2ra-3323/14 — Obligarea eliberării avizului de racordare pentru conectare la reţeaua electrică

prima instanță: M. Tertea dosarul nr. 2ra-3323/14 instanța de apel: A. Parpalac, S. Vrabie, S. Leu ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Focşa Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Focşa Anatolie împotriva Primăriei orașului Căușeni, Întreprinderea cu Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu Consiliul orășenesc Căușeni, Agenția Națională Reglementare în Energetică cu privire la obligarea eliberării avizului de racordare pentru conectarea la rețeaua electrică, obligarea extinderii rețelelor electrice de distribuție a energiei electrice spre sectorul locativ „Grigore Grigoriu” și racordare casei individuale de locuit la rețeaua electrică, asigurarea casei de locuit cu energie electrică prin intermediul unei surse provizorii de asigurare cu energie electrică, împotriva deciziei Curții de Apel Bender din 03 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Focșa Anatolie și menținută hotărârea Judecătoriei Căușeni din 17 februarie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 19 septembrie 2013, Focşa Anatolie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei orașului Căușeni,

ÎCS „Red Union Fenosa” SA cu privire la obligarea eliberării avizului de racordare pentru conectarea la rețeaua electrică, obligarea extinderii rețelelor electrice de distribuție a energiei electrice spre sectorul locativ „Grigore Grigoriu” și racordare casei individuale de locuit la rețeaua electrică, asigurarea casei de locuit cu energie electrică prin intermediul unei surse provizorii de asigurare cu energie electrică. În motivarea acţiunii a indicat că în anul 2006, de către Consiliul orășenesc Căușeni s-a decis înființarea în orașul Căușeni a sectorului locativ „Grigore Grigoriu”, în prezent fiind repartizate 723 de titluri de autentificare a dreptului deținătorului de teren pentru construcția caselor individuale de locuit, iar Primăria orașului Căușeni a eliberat în acest sens autorizații de construire pentru efectuarea construcțiilor, fiind elaborată și documentația aferentă de către INCP „Urbanproiect” cu efectuarea verificărilor corespunzătoare.

Susține că în sectorul menționat dânsul și-a construit casă individuală de locuit, care nu este racordată la rețeaua de asigurare cu energie electrică, iar pentru conectarea acesteia este necesar ca pârâții să construiască rețelele electrice de distribuție pentru asigurarea cu energie electrică a sectorului locativ „Grigore Grigoriu” și respectiv a casei sale, situată în acest sector. Menționează că la 25 martie 2013 s-a adresat către ÎCS „Red Union Fenosa” SA cu cerere solicitând efectuarea lucariilor, însă, a fost informat că petiția rămâne fără examinare, deoarece s-au expus anterior asupra motivelor acesteia. Invocă că la 28 august 2013, iarăși s-a adresat la ÎCS „Red Union Fenosa” SA cu aceleași cerințe, însă, nu a primit răspuns.

Relevă că din informația primită de la Primăria Căușeni, la 13 august 2013, cu nr. de ieșire 02/1-24-1187, în adresa ÎCS „Red Union Fenosa” SA a fost expediat proiectul de alimentare cu energie electrică a sectorului locativ „Grigore Grigoriu”. Solicită obligarea ÎCS „Red Union Fenosa” SA de a-i elibera avizul de racordare pentru conectarea la rețeaua electrică a obiectului situat în orașul Căușeni, str. Grigore Grigoriu 1, şi obligarea pârâților de a extinde rețelele electrice de distribuție a energiei electrice spre sectorul locativ situat în orașul Căușeni „Grigore Grigoriu” pentru racordarea casei sale la rețeaua electrică. La 25 septembrie 2013, Focşa Anatolie a depus cerere de concretizare a cerințelor, solicitând suplimentar asigurarea casei proprii de locuit prin intermediul unei surse provizorii de asigurare cu energie electrică.

Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 30 octombrie 2013, a fost atrasă în proces Agenția Națională de Reglementare în Energetică în calitate de intervenient accesoriu. Prin hotărârea Judecătoriei Căușeni din 17 februarie 2014, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, fiind încasat de la Focșa Anatolie în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 100 lei. Prin decizia Curții de Apel Bender din 03 iulie 2014, a fost respins apelul declarat de către Focşa Anatolie şi menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat art. 3 alin.(2), art. 4, art. 6 alin.(2), art. 37 alin.(1) , art. 39 alin.(2) art. 40 alin.(1) din Legea cu privire la energia electrică nr. 124 din 23 decembrie 2009, art. 1, art.13 alin.(3) art. 6-art.14, art. 19 lit.c), art. 21, art. 24 alin.(1) din Legea privind principele urbanismului şi art.4, art.17 art. 20, art. 33 art.72 din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice, aprobat prin Hotărârea ANRE nr. 393 din 15 decembrie 2010, care reglementează aspecte ce ţine de producerea, transportul, distribuția, operarea sistemului şi furnizarea energiei electrice cât şi contractarea și racordarea instalațiilor electrice.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii instanța a reținut drept justificată poziția primei instanțe privind aplicarea legislației relevante la caz ce reglementează domeniu energetic, concluzionînd, astfel, că cerința reclamantului privind obligarea ÎCS „Red Union Fenosa” SA de a elibera Avizul de racordare pentru conectarea la rețeaua electrică a obiectului situat în or. Căușeni, str. Grigore Grigoriu, 1, nu poate fi admisă, deoarece, la caz se confruntă cu lipsa de capacitate, inclusiv lipsa rețelei electrice. La 11 septembrie 2014, Focşa Anatolie a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi hotărârea primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

La 07 octombrie 2014 Focşa Anatolie a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi remiterea pricinii civile la rejudecare. În motivarea recursurilor a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material și procedural.

Susține că potrivit prevederilor art. 373 alin.(5) CPC, instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, însă, în speță, contrar normei citate, instanța s-a rezumat doar a transcrie în decizia sa hotărârea primei instanțe, astfel lăsând fără răspuns obiecțiile invocate în cererea de apel, iar în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a cunoaşte dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Dreptului Omului. Invocă că instanța de apel la emiterea deciziei a concluzionat bazându-se exclusiv după pozițiile formulate de către intimați, inclusiv și după normele de drept invocate de aceștia.

Menţionează că instanțele inferioare la emiterea hotărârilor au ignorat hotărârea Judecătoriei Căușeni din 26 martie 2012, emisă pe dosarul 2-1400/2012, prin care Primăria orașului Căușeni s-a obligat să elaboreze proiectul de construcție a rețelelor electrice de distribuție în sectorul locativ „Grigore Grigoriu”1,, şi să-l prezinte ÎCS „Red Union Fenosa” SA până la 30 septembrie 2012, care însă este neexecutată, astfel, făcînd abstracție pe faptul că prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2014, emisă pe cauza Focşa Aliona către Ministerul Justiției al RM, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, însă consideră că, respingerea cererii sale prin faptul că hotărârea Judecătoriei Căușeni din 26 martie 2012, emisă pe dosarul 2-1400/2012 este neexecutată contravine, inclusiv, autorității lucrului judecat.

Afirmă că atât instanța de apel cât și prima instanță au concluzionat bazându-se doar pe declamațiile intimaților, cu toate că, în acest sens, nu au fost anexate probe corespunzătoare. La fel consideră greşite şi concluziile primei instanţe cu referire la faptul că planul urbanistic pe orașul Căușeni este elaborat, deoarece, orașul Căușeni nici până în prezent nu are plan urbanistic a orașului, fiind elaborat doar proiectul general al sectorului locativ „Grigore Grigoriu” și proiectul de asigurare cu energie electrică a acestui cartier.

De asemenea, indică că sunt contrare cadrului legal, afirmațiile primei instanțe, menținute prin decizia instanței de apel, precum că rolul autorităților publice locale în procedură privind extinderea rețelelor electrice constă doar în proiectarea rețelelor electrice de distribuție noi, sau a porțiunii de rețea electrică de distribuție, or, conform art. 5 alin.(2) lit. a), b) din Legea cu privire la energetică nr. 1525 din 19 februarie 1998, în competența pârâtului, în persoana Primăriei or. Căușeni, intră construirea de obiective energetice.

Subliniază că instanțele judecătorești la emiterea hotărârilor au omis să aplice şi prevederile pct. 22 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea ANRE nr. 439 din 23 noiembrie 2011, care indică că resursele financiare alocate de către autoritatea administrației publice locale, asociație sau investitor vor fi utilizate de către operatorul rețelei de distribuție pentru extinderea rețelei electrice de distribuție noi sau a porțiunii de rețea electrică de distribuție. Operatorul rețelei de distribuție va rambursa sumele alocate de către autoritatea administrației publice locale, asociației sau investitor în termenul indicat în contractul încheiat între operatorul rețelei de distribuție și autoritatea administrației publice locale, asociație sau investitor, după caz.

La fel, invocă că instanțele inferioare au ignorat faptul că consumatorii Republicii Moldova au deja la dispoziție numeroase instrumente legislative internaționale şi anume: directivele din 2003 privind electricitatea şi gazul (Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003), directivele privind practicele comerciale neloiale (Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005). Insistă că instanța de apel nu a apreciat și nu s-a expus referitor la faptul că prima instanță la emiterea hotărârii a ignorat prevederile art. 10 alin.(2) lit. e) și art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea cu privire la energetică nr. 1525 din 19 februarie 1998, care indică că pentru asigurarea funcționării ritmice a energeticii şi pentru dezvoltarea ei, se creează fonduri de investiții din mijloace de la bugetul de stat şi bugetele locale, iar pentru realizarea în practică a prevederilor ce țin de domeniul dat se creează fonduri special din mijloacele de la bugetele locale destinate construcției de obiective energetice de importantă locală, astfel, lucrările solicitate, fiind de importantă locală, exclusivă a Primăriei or.

Căușeni, or, conform art. 7 (1) din Legea menționată, proprietatea poate fi publică sau privată. Mai menţionează că instanța de apel la emiterea deciziei nu s-a expus nici asupra încasării ilegale din contul său a taxei de stat, deoarece, raportul juridic dintre părți dedus judecății este un raport juridic contencios ce ține de domeniul energetic, de protecția consumatorilor, iar potrivit prevederilor art. 85 alin.(1) din CPC, de taxa de stat pentru judecare pricinilor civile se scutesc reclamanții în acțiunile născute de raporturi de contencios administrativ, de protecția consumatorilor.

La fel susţine că, la caz, au fost aplicate eronat şi normele de drept procedural, invocînd în acest sens că prin încheierea din 04 februarie 2014, prima instanță a dispus anunțarea întreruperii ședinței de judecată pentru replici și pronunțare pentru data de 17 februarie 2014, la orele 13:15, însă, la acea dată a fost pronunțat dispozitivul hotărârii fără de a i se acorda dreptul la replică, astfel, prima instanță a lezat dreptul părților inclusiv și dreptul său de a se expune, prin intermediul replicilor asupra poziției luate de ceilalți participanți în cadrul susținerilor orale, or, conform prevederilor pct. 40 a Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a RM nr. 24 din 12 decembrie 2005, dreptul la replică, în virtutea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare oferă ultima posibilitate de a obiecta asupra celor afirmate în cadrul susținerilor orale şi asupra circumstanțelor în ansamblu ale cauzei.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Focşa Anatolie este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Focșa Anatolie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Focșa Anatolie asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Focșa Anatolie. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Focșa Anatolie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru Tamara Chişca-Doneva