2ra-3315/14 — Apărarea onoarei, demnităţii şi repararea prejudiciului moral

dosarul nr.2ra-3315/14 prima instanţă: S. Pilipenco instanţa de apel: A. Curdov, E. Dimina, Gh. Şpac ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Capsamun Gheorghii Gheorghievici, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Capsamun Gheorghii Gheorghievici împotriva Bacu Galinei Grigorievna, Capsamun Gheorghii Ilici, Terzi Vasilii Chiriacovici şi Angheli Irina Dmitrievna cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 15 iulie 2014, prin care apelul declarat de Bacu Galina Grigorievna, Capsamun Gheorghii Ilici, Terzi Vasilii Chiriacovici şi Angheli Irina Dmitrievna a fost admis, c o n s t a t ă: Pe 28 februarie 2013, reclamantul Capsamun Gheorghii Gheorghievici a depus cererea de chemare în judecată către Bacu Galina Grigorievna, Capsamun Gheorghii Ilici, Terzi Vasilii Chiriacovici şi Angheli Irina Dmitrievna cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că, la 29 noiembrie 2012, s-a adresat cu cererea în CPR Ceadîr-Lunga privind tragerea intimaţilor la răspundere pentru răspîndirea informaţiei defăimătoare, însă CPR Ceadîr-Lunga a comunicat reclamantului, că îi este necesar să se adreseze în instanţa de judecată. La cererea reclamantului procuratura or. Ceadîr-Lunga a efectuat verificarea, în urma căreia au fost confirmate datele, expuse de către reclamant şi materialele au fost expediate în CPR Ceadîr-Lunga, însă, pînă la momentul adresării reclamantului cu acţiunea respectivă, nu a primit niciun rezultat în privinţa verificării. Indică reclamantul, că toată informaţia expusă în ziar, contravine statutului CAP „Aidar-Agro”, datelor contabile, certificatului de înregistrare a cooperativei, certificatului de înregistrare a S.R.L.

„Aidar-Merasî” şi altor documente. Răspândirea de către pîrîţi a informaţiei ce-l defăimează pe reclamant se 1 confirmă prin numeroşi martori oculari, care sunt gata să confirme acest fapt. Mai susţine reclamantul că, în rezultatul acţiunilor pîrîţilor, i s-a agravat starea sănătăţii şi estimează prejudiciul moral, în echivalentul bănesc, în sumă de 15000 lei. Pe 12 martie 2013, reclamantul a depus o completare la cererea de chemare în judecată, în care solicită recunoaşterea datelor răspîndite de către intimaţi în ziarul „Вестник Гайдар”, ca date care nu corespund realităţii (f.d. 31-32).

Indică reclamantul, că prin acţiunile sale pîrîţii i-au înjosit onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională, şi anume: CAP „Suvorov”, unde reclamantul era conducător, a intrat în programul „Pămînt” în conformitate cu normele de drept privind privatizarea, valabile la acel moment, nu pentru anularea datoriilor existente la acel moment, ci pentru repartizarea cotei patrimoniale de către locuitorul satului Gaidar şi împroprietărirea oamenilor. Statutul CAP „Aidar-Agro” a fost înregistrat în Camera de înregistrare conform legislaţiei în vigoare la momentul înregistrării, pe cînd în cazul contradicţiilor el nu ar fi fost înregistrat. Bunurile, în baza cărora ea a fost fondată, precum şi bunurile, procurate în timpul activităţii de producţie, este proprietatea cooperativei şi cooperativa răspunde pentru datoriile sale prin toate bunurile de care dispune.

Pe 07 iunie 2013, în cadrul examinării cauzei în prima instanţă, reclamantul a depus cerere privind completarea cerinţelor acţiunii, în care solicită recunoaşterea datelor, expuse în foaia volantă „Вестник Гайдар” pentru noiembrie 2012, ca necorespunzătoare realităţii, obligarea intimaţilor să combată datele, expuse în acţiune, prin publicarea lor în ziarul raional „Знамя”, în termen de 10 zile din momentul cînd hotărîrea va deveni irevocabilă, şi încasarea de la intimaţi în mod solidar a cîte 15000 lei, ca compensare a prejudiciului moral (f.d. 55-56). Indică reclamantul, că în perioada de pe 24 pînă pe 26 noiembrie 2012 intimaţii au răspîndit prin sat foaia volantă sub denumirea „Вестник Гайдар”, în care au fost expuse faptele, ce nu corespund realităţii, îi defăimează onoarea şi demnitatea.

În foaia volantă, răspîndită de către intimaţi, se conţin date, ce nu corespund realităţii, în special: „Capsamun G.G. - nici o dată nu a făcut dare de seamă în privinţa rezultatelor activităţii lui, practic „i-a alungat” pe toţi specialişti, inclusiv fondatorii, a devenit stăpîn independent al bunurilor fostului colhoz...”. Susţine reclamantul că în urma răspîndirii de către intimaţi a datelor menţionate, ce poartă caracter ofensator şi umilitor, i-a fost cauzat prejudiciu, deoarece datele menţionate îl discreditează ca conducător al cooperativei în ochii membrilor cooperativei, prietenilor lui, locuitorilor satului, demonstrează lipsa colaborării cu membrii şi organele de conducere ale cooperativei.

Totodată, datele menţionate, formînd opinia socială negativă despre el, provoacă îndoieli în onestitatea lui, ce influenţează asupra eficacităţii activităţii cooperativei, deoarece neîncrederea nu permite adoptarea deciziilor în scopul dezvoltării întreprinderii. În privinţa datelor expuse se desfăşoară anual adunările de dare de seamă cu întocmirea proceselor-verbale corespunzătoare. Poartă un caracter defăimător şi datele, ce se conţin în citatul menţionat mai sus privind alungarea specialiştilor de către el. Angajaţii cooperativei au fost concediaţi doar după proprie iniţiativă. Nici unul dintre specialişti, concediaţi în perioada aflării 2 lui în funcţia de preşedinte al întreprinderii, nu s-a plîns, că „a fost concediat”.

Nici plîngeri, nici declaraţii verbale în această privinţă nu au parvenit în adresa întreprinderii, nici în adresa reclamantului, mai ales, că concedierea şi angajarea se face în strictă conformitate cu statutul cooperativei şi legislaţia în vigoare. Toate deciziile cu privire la concediere au fost adoptate de administraţia cooperativei şi se aprobă de adunarea generală. El personal nu adoptă decizii cu privire la concediere. Deopotrivă, acest fapt se referă şi la fondatorii cooperativei cu cerinţele CC RM, Legii RM „Privind cooperativele de producţie” şi statutului unităţii. Reclamantul consideră datele despre el, asemenea ca „stăpîn independent”, acele care îi defăimează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională, deoarece toate chestiunile de producţie ale cooperativei se soluţionează de către conducerea cooperativei şi adunarea generală.

Acelaşi tip de date reclamantul o consideră informaţia privind „scheme frauduloase ale lui Capsamun G.G. în privinţa intrării în posesia bunurilor consătenilor”. O asemenea cerere, în opinia reclamantului, îl învinuieşte în infracţiunea, prevăzută de art. 190 CP RM - escrocherie şi duce la formarea opiniei publice precum, că el este escroc. Totodată, în conformitate cu cerinţele art. 21 din Constituţie, art. 8 CPP RM persoana acuzată de săvîrşirea unei infracţiuni este prezumată nevinovată atîta timp cît vinovăţia sa nu va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar public. Reclamantul niciodată nu a fost tras la răspundere penală pentru comiterea escrocheriei, şi mai ales în privinţa lui nu au fost emise hotărîrile judecătoreşti privind recunoaşterea vinovăţiei lui în comiterea infracţiunii, prevăzută de art. 190 CP RM.

Careva adresări sau plîngeri în organele de drept şi în alte organizaţii de stat în privinţa lui cu privire la acţiuni de escrocherie nu au parvenit. Prin hotărîrea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 29 august 2013, acţiunea a fost admisă parţial (f.d. 186, 191-202). La 03 februarie 2014, instanţa a emis hotărîrea privind recunoaşterea indicării greşite în partea introductivă şi în dispozitivul hotărîrii judecătoriei din 29 august 2013 a numelui de familie al reclamantului „Capasmun” cu modificarea lui în „Capsamun”, precum şi a fost recunoscută greşită înscrierea „pentru anii 1010-1012” cu modificarea ei în „pentru anii 2010-2012” (f.d. 250). La 30 septembrie 2013, Bacu Galina Grigorievna, Capsamun Gheorghii Ilici, Terzi Vasilii Chiriacovici şi Angheli Irina Dmitrievna au depus apel împotriva hotărîrii primei instanţe.

La 02 decembrie 2013, Capsamun Gheorghii Gheorghievici a depus referinţă la apelul declarat de Bacu Galina Grigorievna, Capsamun Gheorghii Ilici, Terzi Vasilii Chiriacovici şi Angheli Irina Dmitrievna. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 15 iulie 2014, apelul declarat de Capsamun Gheorghii Gheorghievici a fost admis, s-a casat hotărîrea judecătoriei Ceadîr-Lunga din 29 august 2013 şi s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care cerinţele acţiunii au fost lăsate fără examinare. La 12 august 2014, Capsamun Gheorghii Gheorghievici a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. 3 În motivarea recursului a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată.

Instanţa de apel a încălcat normele de drept material, interpretând eronat legea şi anume, art. 15 din Legea cu privire la libertatea de exprimare. De asemenea, susţine recurentul că instanţa de apel, şi-a motivat decizia pe argumente contradictorii. Totodată, indică precum că instanţa de apel eronat a stabilit că prima instanţă şi-a depăşit limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. Examinînd cererea de recurs declarată de Capsamun Gheorghii Gheorghievici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 4 Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Capsamun Gheorghii Gheorghievici ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Capsamun Gheorghii Gheorghievici se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru 5