2ra-3164/14 — Declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare

prima instanţă – A. Guţu dosarul nr. 2ra-3164/14 instanţa de apel – E. Ababei, G. Polivenco, E. Răţoi ÎNCHEIERE 19 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Cucoş Igor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cucoş Igor împotriva lui Prepeliţă Elena, Prepeliţă Ana, Gadîrca Elena, Gadîrca Ivan cu privire la declararea nulităţii contractului de donaţie, declararea nulităţii contractului de vînzare- cumpărare, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 01 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Cucoş Igor și menținută hotărîrea Judecătoriei Sîngerei din 28 mai 2013 c o n s t a t ă La 04 noiembrie 2009 Cucoş Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Prepeliţă Elena, Prepeliţă Ana, intervenienţi OCT Sîngerei, biroul notarial „Olga Condorache”.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, a desfăcut căsătoria cu Prepeliţă Elena la 12 octombrie 2000. După divorţ pe rolul Judecătoriei Sîngerei a fost depusă acţiunea de partajare a averii comune şi anume a imobilului din or. Sîngerei str. Podgorenilor 46, care ulterior a fost retrasă, deoarece părţile au convenit de a locui în comun. Abia ulterior reclamantul şi-a dat seama asupra intenţiilor reale pe care le avea Prepeliţă Elena faţă de acesta şi anume deposedarea lui Cucoş Igor de avere. Astfel, profitînd de încrederea deplină a lui Cucoş Igor, pîrîta l-a convins de a-i elibera o procură de înstrăinare a imobilului pe numele acesteia, pentru a facilita obţinerea de către fiica lor a cetăţeniei române.

Pentru aceasta era necesar ca Igor Cucoş să doneze casa fiicei. Abia ulterior reclamantul a aflat că obţinerea cetăţeniei române nu era condiţionată de existenţa vreunui imobil în proprietatea persoanei, iar pîrîtele l-au indus în eroare şi prin mijloace viclene l-au impus să înstrăineze casa de locuit, pentru ca ulterior să evite partajarea proprietăţii comune în devălmăşie. Deoarece reclamantul a eliberat lui Prepeliţă Elena doar procura de înstrăinare, nu a ştiut de consecinţele juridice ale contractului de donaţie. Ba mai mult, Cucoş Igor nu a transmis bunul fiicei şi nu a intrat în posesia acestuia. Reclamantul, la rîndul său, locuieşte în această casă, suportă toate cheltuielile legate de întreţinerea imobilului, or circumstanţele date atestă că contractul de donaţie are un caracter fictiv, iar încheierea lui a fost determinată de comportamentul viclean al pîrîtelor.

Susţine că Prepeliţă Elena şi Prepeliţă Ana la moment refuză benevol de a soluţiona litigiul pe cale amiabilă, din care considerente solicită declararea nulităţii contractului de donaţie din 13 martie 2008, prin care Cucoş Igor, reprezentat de către Prepeliţă Elena prin procura nr. 292 din 21 ianuarie 2008, a donat fiicei sale Prepeliţă Ana casa de locuit şi terenul aferent din str. Podgorenilor 46 or. Sîngerei. Ulterior, reclamantul a depus o cerere suplimentară împotriva lui Gadîrca Elena, Gadîrca Ivan, intervenienţi OCT Sîngerei, notarul public Maria Popovici cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare. În motivarea acţiunii a indicat că, pe rolul Judecătoriei Sîngerei se afla acţiunea lui Cucoş Igor cu privire la declararea nulităţii contractului de donaţie.

În vederea asigurării acţiunii a cerut aplicarea sechestrului asupra bunului imobil, iar prin încheierea Judecătoriei Sîngerei din 09 noiembrie 2009 a fost dispusă aplicarea sechestrului asupra obiectului litigiului. Deoarece reclamantul urma să plece de urgenţă în Federaţia Rusă, a perfectat pe numele lui Gabriela Şoronga procura de reprezentare a intereselor acestuia în instanţa de judecată. Deşi la prima şedinţă avocata lui a prezentat mandatul, aceasta nu a fost înştiinţată despre data, ora şi locul examinării pricinii, din care cauză prin încheierea instanţei din 01 martie 2010 a fost scoasă de pe rol cauza civilă, precum şi anulate măsurile de asigurare a acţiunii.

La data de 03 septembrie 2010 reclamantul cînd s-a întors în ţară a aflat că Prepeliţă Elena şi Ana au înstrăinat imobilul din litigiu lui Gadîrca Elena şi Gadîrca Ivan, încheind cu aceştia un contract de vînzare-cumpărare, deşi cunoştea despre faptul că bunul se afla în litigiu şi constituia proprietate comună în devălmăşie. Cere reclamantul anularea procurii nr. 292 din 21 ianuarie 2008; declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a terenului şi casei de locuit din str. Podgorenilor 46 or.

Sîngerei nr. 2621 din 24 mai 2010 încheiat între Prepeliţă Ana şi Gadîrca Elena şi Ivan; radierea înregistrării din Registrul bunurilor imobile a OCT Sîngerei asupra imobilului din litigiu efectuate pe numele lui Prepeliţă Ana, Gadîrca Elena şi Gadîrca Ivan; evacuarea pîrîţilor din imobil fără acordarea unui alt spaţiu locativ; instalarea lui Cucoş Igor în acest imobil şi obligarea reclamaţilor de a nu-i crea obstacole în folosirea spaţiului de locuit şi a terenului aferent; încasarea cheltuielilor de judecată. La fel, reclamantul prin prisma art. 834 Cod civil a cerut revocarea contractului de donaţie din 13 martie 2008. Prin hotărîrea Judecătoriei Sîngerei din 28 mai 2013, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 01 iulie 2014, a fost respins apelul declarat de Cucoş Igor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Sîngerei din 28 mai 2013. A fost dispusă încasarea de la Cucoş Igor în beneficiul lui Prepeliţă Elena cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 10000 lei. La 22 august 2014 Cucoş Igor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel nu s-a expus asupra ilegalităţii încheierii Judecătoriei Sîngerei din 01 martie 2010 prin care a fost scoasă de pe rol acţiunea şi anulate măsurile de asigurare.

Ba mai mult, încheierea dată nu a fost expediată pentru cunoştinţă recurentului şi avocatului său, fiind astfel lipsit de dreptul de a o contesta. Deşi în conţinutul încheierii judecătoreşti a fost indicat că Prepeliţă Ana a fost prezentă la şedinţa de judecată din 01 martie 2010, acest fapt nu corespunde realităţii, deoarece aceasta încă la 20 februarie 2010 a traversat frontiera Republicii Moldova şi a plecat în SUA, unde se află pînă în prezent. Instanţa de apel la adoptarea deciziei a încălcat normele de drept procedural, prin depăşirea limitelor pretenţiilor înaintate, dispunînd încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 10000 lei în beneficiul intimatei, deşi aceasta astfel de cerinţe nu a înaintat.

Judecătorul raportor a Curţii de Apel Bălţi, Galina Polivenco, nu a comunicat părţilor despre finalizarea procesului-verbal a şedinţei de judecată, îngrădind astfel posibilitatea lor de a face cunoştinţă cu acesta. Susţine că au fost încălcate şi prevederile art. 168 al. (1) CPC, cauza nefiind repartizată aleatoriu prin Programul integrat de gestionare a dosarelor. Respectiv, pricina urma să fie repartizată, după rejudecare, judecătorului V. Mironov. Din motive necunoscute însă, dosarul a fost repartizat judecătorului A. Guţu. În aceeaşi ordine de idei a indicat că, dezbaterile judiciare au avut loc în sala de şedinţe a Judecătoriei Sîngerei, iar dispozitivul hotărîrii şi redactarea acesteia a avut loc în incinta Judecătoriei Bălţi.

Instanţele la adoptarea hotărîrilor nu s-au expus asupra comportamentului dolosiv pe care l-au avut intimatele la momentul încheierii contractului de donaţie, care este unul fictiv. Ca urmare a acţiunilor sale ilegale, ştiind cu certitudine că terenul şi casa de locuit se aflau în litigiu, Prepeliţă Elena a înstrăinat imobilul familiei Gadîrca. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Cucoş Igor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Cucoş Igor, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În conformitate cu art. 94 al. (1) şi al. (3) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Prevederile alin.(1) se aplică şi la repartizarea între părţi a cheltuielilor de judecată în instanţă de apel, în instanţă de recurs şi în cadrul revizuirii. Avînd în vedere că instanţele au respins acţiunea lui Cucoş Igor, prin prisma art. 94 CPC au fost în drept de a dispune încasarea de la acesta a cheltuielilor de judecată în beneficiul părţii ce a avut cîştig în cauză. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cucoş Igor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul lui Cucoş Igor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat