- Dosarul nr.
- 2rac-494/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 26 noiembrie 2014
- Părțile
- SA Termocom în procedura falimentului vs Teatrul Naţional de Operă şi Balet Maria Bieşu
- Pe scurt
- Reducerea clauzei penale.
2rac-494/14 — Încasarea penalităţii.
prima instanţă: Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău dosarul nr. 2rac-494/14 Judecător: Gh. Plamadeala instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: M. Ciugureanu B. Bîrca S. Arnaut DECIZIE 26 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ion Corolevschi, Tatiana Vieru, Oleg Sternioală, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea pe Acţiuni „Termocom" în procedura planului către Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Măria Bieşu" cu privire la încasarea penalităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, prin care a fost respins apelul depus de către Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” iar hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.
Chişinău din data de 11 decembrie 2013 a fost menţinută, c o n s t a t ă: La data de 06 februarie 2013, reclamantul „SA Termocom" în procedura planului s-a adresat cu cererea chemare în judecată către Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Măria Bieşu" privind încasarea penalităţii. In motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, în baza contractului pentru folosirea energiei termice de apă caldă nr. 3081 din 01.05.2009 încheiat cu Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”, care şi-a asumat obligaţia de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate de către SA „Termocom" la obiectele sale. Menţionează că, de către furnizor „SA Termocom" în procedura planului, au fost respectate în întregime obligaţiile asumate contractual, însă nerespectarea de 1 către consumator a obligaţiilor sale contractuale a generat calcularea pentru perioada 01.06.2012-01.12.2012 a unei penalităţi în sumă de 138 703.81 lei.
Calculul penalităţii fiind efectuat în corespundere cu acordul adiţional la contractul de livrare a energiei termice nr. 3081 din 01.05.2009 care prevede expres că, dacă Consumatorul va încălca termenele şi condiţiile de plată stipulate în pct.4.5 al contractului, ultimul va achita o penalitate de 0,1% din suma datorată pentru fiecare zi intîrziere a plăţii pentru energia termică consumată, începînd cu prima dată-limită de achitare a facturii pînă la data efectuării plăţii. Concomitent, conform art.512 CC RM creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Prestaţia constă în a da, a face sau a nu face.
Potrivit dispoziţiilor art. 624-625 CC RM, părţile pot garanta executarea unei obligaţiuni prin stipularea unei clauze penale, prin care evaluiază anticipat prejudiciul, indicînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun, iar neexecutarea include orice încălcare a obligaţiunilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Întru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului creat, pîrîtului i-a fost expediată prin intermediul unei scrisori recomandate o somaţie, care a fost lăsată pînă în prezent fără răspuns. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 decembrie 2013 cererea de chemare în judecată înaintată de „SA Termocom" în procedura planului a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Măria Bieşu" în beneficiul SA "Termocom" penalitatea contractuală în sumă de - 138 703,81 lei şi în beneficiul Statului taxa de stat în sumă de 4161.11 lei.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, apelul depus de către Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Măria Bieşu" a fost respins iar hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. Invocînd ilegalitatea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, la data de 30 iulie 2014, Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Măria Bieşu" a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate ca fiind neîntemeiate. În motivarea recursului, Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Măria Bieşu" a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural.
Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. 2 Conform art.434 alin.(1) CPC al RM, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei de drept enunţate şi din cele invocate în cererea de recurs rezultă că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la data de 04 iunie 2014, iar recursul a fost declarat la data de 30 iulie 2014. Astfel, prin prisma art. 434 al. (1) CPC, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen.
În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în teremenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. La data de 21 august 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa SA “Termocom” cererea de recurs depusă de către Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Măria Bieşu", cu înştiinţarea concomitentă a acestora despre necesitatea depunerii referinţei.
Pînă la data examinării recursului declarat de catre Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Măria Bieşu", SA “Termocom” nu a depus referinţa în vederea exprimării opiniei, fapt din care considerente completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie decide examinarea recursului în lipsa acesteia. În conformitate cu art.441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este declarat admisibil un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. În conformitate cu art.444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la process. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu modificarea hotărîrii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel în partea încasării penalităţii din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe. Înaintînd acţiunea în judecată împotriva Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Măria Bieşu", SA „Termocom” a solicitat încasarea penalităţii în mărime de 138703,81 lei. Totodată SA „Termocom” în procedura planului solicitat şi încasarea în beneficiul Statului a taxei de stat în mărime de 4161,11 lei. 3 Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii înaintate de SA „Termocom”, pe care a admis-o integral, dispunînd încasarea de la Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Măria Bieşu" în beneficiul SA „Termocom” suma în mărime de 138703,81 lei cu titlu de penalitate pentru nerespectarea de către consumator a obligaţiunilor sale contractuale pentru perioada de 01.06.2012-01.12.2012 şi a taxei de stat în mărime de 4161,11 lei.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 04 iunie 2014, apelul depus de către Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Măria Bieşu" a fost respins, iar hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că atît prima instanţă cît şi instanţa de apel la încasarea penalităţii pentru nerespectarea obligaţiunilor contractuale în mărime de 138703,81 lei şi a taxei de stat în mărime de 4161,11 lei, au determinat circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi au apreciat probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 din Codul de procedură civilă.
Astfel, reieşind din materialele cauzei se constată cert că, la data de 01.05.2009, SA „Termocom" în procedura planului a încheiat contractul nr. 3081 pentru furnizarea energiei termice de apă caldă, conform căruia SA „Termocom” în procedura planului s-a obligat să livreze Teatrului Naţional de Operă şi Balet "Măria Bieşu" energia termică de apă caldă, iar ultimii şi-au asumat obligaţia de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate de către SA „Termocom”. Prin urmare, pentru nerespectarea de către consumator a obligaţiilor sale contractuale a generat calcularea pentru perioada de 01.06.2012-01.12.2012 a unei penalităţi în sumă de 138703,81 lei.
Calculul penalităţii fiind efectuat în corespundere cu acordul adiţional la contractul de livrare a energiei termice nr. 3081 din 01.05.2009 care prevede expres că, dacă Consumatorul va încălca termenele şi condiţiile de plată stipulate în pct.4.5 al contractului, ultimul va achita o penalitate de 0,1% din suma datorată pentru fiecare zi intîrziere a plăţii pentru energia termică consumată, începînd cu prima dată-limită de achitare a facturii pînă la data efectuării plăţii. Se remarcă că conform art. 512 CC RM, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Prestaţia constă în a da, a face sau a nu face.
Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată faptul că acţiunea înaintată de către SA „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea penalităţii în mărime de 138703,81 lei calculată conform acodului adiţional al contractului cu 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere şi pe care atît prima instanţă cît şi instanţa de apel au admis-o şi ulterior au menţinut-o, o consideră neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea eronată a legii materiale din considerentele ce urmează. 4 La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 624 al. (1) şi al. (2) Cod civil al RM, clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluiază anticipat prejudiciu, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun.
Conform materialelor cauzei, se constată că SA „Termocom” a solicitat încasarea penalităţii contractuale (clauză penală) pentru perioada 01.06.2012-01.12.2012 în mărime de 138703,81 lei. În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că, atît prima instanţă cît şi instanţa de apel la emiterea hotărîrii în partea încasării penalităţii conform acordului adiţional la contractul de furnizare a energiei termice nr. 3081 din 01.05.2009, urmau să aplice prevederile art. 630 alin. (1) Cod civil, ce preved expres că în cazuri excepţionale, luîndu- se în considerare toate împrejurările, instanţa de judecată poate dispune reducerea clauzei penale disproporţionat de mari.
La reducerea clauzei penale, trebuie să se ţină cont nu numai de interesele patrimoniale, ci şi de alte interese, ocrotite prin lege, ale creditorului. Drept criterii ce permit reducerea clauzei penale, pot servi situaţia financiară dificilă a debitorului, mărimea penalităţii depăşeşte suma datoriei, mărimea excesivă a penalităţii, datoria a fost achitată, o întîrziere neesenţială în executarea obligaţiei de rînd cu procentul înalt al penalităţii. În cazul reducerii clauzei penale, instanţa urmează să-şi motiveze soluţia, făcînd referire la probe. Prin urmare, prevederile acestui articol permit instanţei de judecată de a micşora clauza penală, atunci cînd aceasta este disproporţionat de mare în raport cu suma datoriei restante.
Această prerogativă a fost dictată de către legiuitor în scopul de a diminua sau exclude după caz efectul negativ al clauzelor abuzive conţinute în contracte şi, respectiv de a asigura exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi obligaţiilor civile. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că în situaţia reglementată în speţă, este necesar de a reduce penalitatea contractuală stabilită în mărime de 138703,81 lei pînă la 1000 lei din considerentele ce urmează. În conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.
Avînd în vedere, că suma penalităţii stabilită spre plată Teatrului Naţional de Operă şi Balet “Maria Bieşu” este exagerat de mare în raport cu suma datoriei, instanţa de recurs constată că acest fapt serveşte drept motiv pentru care ultima urmează a fi redusă, or, aceasta contravine criteriului de rezonabilitate şi proporţionalitate în coraport cu circumstanţele pricinii.
Totodată, instanţa de recurs reţine faptul că la caz mai există o decizie similară a Curţii Supreme de Justiţie din 13 noiembrie 2013, prin care s-a dispus spre încasare 5 penalitatea contractuală şi a dobînda de întîrziere în sumă de 135634,86 lei, calculată pentru perioada de decembrie 2011 - mai 2012. La caz, Curtea constată că penalitatea calculată de către SA “Termocom” în procedura planului, pentru perioada ulterioară mai 2012 - decembrie 2012, în coraport cu penalitatea calculată prin decizia similară a Curţii Supreme de Justiţie este disproporţionat de mare în raport cu prejudiciile reale suportate de către creditor, fapt din care considerente micşorarea cuantumului acesteia de la 135634,86 lei pînă la 1000 lei este necesară şi rezonabilă, or, prevederile art. 630 alin. (1) Cod civil, sunt direct aplicabile litigiului dat.
Cu referire la argumentul recurentului Teatrul Naţional de Operă şi Balet “Maria Bieşu”, precum că în acea perioadă administrator a fost o altă persoană şi că în acordul emis nu este indicată data, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel întemeiat au respins această afirmaţie, dat fiind faptul că aceasta este pur declarativă nu şi probată prin prisma art. 118 al. (1) CPC care stabileşte cert că fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.
Mai mult de cît atît, din materialele cauzei se constată cert că toate înscrisurile au fost prezentate în original în instanţele ierarhic inferioare, copiile cărora au fost autentificate şi anexate la dosar, iar dezacordul ce ţine de valabilitatea Acorului adiţional nr. 3081 din 01.05.2009, nu a fost contestat în instanţă printr-o cerere reconvenţională de către Teatrul Naţional de Operă şi Balet “Maria Bieşu”. În conformitate cu art. 94 alin.(1) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorescă obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului-proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului.
Conform art. 3 alin. (1) lit. a) şi lit. k) din Legea taxei de stat, pentru cererile de recurs privitor la hotărîrile instanţelor judecătoreşti, taxa de stat urmează a fi achitată în litigiile cu caracter patrimonial 3% din valoarea acţiunii sau din suma încasată, dar nu mai puţin de 270 lei şi nu mai mult de 50000 lei de la persoanele juridice. Pentru cererile de recurs privitor la hotărîrile instanţelor judecătoreşti se achită 50% din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în judecată, sau altei cereri (plîngeri), iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial - 50% din taxa calculată din suma contestată. Reieşind din suma încasată prin hotărîtrea Judecătoriei Buiucani, mun.
Chişinău din 11 decembrie 2013 cu titlu de taxa de stat, urmează a fi micşorată şi taxa de stat încasată de către aceasta de la 4161,11 lei pînă la 270 lei. Din considerentele menţionate şi reieşind din faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, iar verificarea cărorva dovezi nu este necesară, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 6 Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”, de a modifica decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 11 decembrie 2013, prin micşorarea sumei încasate de la Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” cu titlu de penalitate de la suma de 135634,86 lei, pînă la 1000 lei.
În conformitate cu art. art. 444, 445 alin. (1) lit. e), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”. Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 11 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea pe Acţiuni „Termocom" în procedura planului către Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Măria Bieşu" cu privire la încasarea penalităţii, prin micşorarea sumei încasate de la Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” în beneficiul Societăţii pe Acţiuni „Termocom”, cu titlu de penalitate contractuală stabilită de la 135634,86 lei pînă la 1000 lei şi a sumei încasate cu titlu de taxa de stat de la 4161,11 lei pînă la 270 lei.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală Valentina Clevadî 7