2ra-261/14 — Apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale şi încasarea prejudiciului moral

prima instanţă: C. Creţu 2ra-261/14 instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, L. Bulgac ÎNCHEIERE 15 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Veaceslav Lungu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Veaceslav Lungu împotriva Mariei Căldare cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale şi încasarea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat deVeaceslav Lungu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 21 martie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 27 aprilie 2012, Veaceslav Lungu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Căldare cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale şi încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că la şedinţa Consiliului local Mileştii Mici r-nul Ialoveni din 15 martie 2012, Maria Căldare a expus în public afirmaţii false şi defăimătoare în adresa sa, care este consilier local. Relevă că afirmaţiile ei ar fi avut următorul conţinut: „... am primit ugroza de la Lungu ca să-mi terorizeze familia..., ... duminică a-ţi sărit la bătaie, aţi rupt procesul verbal ... „ iar astfel, la învinuit neîntemeiat de o faptă ilegală, pe care nu a săvârşit-o, lezându-i grav onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională. Afirmă că declaraţiile respective nu corespund adevărului şi necesită a fi dezminţite, deoarece nu au nici un temei şi nu au fost dovedite de către pârâtă.

Menţionează că demnitatea şi reputaţia sa profesională a avut de suferit în urma acestor afirmaţii, deoarece el este apreciat şi respectat de către săteni, a fost ales în calitate de Preşedinte al Asociaţiei Obşteşti „Mileştii Mici”, iar astfel de declaraţii făcute de către pârâtă au dus la o apreciere negativă a sa în conştiinţa membrilor comunei. Susţine că atât în perioada în care a activat în calitate de Preşedinte al Asociaţiei Obşteşti „Mileştii Mici”, cât şi în viaţa de zi cu zi are un comportament ireproşabil, î-şi exercită conştiincios obligaţiile de consilier local, a contribuit la implementarea proiectului de aprovizionare cu apă a s. Bucium c. Mileştii Mici. 1 Totodată susţine că şi la adunarea membrilor AO „Mileştii Mici” din 11 martie 2012, zi de duminică, la care s-a referit pârâta Maria Căldare, el a avut un comportament corect, iar acuzaţiile înaintate sunt de natură să creeze dubii comunităţii referitor la profesionalismul acestuia.

Relatează că declaraţiile menţionate au fost făcute la şedinţa consiliului local din 15 martie 2012, în prezenţa unui număr mare de persoane: funcţionari ai administraţiei publice locale, cât şi locuitori ai satului, dat fiind faptul că şedinţa consiliului local este una publică aşa cum stabileşte art. 17 alin. (1) al Legii privind administraţia publică locală nr. 436 din 2006. Consideră că pârâta trebuie să dezmintă afirmaţiile sale la o şedinţă publică, deliberativă a consiliul comunei Mileştii Mici şi să-şi exprime scuze publice în adresa sa. Totodată afirmă că în temeiul art. 15 al Legii privind libertatea de exprimare, la 02 aprilie 2012 i-a solicitat Mariei Căldare dezminţirea informaţiilor defăimătoare expuse în adresa sa, însă a rămas fără răspuns şi satisfacere.

Solicită de a recunoaşte informaţia răspândită de Maria Căldare la şedinţa consiliului local Mileştii Mici r. Ialoveni din data de 15 martie 2012, precum că: „... am primit ugroza de la Lungu ca să-mi terorizeze familia..., ... duminică a-ţi sărit la bătaie, aţi rupt procesul verbal ...” ca fiind necorespunzătoare realităţii şi în acelaşi timp de natură să lezeze onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională a lui VeaceslavLungu, a obliga pe Maria Căldare, să dezmintă la cea mai apropiată şedinţă publică şi deliberativă a consiliului local, următoarea declaraţie: „... am primit ugroza de la Lungu ca să-mi terorizeze familia..., ... duminică a-ţi sărit la bătaie, aţi rupt procesul verbal ...”, şi să exprime scuze publice în adresa lui VeaceslavLungu, a încasa în beneficiul lui Veaceslav Lungu, de la Maria Căldare echivalentul bănesc a prejudiciului moral cauzat prin declaraţiile defăimătoare expuse, în mărime de 100000 lei.

Pe parcursul desfăşurării procesului, reclamantul a depus o cerere în temeiul art. 60 CPC, cu privire la reducerea cuantumului pretenţiilor din acţiune, astfel, solicitândreducerea compensaţiei prejudiciului moral de la 100000 lei la 3000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 21 martie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Veaceslav Lungu şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 18 noiembrie 2013, Veaceslav Lungu a declarat recurs împotriva hotărârilor judecătoreşti anterioare, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei decizii prin care acţiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile instanţelor judecătoreşti inferioare menționând că au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material şi procedural prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, prin interpretarea eronată a legii, prin aprecierea arbitrară a probelor, ceea ce potrivit art. 432 alin. (2) lit. a) şi c), art. 432 alin. (3) lit. a) şi art. 432 alin. (4) a CPC constituie temei de declarare a recursului. Indică că instanţele judecătoreşti au apreciat probele în mod arbitrar, fapt ce a dus la soluţionarea greşită a pricinii. Relatează că prima instanţă a respins acţiunea motivând că Maria Căldare la solicitarea numirii în funcţie de preşedinte al asociaţiei şi-a expus opinia privind numirea în funcţia de preşedinte al Asociaţiei Obşteşti Mileştii Mici pe cet.

Deresco, 2 iar lui Lungu nu i-a fost pe plac acest lucru. Aceleaşi temeiuri au fost indicate arbitrar şi de Curtea de Apel în motivarea deciziei de respingere a apelului.

Conchide că de către instanţele de judecată nu s-a apreciat în esenţă litigiul, şi nu s-au examinat circumstanţele solicitate prin cererea de chemare în judecată, or afirmaţiile defăimătoare invocate de reclamant au fost expuse la şedinţa consiliului local din 15 martie 2012, dar nu la adunarea asociaţiei obşteşti, care a avut loc la 11 martie 2012. Consideră că instanţele inferioare au apreciat probele în mod arbitrar, punând la baza hotărârilor argumentul că pârâta şi-a exprimat opinia reieşind din informaţia pe care o deţinea, deoarece în cadrul procesului nu au fost apreciate careva probe în vederea emiterii unei astfel de concluzii, iar această ipoteză nu a fost argumentată de pârât în cadrul procesului, nu s-a probat că la baza acestei afirmaţii stau careva fapte, care măcar i-ar da temei pârâtei de a presupune că situaţiile expuse au existat, sau faptul că astfel de informaţie a fost recepţionată din careva surse de către pârâtă.

Mai afirmă că instanţele judecătoreşti au interpretat eronat prevederile art. 9 alin. (4) al Legii privind libertatea de exprimare, care prevede că persoanele care exercită funcţii publice pot fi supuse criticii, iar acţiunile lor – verificării din partea mass-mediei, în ceea ce priveşte modul în care şi-au exercitat sau îşi exercită atribuţiile, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura transparenţa şi exercitarea responsabilă a atribuţiilor lor. Susţine că nu a fost delimitată limita criticii admisibile şi hotarul între calitatea de persoană publică şi persoană privată, informaţie de interes public şi informaţie defăimătoare.

Or, acuzarea unei persoane de săvârşirea unor acte de ameninţare, terorizare, de iniţiere a unei bătăi, de distrugere a unor acte importante, fără a avea la bază fapte, constituie o depăşire a limitei criticii admisibile din momentul în care acest discurs se referă la fapte inexistente sau fără o bază faptică suficientă şi asupra unor circumstanţe, care nu se referă la o calitate de persoană publică a reclamantului. Consideră că instanţele urmează să aprecieze declaraţiile pârâtei ce depăşesc critica admisibilă ca fiind o defăimare veritabilă, expusă contrar principiului prezumţiei nevinovăţiei, garantat de art.21 din Constituţie. Cu referire la art. 32 alin. (2) din Constituţie indică că libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. După cum denotă actele cauzei, copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la data de 16 septembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 74), prin urmare instanţa de recurs conchide că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 18 noiembrie 2013. La 09 decembrie 2013, în adresa Curţii Supreme de Justiţie a parvenit referinţa din numele Mariei Căldare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Veaceslav Lungu şi menţinerea hotărârilor instanţelor judecătoreşti inferioare.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

3 Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Veaceslav Lungu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat deVeaceslav Lungu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat deVeaceslav Lungu ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Veaceslav Lungu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4