a fost iarăşi prelungit până la 31 decembrie 2012. Invocă reclamanta că după ce a înştiinţat ÎS „Air Moldova” că este însărcinată, prin acordul adiţional nr. 4 din 25 iulie 2012 a fost transferată în funcţia de agent recepţionare a comenzilor pentru bilete, departamentul comercial.

Menţionează că la 03 ianuarie 2013, a prezentat secţiei personal a întreprinderii certificatul medical de concediul, unde i-a fost prezentat ordinul nr. 435/p din 27 decembrie 2012 privind încetarea contractului individual de muncă. Mai menţionează că a refuzat să semneze ordinul nr. 435/p, din motivul că este ilegal, iar ulterior trei angajaţi ai întreprinderii, dintre care 2 bărbaţi, au început să o preseze pentru a o convinge să semneze ordinul, deoarece este legal, însă văzând că nu poate fi convinsă au perfectat procesul-verbal privind constatarea refuzului de a semna, iar ordinul de concediere nr. 435/p din 27 decembrie 2012 aşa şi nu l-a mai primit. Indică reclamanta că după un astfel de stres ce a avut de suportat, ajungând acasă i s-a făcut rău şi a fost nevoită să se adreseze medicului de familie, care i-a prescris calmante şi un regim de linişte în poziţie orizontală.

Susţine, că prin scrisoarea nr. 3169 din 19 decembrie 2012, ÎS „Air Moldova” i-a adus la cunoştinţă în conformitate cu art. 83 alin. (1) Codul muncii, despre încetarea şi neprelungirea din data de 31 decembrie 2012 a contractului individual de muncă nr. 403 din 16 ianuarie 2009, în legătură cu expirarea termenului său, conform art. 82, lit. f) Codul muncii, astfel că prin ordinul nr. 435/p din 27 decembrie 2012 este încetat contractul individual de muncă nr. 403 din 16 ianuarie 2009. Menţionează reclamanta că cu ordinul nr. 435/p, nu este de acord deoarece a activat la ÎS „Air Moldova” fără careva întrerupere începând cu data de 15 ianuarie 2008 şi până la data emiterii ordinului nr. 435/p din 27 decembrie 2012. Totodată menţionează că indiferent cum a fost perfectată partea documentară a raporturilor de muncă cu întreprinderea, prin mai multe contracte sau prin unul, de fapt şi de drept contractul individual de muncă nr. 320 din 16 ianuarie 2008 şi ulterior contractul individual de muncă nr. 403 din 16 ianuarie 2009 în realitate este un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, iar prin ordinul nr. 435/p din 27 decembrie 2012 întreprinderea a concediat-o din simplu motiv că era însărcinată.

Invocă reclamanta că în scopul soluţionării pe cale amiabilă a situaţiei date la 05 octombrie 2013, a expediat prin scrisoare recomandată, cerere prealabilă care a fost recepţionată de către ÎS „Air Moldova” la 09 ianuarie 2013, însă nu a primit nici un răspuns la cererea prealabilă. Mai indică, că reieşind din faptul că la momentul naşterii nu a avut posibilitate de a prezenta actele necesare prezentării îndemnizaţiei, iar ca rezultat a fost considerată ca persoană neasigurată şi a beneficiat de o îndemnizaţie de 300 lei pe lună pentru o perioadă de 1,5 ani, ceia ce constituie 18 x 300 = 5400 lei.

Susţine reclamanta că conform informaţiei nr. 446 din 30 decembrie 2012 pentru anul 2012 a avut un venit net, fără impozite şi alte reţineri, în sumă de 139 669,22 lei, deci salariu mediu lunar constituie aproximativ 11 639,10 lei, iar 30% din el constituie 3491,73 lei, deci indemnizaţia lunară pentru întreţinerea copilului de care urma să beneficieze este de 3491 lei, pentru o perioadă de 3 ani, adică 36 luni, atunci urma să primească suma îndemnizaţiei de 125 702,28 lei. În urma celor menţionate consideră, că are încheiat cu întreprinderea un contract individual de muncă pe durată nedeterminată şi că prin ordinul nr. 435/p din 2012 administraţia întreprinderii au concediat-o din motivul că era însărcinată şi a devenit incapabilă de muncă.

Susţine reclamanta că urmează să fie anulat ordinul nr. 435/p din 27 decembrie 2012 şi să fie restabilită la serviciu cu acordarea ulterioară a concediului de maternitate cu păstrarea locului de muncă conform prevederilor Codului Muncii, iar prejudiciu material direct pe care l-a suportat este diferenţa valorică a indemnizaţiei de întreţinere a copilului de care nu va putea beneficia şi suma minimă prevăzută de către lege, şi anume 120302,28 lei. Totodată, reclamanta Slobozian Tatiana a evaluat stresul suportat, la care a fost suspusă de către administraţia întreprinderii prin acţiunile ilegale, legate de perfectarea incorectă a raporturilor de muncă precum şi concedierea ilegală, considerînd că i-a fost cauzat un prejudiciu moral în mărime de 50 000 lei.

Cere, reclamanta admiterea acţiunii, anularea ordinului nr. 435/p din 27 decembrie 12 ca ilegal, restabilirea la serviciu, cu semnarea unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată, cu acordarea ulterioară a concediului de maternitate şi păstrarea locului de muncă conform prevederilor Codului Muncii, încasarea de la ÎS „Air Moldova” în favoarea Tatianei Slobozian a sumei de 120 302,28 lei ca prejudiciu material, suma de 1450,27 lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru tratamentul medical, şi suma de 50000,00 prejudiciu moral, în total 171 752,52 lei, încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 10 septembrie 2013 a fost admisă parţial acţiunea.

A fost anulat ordinul nr. 435/p din 27 decembrie 2012 cu privire la desfacerea contractului individual de muncă cu Tatiana Slobozian. A fost obligată ÎS „Air Moldova” de a o restabili pe Tatiana Slobozian la serviciu, în funcţia de agent recepţionarea comenzilor pentru bilete, pe o perioadă nedeterminată, cu acordarea concediului de maternitate şi păstrarea locului de muncă. A fost încasat de la ÎS „Air Moldova” în beneficiul Tatianei Slobozian suma de 1450,27 lei, cu titlu de prejudicii materiale şi 20 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, iar în total suma de 21 450,27 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de ÎS „Air Moldova” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 10 septembrie 2013 La 27 februarie 2014 ÎS „Air Moldova” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a indicat că hotărîrile judecătoreşti sunt neîntemeiate, deoarece a fost interpretat eronat art. 89 Codul muncii, a fost aplicat art. 217 Cod civil care nu trebuia aplicat şi nu au fost aplicate alte norme materiale ale Codului munci.

Invocă că iniţiativa de a încheia contractul individual de muncă pe durată determinată de un an de zile şi ulterior de prelungire, a venit din partea salariatei, fapt confirmat prin cererea de angajare şi cererile de prelungire a termenului contractului individual de muncă, iar încheierea contractului individual de muncă pe termen nedeterminat ar fi însemnat violarea principiilor de muncă şi drepturilor salariatului. De asemenea indică că pînă la emiterea ordinului nr. 435/p prin care a încetat contractul individual de muncă nr. 403 din 16 ianuarie 2009, contractul respectiv nu a fost contestat, astfel consideră că contractul individual de muncă şi acordurile adiţionale se prezumă a fi legale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 27 februarie 2014, în termen, în cazul în care decizia instanţei de apel i-a fost comunicată prin intermediul scrisorii din 23 decembrie 2013. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul şi a menţine hotărîrea primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

S-a stabilit că, în baza contractului individual de muncă nr. 320 din 16 ianuarie 2007 (f. d. 31-36), Tatiana Slobozian a fost angajată în calitate de însoţitor de bord la ÎS „Air Moldova” începând cu 16 ianuarie 2008 până la 15 ianuarie 2009. Ulterior, conform contractului individual de muncă nr. 403 din 16 ianuarie 2009 (f. d. 37-42), de fapt, a fost prelungit contractul de muncă anterior de la 16 ianuarie 2009 până la 16 ianuarie 2010. Prin acordurile adiţionale nr. 2 din 29 decembrie 2010 şi nr. 3 din 30 decembrie 2011 a fost prelungit termenul contractului individual de muncă nr. 403 până la 31 decembrie 2011, şi respectiv, până la 31 decembrie 2012. La 25 iulie 20012, Tatiana Slobozian Tatiana, a adus la cunoştinţă companiei că este însărcinată şi nu poate presta munca în calitate de însoţitor de bord, şi prin acordul adiţional nr. 4 a fost transferată în funcţia de agent recepţionare a comenzilor pentru bilete, Departamentul comercial.

Conform art. 217 alin. (1) Cod Civil, nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu. Astfel, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel analizând conţinutul contractelor şi acordurilor încheiate între părţile contractate, raportate la prevederile art. 54, 55 Codul muncii, corect a stabilit că, raporturile de muncă cu Tatiana Slobozian Tatiana au avut un caracter continuu, şi angajatorul nu a avut temei legal să încheie contract pe perioadă determinată. Conform art. 54 Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie, de regulă, pe durată nedeterminată.

Contractul individual de muncă poate fi încheiat şi pe o durată determinată, ce nu depăşeşte 5 ani, în condiţiile prevăzute de prezentul cod. Dacă în contractul individual de muncă nu este stipulată durata acestuia, contractul se consideră încheiat pe o durată nedeterminată.

Conform art. 55 Cod Muncii, contractul individual de muncă poate fi încheiat pe durată determinată, conform art.54 alin.(2), numai în vederea executării unor lucrări cu caracter temporar, în următoarele cazuri: a) pentru perioada îndeplinirii obligaţiilor de muncă ale salariatului al cărui contract individual de muncă este suspendat (cu excepţia cazurilor de aflare a acestuia în grevă) sau pentru perioada în care el se află în unul din concediile prevăzute la art.112, 120, 123, 124, 126, 178, 299 şi 300; b) pentru perioada îndeplinirii unor lucrări temporare cu o durată de pînă la 2 luni, precum şi în cazul unor lucrări sezoniere care, în virtutea condiţiilor climaterice, se pot desfăşura numai într-o perioadă anumită a anului; c) cu persoanele detaşate la lucru peste hotarele Republicii Moldova; d) pentru perioada stagierii şi instruirii profesionale a salariatului la o altă unitate; e) cu persoane care îşi fac studiile la instituţiile de învăţămînt la cursurile de zi; f) cu persoanele pensionate, conform legislaţiei în vigoare, pentru limită de vîrstă ori vechime în muncă (sau care au obţinut dreptul la pensie pentru limită de vîrstă ori vechime în muncă) şi nu sînt încadrate în cîmpul muncii – pe o perioadă de pînă la 2 ani, care, la expirare, poate fi prelungită de părţi în condiţiile art. 54 alin. (2) şi ale art. 68 alin. (1) şi alin. (2) lit. a);

g) cu colaboratorii ştiinţifici din instituţiile de cercetare-dezvoltare, cu cadrele didactice şi rectorii instituţiilor de învăţămînt superior, precum şi cu conducătorii instituţiilor de învăţămînt preşcolar, primar, secundar general, special complementar, artistic, sportiv, secundar profesional, mediu de specialitate, în baza rezultatelor concursului desfăşurat în conformitate cu legislaţia în vigoare; h) la alegerea, pe o perioadă determinată a salariaţilor, în funcţii elective în autorităţile publice centrale şi locale, precum şi în organele sindicale, patronale, ale altor organizaţii necomerciale şi ale societăţilor comerciale; i) cu conducătorii unităţilor, adjuncţii lor şi contabilii-şefi ai unităţilor; j) pentru perioada îndeplinirii de către şomeri a lucrărilor publice remunerate, în modul stabilit de Guvern; k) pentru perioada îndeplinirii unei anumite lucrări; l) cu lucrătorii de creaţie din artă şi cultură; m) cu salariaţii asociaţiilor religioase; precum şi n) în alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare.

Astfel, raportând circumstanţele pricinii la normele de drept enunţate, instanţa de recurs consideră că excepţiile prevăzute de lege nu se încadrează la împrejurările cauzei respective. Prin urmare, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă întemeiat a declarat nulitatea absolută a clauzelor ce prevăd încheierea contractelor pe o perioadă determinată, în cazul în care a concluzionat că Tatiana Slobozian a fost obligată de a accepta condiţiile angajatorului, având în vedere că s-a instruit în acest domeniu, pe cont propriu, cuantumul salariului lunar pe care îl primea, depăşeşte cu mult salariul mediu pe ţară, astfel că nu putea să accepte încheierea contractelor pe perioade determinate.

Totodată, chiar dacă nu ar fi existat temei de nulitate absolută, sunt temeiuri de a considera ilegale acţiunile angajatorului, şi în situaţia unui contract pe perioadă determinată, deoarece a fost încetat raportul de muncă cu salariata care era gravidă, aflându-se în concediu de boală şi ulterior de maternitate.

Conform art. 82 Codul Muncii, contractul individual de muncă încetează în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în caz de: a) deces al salariatului, declarare a acestuia decedat sau dispărut fără urmă prin hotărîre a instanţei de judecată; b) deces al angajatorului persoană fizică, declarare a acestuia decedat sau dispărut fără urmă prin hotărîre a instanţei de judecată; c) constatare a nulităţii contractului prin hotărîre a instanţei de judecată – de la data rămînerii definitive a hotărîrii respective, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.84 alin.(3); d) retragere, de către autorităţile competente, a autorizaţiei (licenţei) de activitate a unităţii – de la data retragerii acesteia; e) aplicare a pedepsei penale salariatului, prin hotărîre a instanţei de judecată, care exclude posibilitatea de a continua munca la unitate – de la data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti; f) expirare a termenului contractului individual de muncă pe durată determinată – de la data prevăzută în contract, cu excepţia cazului cînd raporturile de muncă continuă de fapt şi nici una dintre părţi nu a cerut încetarea lor, precum şi a cazului prevăzut la art.83 alin.(3); g) finalizare a lucrării prevăzute de contractul individual de muncă încheiat pentru perioada îndeplinirii unei anumite lucrări; h) încheiere a sezonului,

în cazul contractului individual de muncă pentru îndeplinirea lucrărilor sezoniere; i) atingere a vîrstei de 65 de ani de către conducătorul unităţii de stat, inclusiv municipale, sau al unităţii cu capital majoritar de stat; j) forţă majoră, confirmată în modul stabilit, care exclude posibilitatea continuării raporturilor de muncă; k) alte temeiuri prevăzute la art.305 şi 310. Conform art. 83 alin. (3) Codul Muncii, contractul individual de muncă pe durată determinată încheiat pentru perioada îndeplinirii obligaţiilor de muncă ale salariatului al cărui contract individual de muncă este suspendat sau care se află în concediul respectiv (art. 55 lit. a) încetează în ziua reîntoarcerii acestui salariat la lucru.

Conform ordinului nr. 435/p din 27 decembrie 2012 ÎS „Air Moldova” a dispus încetarea raporturilor de muncă cu Tatiana Slobozian, care activa în calitate de agent recepţionarea comenzilor pentru bilete, începând cu 02 ianuarie 2013 ( f. d. 69). Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că materialele cauzei denotă că Tatiana Slobozian, în perioada 19 – 28 decembrie 2012 s-a aflat în concediu medical, iar din 29 decembrie 2012 - în concediu de maternitate (f. d. 23, 24). Astfel, instanţa de recurs consideră corectă constatarea instanţei de apel că angajatorul ÎS „Air Moldova” nu a avut dreptul să înceteze raporturile de muncă cu salariata, iar obiecţiile reprezentantului precum că Tatiana Slobozian nu a comunicat despre faptul că se află în concediu medical şi apoi în concediu de maternitate nu sunt relevante.

Totodată, instanţa de recurs reţine că temei pentru perfectarea acordului adiţional nr. 4 la contractul individual de muncă nr. 403, încheiat la 25 iulie 2012 (f. d. 45) privind transferarea la alt loc de muncă, a servit graviditatea salariatei, şi lucrătorii secţiei resurselor umane din cadrul ÎS „Air Moldova” cunoşteau despre împrejurarea dată. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie stabileşte că prima instanţă întemeiat sub sancţiunea nulităţii absolute a clauzelor ce se referă la termenul contractelor de muncă, a anulat ordinul nr. 435/p din 27 decembrie 2012 cu privire la desfacerea contractului individual de muncă cu Tatiana Slobozian, obligând ÎS „Air Moldova” să o restabilească la serviciu, în funcţia de agent recepţionarea comenzilor pentru bilete, pe o perioadă nedeterminată, cu acordarea concediului de maternitate şi păstrarea locului de muncă.

Totodată, instanţa de recurs consideră întemeiată şi cerinţa Tatianei Slobozian cu privire la încasarea de la ÎS „Air Moldova” a sumei de 1450,27 lei, cu titlu de prejudicii materiale. Or, conform concluziei de la Centrul Diagnostic German (f. d. 18), la 10 decembrie 2012, după examinarea Tatianei Slobozian a fost stabilit diagnoza: iminenţă de naştere prematură. De asemenea instanţa de recurs consideră că prima instanţă întemeiat a încasat de la ÎS „Air Moldova” toate cheltuielile, probate conform reţetelor (f. d. 14-16) şi bonurilor de plată (f. d. 17), deoarece sunt plauzibile.

Prin urmare, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că întemeiat prima instanţă a încasat prejudiciul moral în mărime de 20 000 lei, deoarece Tatiana Slobozian a suportat un stres enorm, în legătură cu emiterea ilegală de către administraţia ÎS „Air Moldova” a ordinului nr. 435/p din 27 decembrie 2012 cu privire la desfacerea contractului individual de muncă, care a dus la aceea că intimata a fost privată de dreptul de a munci, nu a avut posibilitate să-şi realizeze dreptul de a primi îndemnizaţia pentru copil, ca persoană asigurată, a avut probleme de sănătate.

Astfel, Colegiul constată că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către ÎS „Air Moldova”, în esenţa lor sunt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei şi urmează a fi respins, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel sunt legale şi întemeiate, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul cu menţinerea hotărîrii judecătoreşti. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Air Moldova”. Se menţine decizie Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Slobozian împotriva Întreprinderii de Stat „Air Moldova” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţia anterior deţinută, încasarea plăţilor salariale.

Decizia este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Dumitru Mardari Galina Stratulat