- Dosarul nr.
- 2rac-565/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 30 octombrie 2013
- Părțile
- SA Termocom vs ÎS Teatrul Naţional Mihai Eminescu
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2rac-565/13 — Încasarea penalităţii
prima instanţă: A. Catană dosarul nr. 2rac-565/13 instanţa de apel: V. Pruteanu, M. Guzun, Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 30 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea de Stat „Teatrul Naţional Mihai Eminescu”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către societatea pe acţiuni „Termocom”, în procedura planului împotriva Întreprinderii de Stat „Teatrul Naţional Mihai Eminescu” cu privire la încasarea penalităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Teatrul Naţional Mihai Eminescu”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.
Chişinău din 18 aprilie 2013, prin care acţiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă: La data de 07 noiembrie 2012, reclamanta SA „Termocom”, în procedura planului s-a adresat în instanţa de judecată cu o acţiune împotriva ÎS „Teatrul Naţional Mihai Eminescu” cu privire la încasarea penalităţii. În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat, că în baza contractului pentru folosirea energiei termice şi apă fierbinte nr. 3221 din 04 octombrie 2006, încheiat între SA „Termocom”, în procedura planului şi ÎS „Teatrul Naţional Mihai Eminescu”, ultima şi-a asumat obligaţia de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate de către SA „Termocom” la obiectele sale. Potrivit contractului, plata pentru energia termică furnizată se efectuează lunar, în lei prin transfer bancar pe contul de decontare a furnizorului.
Plata se consideră efectuată la data încasării sumelor băneşti pe contul de decontare al furnizorului. Nerespectarea de către consumator a obligaţiilor sale contractuale a generat calcularea pentru luna decembrie anul 2011 – iunie anul 2012 a unei penalităţi, în sumă de 21256,74 lei. Calculul penalităţii a fost efectuat în corespundere cu acordul adiţional la contractul de livrare a energiei termice nr. 3221 din 01 1 octombrie 2006, care prevede în mod expres, că dacă consumatorul va încălca termenele şi condiţiile de plată stipulate în pct. 4.2 al contractului, consumatorul va achita o penalitate de 0,1 % din suma datorată pentru fiecare zi de întîrziere a plăţii pentru energia termică consumată, începînd cu prima dată-limită de achitare a facturii pînă la data efectuării plăţii.
Mai mult ca atît la data de 05 iulie 2012, pîrîta a semnat obligaţia de garanţie, prin care a recunoscut datoria existentă faţă de SA „Termocom”, în mărime de 313381,66 lei inclusiv penalitatea în sumă de 21256,74 lei. Măsurile întreprinse în vederea soluţionării litigiului pe cale extrajudiciară nu au dat nici un rezultat. Reclamanta SA „Termocom”, în procedura planului a solicitat încasarea din contul pîrîtei ÎS „Teatrul Naţional Mihai Eminescu” a penalităţii în mărime de 21256,74 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 18 aprilie 2013, acţiunea a fost admisă integral. S-a încasat din contul ÎS „Teatrul Naţional Mihai Eminescu” în folosul SA „Termocom”, în procedura planului suma de 21256,74 lei.
S-a încasat din contul ÎS „Teatrul Naţional Mihai Eminescu” în contul bugetului public taxa de stat în mărime de 637 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013 a fost respins apelul declarat de ÎS „Teatrul Naţional Mihai Eminescu”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 18 aprilie 2013. În dezacord cu decizia enunţată, recurenta ÎS „Teatrul Naţional Mihai Eminescu”, la data de 09 septembrie 2013, în termen legal a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii. În motivarea amplă a recursului, recurentul a indicat în esenţă că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sînt pasibile de a fi casate pe motivul încălcării normelor de drept material, manifestată prin interpretarea eronată a legii.
În acest context, a indicat că, instanţa de apel, în mod eronat a concluzionat în favoarea temeinciei încasării penalităţii. Or, recurenta a executat integral obligaţia principală de achitare a datoriei pentru consumul energiei termice. Iar, intimata SA „Termocom”, în procedura planului nu şi-a rezervat dreptul la înaintarea pretenţiei privind plata penalităţii. De asemenea, instanţele de judecată ierarhic inferioare nu au dat aprecierea corespunzătoare disproporţionalităţii sumei penalităţii în raport cu situaţia financiară de fapt, în care se află recurenta ÎS „Teatrul Naţional Mihai Eminescu”. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.
În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. 2 În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.
Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, recursul fiind vădit neîntemeiat. Astfel, analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, recurenta, în mod eronat a invocat încălcarea de către instanţele ierarhic inferioare a normelor de drept material. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către ÎS „Teatrul Naţional Mihai Eminescu”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.
Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.
1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎS „Teatrul Naţional Mihai Eminescu”, ca inadmisibil.
3 În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Teatrul Naţional Mihai Eminescu” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru Valentina Clevadî 4