2ra-3191/14 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă – V. Micu dosarul nr. 2ra-3191/14 instanţa de apel – L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 19 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SRL „Renan”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Renan” împotriva Ministerului Finanţelor, Procuraturii Generale, Aeroportului Internaţional Chişinău, Agenţiei Proprietăţii Publice cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de SRL „Renan” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 25 noiembrie 2013 c o n s t a t ă La 08 iunie 2012 SRL „Renan” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, Procuraturii Generale, Aeroportului Internaţional Chişinău, Agenţiei Proprietăţii Publice cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin decizia Primăriei mun. Chişinău nr. 24/30-26 din 15 octombrie 1998, a fost dispusă darea în arendă Firmei de Transport şi Comerţ „Renan” SRL, pe un termen de 25 de ani, lotul de teren cu suprafaţa de 1,5 ha din bd. Dacia mun. Chişinău pentru proiectarea şi construirea unui bloc administrativ şi de producţie cu parcare pentru avioane. La atribuirea terenului în arendă, Primăria mun. Chişinău s-a condus de prevederile art. 41 Codul funciar şi acordul ÎS „Aeroportul Internaţional Chişinău” nr. 06/1332 din 02 octombrie 1998 referitor la sechestrarea parţială a lotului de pămînt. La 17 decembrie 1998 a fost emisă decizia Primăriei mun. Chişinău „Despre operarea unor modificări în decizia Primăriei mun.

Chişinău nr. 24/30-26 din 15 octombrie 1998, cu menţiunea - se rezervă Firmei de Trasport şi Comerţ „Renan” SRL lotul de pămînt nr. 3 cu suprafaţa de 1,25 ha pentru proiectarea depozitului pentru piese de rezervă şi a parcării pentru aeronave. La 24 decembrie 1998 a fost întocmit şi semnat contractul de arendă funciară nr. 1712/98 pe un termen de 25 de ani. Pînă la momentul adresării Curţii Europene a Drepturilor Omului, în anul 2007 în lucrările de construcţie şi de edificare a blocului administrativ şi de producţie cu parcare pentru avioane de către SRL „Renan” au fost investite 10654595 lei, atingîndu-se 70 % de finalizare a construcţiei din cele 100 %, cînd blocul putea fi dat în exploatare şi dispusă începerea activităţii economice a întreprinderii care urma să aducă profit.

La 17 septembrie 1999 Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile prin înscrisul adresat Directorului General al SRL „Renan” a confirmat acordul său cu privire la încheierea contractului de arendă dintre Primăria mun. Chişinău şi SRL „Renan” şi lipsa de pretenţii la acel moment a Administraţiei de Stat a Aviaţiei Civile faţă de folosirea terenului arendat de către reclamant. La 15 noiembrie 1999 Directorul General al Administraţiei de Stat a Aviaţiei Civile a semnat Avizul „Cu privire la coordonarea construcţiei blocului de producere cu încăperi auxiliare, depozitului cu parcarea avioanelor, proiectat în zona aerodromului Chişinău”, a cărui beneficiar era Compania Aeriană SRL „Renan”. La 22 decembrie 2005 Procurorul General s-a adresat cu cerere către Primăria mun.

Chişinău, solicitînd anularea deciziei Primăriei mun. Chişinău nr. 24/30-26 din 15 octombrie 1998, iar la 21 martie 2006 s-a adresat cu cerere repetată, invocînd aceleaşi temeiuri. La 06 martie 2006 Oficiul Teritorial Chişinău al Aparatului Guvernului a expediat în adresa Consiliului municipal Chişinău sesizarea nr. 0041 - S, prin care a solicitat abrogarea deciziei Primăriei municipiului Chişinău „Cu privire la darea în arendă a unui lot de pămînt din bd. Dacia Firmei de Transport şi Comerţ „Renan” SRL a terenului de pămînt cu suprafaţa de 1,5 ha”, iar la 13 martie s-a adresat cu acţiune la Curtea de Apel Chişinău în ordine de contencios administrativ, prin care a solicitat abrogarea deciziei Primăriei mun.

Chişinău nr. 24/30 - 26 din 15 octombrie 1998, în calitate de intervenient principal de partea reclamantului fiind atrasă Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile şi Aeroportul Internaţional Chişinău.

La 15 mai 2006 SRL „Renan” în cadrul aceluiaşi proces a înaintat o cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea acţiunii Oficiului Teritorial Chişinău în legătură cu expirarea termenului de prescripţie, deoarece acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia extinctiv; respingerea acţiunii cu privire la abrogarea deciziei Primăriei municipiului Chişinău nr. nr. 24/30 - 26 din 15 octombrie 1998 în legătură cu expirarea termenului de prescripţie, deoarece acest drept era rezervat din anul 1998 după Prefectura judeţului Chişinău - reprezentant al Guvernului în teritoriu în 1998, iar Oficiul Teritorial Chişinău al Aparatului Guvernului este succesorul al Prefecturii; obligarea Guvernului Republicii Moldova să nu creeze obstacole în folosirea terenului cu suprafaţa de 1,5 ha transmis în arendă.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2006, a fost respinsă cererea privind repunerea în termen a acţiunii şi respinsă ca neîntemeiată acţiunea Oficiului Teritorial Chişinău al Aparatului Guvernului. La fel a fost respinsă şi cererea reconvenţională. Nefiind de acord cu hotărîrea emisă, Oficiul Teritorial Central al Aparatului Guvernului a contestat-o în instanţa de recurs. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 mai 2007, a fost repus în termen recursul declarat de către Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile a Republicii Moldova, respins recursul declarat de către Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile a Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 22 august 2007 Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 30 mai 2007. În motivarea cererii de revizuire, Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile s-a referit la faptul că s-au descoperit înscrisuri probatoare care au fost reţinute de un participant la proces şi care nu au putut fi prezentate instanţei într-o împrejurare ce nu depinde de voinţa participantului la proces şi anume decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 16/67 din 28 decembrie 2004 şi extrasul din Registrul bunurilor imobile din 13 septembrie 2001. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 18 octombrie 2007, a fost admisă cererea de revizuire depusă de către Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile a Republicii Moldova, casată decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 mai 2007 şi hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2006 şi restituită pricina spre rejudecare în prima instanţă în alt complet de judecători.

În urma rejudecării pricinii, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2008, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 aprilie 2008, a fost anulată decizia Primăriei mun. Chişinău nr. 9/6 din 26 aprilie 1999 şi decizia Primăriei mun. Chişinău nr. 24/30-26 din 15 octombrie 1998, iar acţiunea reconvenţională a fost respinsă. Reclamantul indică că, în condiţiile create prin admiterea cererii de revizuire, anularea hotărîrilor judecătoreşti irevocabile emise în favoarea SRL „Renan” şi admiterea acţiunii Oficiului Teritorial Chişinău al Aparatului Guvernului, i-au fost lezate societăţii în mod grav dreptul de proprietate garantat de art. 1 Protocolul Adiţional nr. 1 CEDO şi dreptul la un proces echitabil (lezarea principiului securităţii raporturilor juridice - art. 6 § 1 CEDO).

Din aceste considerente, SRL „Renan” s-a văzut nevoită să se adreseze cu o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, invocînd violarea art. 6 § 1; art. 13 şi art. 1 Protocolul Adiţional nr. 1 CEDO. Vis-a-vis de încălcarea art. 6 § 1 CEDO reclamantul a indicat că, prin admiterea cererii de revizuire depuse de Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile, instanţa judecătorească a încălcat securitatea raporturilor juridice. La fel, conform art. 1 Protocolul Adiţional nr. 1 CEDO, a fost încălcat dreptul de proprietate a reclamantului, din cauză că proprietarii acestei firme au întocmit anumite planuri de afaceri, proiecte de folosire a terenului cu scopul de a obţine profit, din care considerente SRL „Renan” a şi edificat blocul administrativ pe teritoriul Aeroportului Internaţional Chişinău şi au cheltuit pentru edificarea acestuia mai mult de 10,5 mln.

lei. Pînă la momentul adresării la Curte, SRL „Renan” nu a fost repus în drepturile lezate, din care considerente încălcarea drepturilor garantate acestuia au un caracter continuu. Mai mult ca atît, din ziua înaintării acţiunii asupra terenului atribuit în arendă a fost aplicat sechestru, din care cauză societatea nu a avut posibilitatea reală să finalizeze construcţia blocului administrativ şi să-1 dea în exploatare, să-şi onoreze obligaţiunile contractuale faţă de partenerii lor de afaceri, să practice activitatea economică şi să obţină profit, pe cînd termenul contractului de arendă curgea în continuare, iar SRL „Renan” este obligată în condiţiile legii să respecte prevederile contractuale şi să achite regulat plata pentru arenda terenului Primăriei mun.

Chişinău, după cum s-a convenit din prevederile contractuale. În urma aplicării sechestrului pe conturile bancare şi pe imobilul SRL „Renan”, întreprinderea a fost adusă în pragul falimentului şi conducerea acesteia s-a văzut nevoită să concedieze personalul din lipsa mijloacelor financiare.

Astfel, societatea pînă în prezent suportă pierderi materiale considerabile de pe urma aflării întreprinderii în prag de faliment, concedierii practic a întregului personal, pierderii venitului ratat de pe urma antrenării SRL „Renan” în proces de judecată cu toate consecinţele negative suportate - aplicarea sechestrului asupra terenului şi blocului administrativ aflat în fază de construire, imposibilitatea de a se folosi de teren şi bunuri în scopuri economice, stagnarea construcţiei blocului administrativ şi imposibilitatea finisării şi dării în exploatare a construcţiei, concedierea personalului întreprinderii, imposibilitatea dării în exploatare a imobilului şi practicării activităţii economice în vederea obţinerii profitului bănesc, deprecierea leului moldovenesc şi creşterea inflaţiei, imposibilitatea onorării obligaţiunilor contractuale faţă de partenerii de afaceri pe urma preluării comenzilor spre executare şi imposibilităţii ducerii la bun sfîrşit a comenzilor preluate, imposibilitatea achitării procentelor şi penalităţilor la banca de la care s-au luat credite etc. În timp ce cererea SRL „Renan” se afla spre examinare la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi pe dosar avea loc comunicarea dintre reclamant şi Guvernul Republicii Moldova, SRL „Renan” a efectuat un audit independent,

care în mod obiectiv a reflectat suma prejudiciului material cauzat lui de pe urma stagnării activităţii economice a întreprinderii din cauza proceselor de judecată în care era antrenată întreprinderea şi anume - venitul ratat, plata procentelor pentru creditele bancare luate de întreprindere pentru construcţia blocului administrativ, plata penalităţilor şi despăgubirilor pentru neonorarea obligaţiilor contractuale faţă de partenerii de afaceri şi faţă de bancă, rata inflaţiei etc. Auditul a fost petrecut de către compania de audit „Sovirina-Audit” SRL, cu sediul în mun. Chişinău str. Petru Rareş 35, oficiul 145. Conform raportului de audit, suma prejudiciul material cauzat societăţii pînă la anul 2010 a constituit 2036069 Euro, care este unul considerabil, acesta survenind în urma intervenirii consecinţelor nefaste descrise anterior pentru întreprindere.

La 02 septembrie 2010 Agentul Guvernamental al Republicii Moldova pe lîngă Curtea Europeană a Drepturilor Omului - Vladimir Grosu, a adresat Procurorului General o scrisoare prin care a solicitat iniţierea unei proceduri de reglementare amiabilă în temeiul art. 447 lit.c) şi lit.g) CPC, în vederea evitării unei condamnări a statului, cu depunerea în acest sens a unei cereri de revizuire. Prin aceeaşi scrisoare, agentul guvernamental a cerut să fie atrasă atenţia şi asupra acordării reclamantului a unor eventuale sume cu titlu de satisfacţie echitabilă (prejudiciu moral, prejudiciu material, costuri şi cheltuieli), dacă se va demonstra că astfel de prejudicii sau cheltuieli au fost suportate de reclamant.

La 25 octombrie 2010 Procurorul General a depus în adresa Curţii Supreme de Justiţie o cerere de revizuire în pricina civilă la acţiunea Oficiului Teritorial Chişinău al Aparatului Guvernului împotriva Consiliului mun. Chişinău şi SRL „Renan” cu privire la anularea deciziei Primăriei mun. Chişinău nr. 24/30 - 26 din 15 octombrie 1998. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 22 decembrie 2010, a fost admisă cererea de revizuire a Procurorului General şi dispusă casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 30 aprilie 2008, a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2008 şi a încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 18 octombrie 2007. La 31 ianuarie 2012 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat Hotărîrea pe cauza Pîrnău şi alţii vs. Republica Moldova, iar sub nr. 12255/08 la CEDO a fost înregistrată cererea SRL „Renan” vs. Republica Moldova.

Conform pct. 7 din hotărîre, Guvernul Republicii Moldova a invocat în faţa Curţii argumentul că SRL „Renan” şi-a pierdut statutul lor de victimă de fapt, deoarece Procurorul General a depus în interesul reclamantului o cerere de revizuire pe cauza civilă la acţiunea Oficiului Teritorial Chişinău al Aparatului Guvernului, iar conform pct. 9 din hotărîre, Curtea a reiterat cu titlu de principiu că emiterea unei decizii favorabile în interesul reclamantului de pe urma revizuirii depuse de către Procurorul General nu este suficientă pentru ca societatea să-şi piardă calitatea de victimă în sensul art. 1 Protocolul Adiţional nr. 1 din Convenţie. Conform pct. 10 din hotărîre, Curtea a constatat că Republica Moldova nu a oferit nici o compensaţie la nivel naţional cu privire la încălcările dreptului la un proces echitabil şi a încălcării dreptului de proprietate.

În contextul pct. 11, Curtea a respins argumentele agentului guvernamental expuse în pct. 7 din hotărîre cu privire la faptul că SRL „Renan” şi-a pierdut statutul de victimă prin admiterea cererii de revizuire şi anularea tuturor hotărîrilor judecătoreşti emise anterior în defavoarea reclamantului. La fel, Curtea a constatat încălcarea dreptului de proprietate prevăzut de art. 1 Protocolul Adiţional nr. 1 din Convenţie şi a decis că în cazul reclamantului a avut loc violarea art. 6 § 1 din Convenţie şi violarea art. 1 Protocolul Adiţional nr. 1 din Convenţie, acordînd reclamantului 2000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2000 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli. În privinţa prejudiciului material Curtea nu s-a expus, deoarece pe marginea acestui fapt nu s-au expus instanţele naţionale.

În acest context, reclamantul a menţionat că la nivel naţional SRL „Renan” pînă în prezent nu a înaintat careva acţiune civilă cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat de pe urma dreptului de proprietate încălcat. Or, această cale a apărut pentru societate doar după ce cererea depusă la CEDO a fost comunicată Guvernului Republicii Moldova şi după parvenirea solicitării agentului guvernamental în adresa Procurorului General de a repune în drepturile lezate SRL „Renan” prin depunere unei cereri de revizuire şi examinarea ulterioară a acesteia.

Deoarece SRL „Renan” nu a pierdut statutul de victimă în sensul art. 1 Protocolului Adiţional nr. 1 din Convenţie, iar acest fapt este confirmat şi de către Curtea Europeană prin hotărîrea emisă, consideră dovedit faptul cauzării prejudiciului material SRL „Renan” în sumă de 2036069 Euro, mărime stabilită prin raportul de audit menţionat mai sus şi, în opinia acestuia, nu urmează a fi dovedit prin administrare de probe. Cere reclamantul încasarea în mod solidar de la pîrîţi a prejudiciului material în sumă de 2036069 Euro, precum şi a cheltuielilor de judecată, inclusiv pentru asistenţă juridică.

Ulterior, reclamantul a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, în motivarea căreia a indicat că pe parcursul examinării cauzei s-a constatat că Autoritatea Aeronautică Civilă constituie o întreprindere nou formată şi nu este succesorul în drepturi a Administraţiei de Stat a Aviaţiei Civile, care a şi lezat în drepturi SRL „Renan”, dar care nu există la moment ca subiect de drept, fiind radiată din Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor. Or, avînd în vedere că Autoritatea Aeronautică Civilă nu i-a lezat în vreun mod drepturile reclamantului, renunţă de la pretenţiile înaintate faţă de acesta. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 25 noiembrie 2013, a fost respinsă acţiunea.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de SRL „Renan” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 25 noiembrie 2013. La 05 august 2014 SRL „Renan” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţele, în pofida obligaţiilor procesuale, nu au dat apreciere corespunzătoare raportului de audit anexat la materialele cauzei, pe baza căruia recurentul îşi întemeiază pretenţiile. Or, acesta este întocmit de specialişti în domeniu, licenţiaţi în mod corespunzător, dispun de cunoştinţe speciale profunde în domeniu.

A indicat că raportul de audit nu a fost contestat de careva părţi şi nici nu a fost combătut în vreun mod conţinutul acestuia, din care considerente rezultă valabilitatea lui. Instanţele nu au reţinut nici constatările CEDO expuse în textul hotărîrii din 31 ianuarie 2012, unde magistraţii suficient de clar au constatat că prin revizuirea admisă în favoarea societăţii, cu restituirea terenului arendat şi a construcţiei nefinisate, nu a fost încetată calitatea de victimă a SRL „Renan”. Recurentul a demonstrat cu certitudine intenţia sa de a desfăşura activitatea economică, însă aceasta a fost stopată de sechestrele aplicate pe teren, construcţie şi conturile bancare a întreprinderii, iar în final au atras şi alte consecinţe negative pentru activitatea economică a SRL „Renan”.

Respectiv, rezultă legalitatea capătului de cerere cu privire la încasarea venitului ratat, deoarece recurentul a fost în imposibilitate de a-şi desfăşura în vreun mod activitatea sa. Ba mai mult, în urma investiţiilor societatea ar fi dobîndit un venit net mai mare, pe care însă l-a ratat ca rezultat al hotărîrilor judecătoreşti naţionale ilegale. Compania de audit „Sovirina-Audit” SRL la evaluarea prejudiciului au luat în calcul perioada de 3,5 ani, timp în care activitatea economică a SRL „Renan” a fost stagnată ca rezultat al pronunţării hotărîrilor judecătoreşti ilegale, sechestrarea bunurilor şi conturilor bancare ale întreprinderii, imposibilitatea finisării şi dării în exploatare a construcţiei, concedierea personalului întreprinderii, deprecierea valutei naţionale, creşterea inflaţiei, imposibilitatea achitării procentelor şi penalităţilor la bancă de la care s-au luat credite.

Instanţele inferioare au indicat că raportul de audit nu ar reprezenta o probă, iar SRL „Renan” nu ar fi solicitat numirea vreunei expertize de evaluare. Or, în opinia recurentului, legislaţia procesual-civilă nu prevede astfel de obligaţie procesuală, iar numirea unei expertize era posibilă doar în situaţia în care se punea la îndoială veridicitatea raportului de audit. În circumstanţele expuse, părţile oponente nu erau lipsite de dreptul de a cere numirea unei astfel de expertize. Astfel, recurentul a probat suma prejudiciului material cauzat lui, inclusiv venitul ratat prin raportul de audit, căruia însă nu i sa dat aprecierea cuvenită. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Renan” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Renan”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Conform p. 26 al Hotărîrii CEDO din 31 ianuarie 2012 pe cauza Pîrnău şi alţii v. Moldova (sub nr. 12255/08 fiind înregistrată cererea SRL „Renan”), Curtea a constatat că în cauza SRL „Renan” hotărîrea judecătorească ilegală a fost ulterior anulată în baza cererii de revizuire depuse de Procurorul General. Astfel, reclamantul a fost repus în drepturile lezate, pînă la momentul anulării hotărîrii judecătoreşti irevocabile emise în favoarea sa. Din această cauză Curtea a considerat că careva prejudiciu material nu ar trebui să fie acordat în acest caz. În final, Curtea a decis că statul trebuie să plătească 2000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2000 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli, iar în rest pretenţiile SRL „Renan” cu privire la satisfacţia echitabilă (prejudiciu material) au fost respinse.

Cu toate acestea, SRL „Renan” a înaintat prezenta acţiune în instanţele judecătoreşti naţionale privind încasarea prejudiciului material în sumă de 2036069 Euro, argumentînd mărimea dată doar prin raportul de audit întocmit de Compania de audit „Sovirina-Audit” SRL în anul 2010. În conformitate cu art. 118 al. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Art. 130 al. (1), (3) şi (5) CPC stabileşte că, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii. Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanţa constată prin cercetare şi comparare cu alte probe că datele pe care le conţine corespund realităţii. Or, careva alte probe ce ar confirma mărimea prejudiciului material cauzat SRL „Renan”, nu au fost prezentate de recurent. În aceeaşi ordine de idei instanţa de recurs mai menţionează că, actele reviziei ori ale inspecţiilor departamentale, precum şi raportul scris al specialistului, nu pot înlocui raportul de expertiză şi nici exclude necesitatea efectuării expertizei în aceeaşi problemă, în conformitate cu art. 148 al.

(1) CPC. Instanţa mai relevă că, deşi SRL „Renan” în motivarea acţiunii a indicat că la situaţia din anul 2007 construcţia edificată de aceştia a atins un grad de finalizare de 70%, argumentele date sunt combătute prin raportul de evaluare întocmit de SRL „Print - Imobil” la cererea recurentului din anul 2009, potrivit căruia gradul de finisare a construcţiei constituie 51% (f.d.98 verso, vol. I). Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Renan” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul SRL „Renan” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat