- Dosarul nr.
- 2ra-3291/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 20 noiembrie 2014
- Părțile
- Donos Tudor vs ÎS Gările şi Staţiile Auto
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-3291/14 — Restabilirea în funcţie, repararea prejudiciului material şi moral
prima instanţă: S. Namaşco dosarul nr.2ra-3291/14 instanţa de apel: S. Caitaz A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul lui Donos Tudor, avocatul Lupaşcu Anatol în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Donos Tudor împotriva Întreprinderii de Stat “Gările şi Staţiile Auto” cu privire la restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la muncă şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014 c o n s t a t ă La 22.10.2012 Donos Tudor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat “Gările şi Staţiile Auto” (în continuare Î.S.
“Gările şi Staţiile Auto”) cu privire la restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la muncă şi a prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a menţionat că, prin ordinul directorului Î.S. “Gările şi 1 Staţiile Auto” nr. 103-p din 29.09.2006 a fost numit în funcţia de inspector al Secţiei control intern în cadrul Î.S. “Gările şi Staţiile Auto”. Prin ordinul nr. 27-p din 16.02.2009 a fost concediat din funcţie, iar prin ordinul nr. 124-p din 03.06.2010, în corespundere cu hotărîrea instanţei de judecată a fost reintegrat în funcţia anterioară. La 24.07.2012 prin ordinul directorului general al Î.S. “Gările şi Staţiile Auto” nr. 60-p a fost concediat din funcţie în temeiul art. 86 alin.(1), lit. c) din Codul muncii.
Consideră că, ordinul de concediere este ilegal iar locurile de muncă reduse nu pot fi restabilite pe parcursul anului calendaristic, afirmînd că, desfacerea contractului individual de muncă nu a fost legat de criterii economice, dar reprezintă o debarasare de cadrele incomode or, secţia monitorizare din cadrul Î.S. “Gările şi Staţiile Auto” creată după reintegrarea sa în funcţie era investită cu aceleaşi atribuţii ca şi secţia control intern, în care a activat şi deşi dînsul avea prioritate de angajare în secţia nou creată, o astfel de ofertă nu i s-a făcut. Solicită restabilirea în funcţia de inspector în cadrul Î.S. “Gările şi Staţiile Auto”, achitarea despăgubirii pentru absenţă forţată de la muncă şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei.
Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 05 octombrie 2013 s-a respins acţiunea ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014 s-a respins cererea de apel declarată de Donos Tudor şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 05 octombrie 2013. La data de 22 septembrie 2014 reprezentantul lui Donos Tudor, avocatul Lupaşcu Anatol a declarat recurs solicitînd, admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 05 octombrie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului a invocat că, concedierea lui Donos Tudor a fost tendenţioasă şi ilegală, încălcîndu-se procedura juridică de concediere prevăzută de prevederile art. 87, 88 din Codul muncii.
De asemenea susţine că, instanţele inferioare au aplicat eronat prevederile art. 86 şi 89 din Codul Muncii nu au luat în considerare art. 183 din Codul muncii şi nu au ţinut cont de prioritatea prevederilor contractului colectiv în comparaţie cu reglementările din legislaţia internă. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
2 (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.
Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs nu sunt pasibile de a fi reţinute luînd în considerare că acestea se referă la circumstanţele de fapt ale pricinii care au fost obiect de examinare în instanţele inferioare, totodată Colegiul reţine că, instanţele inferioare corect au determinat caracterul raporturilor juridice şi legislaţia pertinentă întru soluţionarea pricinii. 3 Colegiul relevă ca fiind greşită opinia recurentului precum că, contractul colectiv de muncă are forţă juridică superioară Codului muncii fapt combătut de prevederile art. 12 din Codul muncii.
Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.
Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul lui Donos Tudor, avocatul Lupaşcu Anatol ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul lui Donos Tudor, avocatul Lupaşcu Anatol se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4