2rac-473/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: S. Pilipenco dosarul nr. 2rac-473/14 instanţa de apel: A. Curdov, E. Dimina, E. Lazareva DECIZIE 19 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari, Elena Covalenco, Galina Stratulat examinând recursul declarat de către SRL „Geamgi”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Panaiut-P” împotriva SRL „Geamgi” cu privire la încasarea datoriei şi a penalităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 23 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de SRL „Geamgi” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 18 noiembrie 2013 c o n s t a t ă La 10 ianuarie 2013 SRL „Panaiut-P” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Geamgi” cu privire la încasarea datoriei şi a penalităţii.

În motivarea acţiunii a indicat că, în temeiul contractului de vînzare-cumpărare nr. 2 din 01 februarie 2011 şi a facturii fiscale seria nr. HB0032014 din 30 aprilie 2011, SRL „Panaiut-P” a vîndut SRL „Geamgi” benzină AI – 92 în volum de 200 litri la preţul de 15,35 lei per/litru în sumă totală de 3070 lei şi motorină în volum de 4500 litri la preţul de 14,85 lei per/litru în sumă totală de 66825 lei. Astfel, în total reclamantul a vîndut pîrîtului benzină şi motorină în mărime de 69895 lei. Conform p. 4.1 al contractului, SRL „Geamgi” s-a obligat de a achita vînzătorului preţul pentru marfă în termen de 5 zile de la data livrării acesteia. Contrar însă prevederilor contractuale, pîrîtul nu a achitat suma datorată.

Conform p. 7.2 al contractului, în caz de neachitare în termen a preţului contractului, cumpărătorul va fi obligat de a achita o penalitate de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere. Avînd în vedere că penalitatea este prescrisă într-un termen de 6 luni, reclamantul solicită încasarea de la SRL „Geamgi” a penalităţii de 12581,1 lei pentru 180 zile de întîrziere. Deoarece pîrîtul a refuzat benevol de a achita datoria, cere reclamantul încasarea de la SRL „Geamgi” a datoriei în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 2 din 01 februarie 2011 şi a facturii fiscale seria nr. HB0032014 din 30 aprilie 2011, a penalităţii în mărime de 12581,1 lei, a cheltuielilor de judecată în sumă de 2474,3 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 18 noiembrie 2013, a fost admisă acţiunea şi a fost dispusă încasarea de la SRL „Geamgi” în beneficiul lui SRL „Panaiut-P” a datoriei de 69895 lei, a penalităţii de 12581,10 lei, taxei de stat achitate la depunerea acţiunii în sumă de 2474,30 lei. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 23 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de SRL „Geamgi” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 18 noiembrie 2013. La 09 iulie 2014 SRL „Geamgi” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel nu a dat apreciere corectă actului de control efectuat la situaţia din 31 decembrie 2012, or din conţinutul acestuia rezultă că SRL „Panaiut-P” a livrat marfă SRL „Geamgi” pentru perioada 2010-2011 în sumă totală de 480829 lei, dintre care 410934 lei pentru anul 2010, iar restul sumei de 69895 lei pentru anul 2011, aceste sume fiind recunoscute de către intimat. Din cauza neonorării obligaţiilor de către cumpărător, intimatul s-a adresat la 08 februarie 2012 cu acţiune privind încasarea datoriei de 52025 lei conform facturii fiscale din 18 august 2010. Pe parcursul examinării pricinii date a fost constatată achitarea datoriei de 244000 lei, precum şi valoarea mărfii livrate pentru anul 2010 cumpărătorului în mărime de 4100934 lei, fiind deci stabilită o diferenţă de datorie de 166934 lei.

Deoarece recurentul nu a putut demonstra faptul că în suma achitată de către acesta de 244000 lei intră şi suma datoriei de 52025 lei, prin hotărîrea instanţei din 07 mai 2012 a fost dispusă încasarea acesteia. Ca rezultat al pronunţării hotărîrii de încasare a sumei de 52025 lei, recurentul urma să achite vînzătorului diferenţa de 114909 lei (166934 lei - 52025 lei). La situaţia din anul 2011 recurentul avea o datorie faţă de intimat în sumă de 184804 lei (114909 lei + 69895 lei). Or, mărimea datoriei de 184804 lei a constituit obiectul acţiunii, pe marginea căreia s-a pronunţat instanţa de judecată prin hotărîrea irevocabilă din 07 mai 2012. Şi prin hotărîrea din 13 august 2012 a fost dispusă încasarea de la recurent a datoriei de 164198 lei.

Astfel, prin prisma art. 123 al. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou. Cu titlu de consecinţă, din lipsă de existenţă a cărorva datorii pecuniare faţă de intimat, rezultă şi ilegalitatea capătului de cerere cu privire la încasarea penalităţii contractuale. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen - la 04 iulie 2014 (recepţionat prin poştă de Curtea Supremă de Justiţie la 09 iulie 2014), în cazul în care decizia instanţei de apel i-a fost expediată la 30 aprilie 2014 şi primită de acesta la 05 mai 2014 (f.d.222).

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul şi a menţine hotărîrile judecătorești din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. S-a stabilit că, la 01 februarie 2011 SRL „Panaiut-P” a încheiat cu SRL „Geamgi” contractul de vînzare-cumpărare a mărfii nr. 2, obiectul căruia a constituit vînzarea benzinei şi motorinei pentru anul 2011 conform facturii fiscale.

Conform p. 3.2 al contractului, cumpărătorul a convenit asupra achitării preţului indicat în factura fiscală, iar conform p. 4.1 al contractului, plata urma a fi efectuată după livrarea mărfii în termen de 5 zile. La fel, conform p. 5.2 al contractului, transmiterea mărfii cumpărătorului se atestă prin factură fiscală. Părţile şi-au realizat acordul şi vis-a-vis de plata penalităţii de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere în caz de neachitare a preţului convenţiei. În vederea executării contractului dat, potrivit facturii fiscale seria nr. HB0032014 din 30 aprilie 2011, SRL „Panaiut-P” a transmis SRL „Geamgi” 200 litri de benzină „AI – 92” la preţul de 15,35 lei per/litru în sumă de 3070 lei şi 4500 litri de motorină la preţul de 14,85 lei per/litru în sumă de 66825 lei, iar în total în sumă de 69895 lei.

Temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. Conform art. 512 al. (1) Cod civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. Obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii, conform art. 514 Cod civil. Art. 602 Cod civil prevede că, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă.

Conform materialului probator s-a stabilit cu certitudine că SRL „Geamgi” nu şi-a onorat obligaţiile conform contractului de vînzare-cumpărare nr. 2 din 01 februarie 2011 şi facturii fiscale seria nr. HB0032014 din 30 aprilie 2011. Or, recurentul nu a contestat valabilitatea acestui act juridic şi a facturii fiscale. Nu sunt relevante argumentele SRL „Geamgi” vis-a-vis de actul de reconciliere a calculelor la situaţia din data de 31 decembrie 2012 de la f.d. 29, potrivit căruia, în opinia acestuia, confirmă achitarea de către recurent a datoriei pretinse prin prezenta acţiune, în cazul în care acesta la şedinţa de judecată din prima instanţă nici nu l-a recunoscut ca probă, exprimîndu-şi expres dezacordul privind anexarea acestuia la materialele dosarului (f.d.

28 verso). Ba mai mult, nici nu este semnat de cumpărător. Nici formularele de achiziţionare limită de la f.d. 30-42 nu pot fi reţinute ca probă în confirmarea stingerii datoriei, în situaţia în care sunt semnate de persoane fizice şi nu de SRL „Geamgi” ca persoană juridică, or acesta din urmă şi-a asumat obligaţii pecuniare prin contractul nr. 2 din 01 februarie 2011. Instanţa de recurs mai reţine în acest sens că, nerespectarea formei cerute pentru probarea actului juridic (ad probationem), nu atrage nulitatea actului, ci imposibilitatea dovedirii lui prin proba cu martori. Respectiv, sub acest aspect, prin prisma art. 208 şi 211 Cod civil, declaraţiile martorilor pîrîtului audiaţi în cadrul şedinţelor nu pot constitui o dovadă de stingere a datoriilor prescrise recurentului.

Neachitarea sumelor restante de către SRL „Geamgi” în temeiul contractului nr. 2 din 01 februarie 2011 şi facturii fiscale seria nr. HB0032014 din 30 aprilie 2011 a fost confirmat şi prin actul de control a Inspectoratului Fiscal de Stat pe UTA Gagauzia din 29 iulie 2013 (f.d. 105 verso). Nici dispoziţiile de încasare de la f.d. 127-129 nu reflectă acelaşi lucru. Instanţele corect au respins argumentele recurentului precum că acesta a achitat sumele datorate cu titlu de avans, în situaţia în care contractul nr. 2 din 01 februarie 2011 nu a prevăzut astfel de stipulări. Conform hotărîrilor Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 13 august 2010 (f.d.154-156) şi din 07 mai 2012 (f.d. 163-164), rezultă că SRL „Geamgi” şi anterior nu şi-a onorat obligaţiile de cumpărător faţă de SRL „Panaiut-P” în baza unor contracte de vînzare- cumpărare şi facturi fiscale diferite de cele din litigiu.

În asemenea circumstanţe, instanţele corect au admis pretenţiile reclamantului şi au dispus încasarea datoriei formate ca rezultat al neexecutării contractului de vînzare-cumpărare nr. 2 din 01 februarie 2011 în sumă de 69895 lei, precum şi au încasat penalitatea de 0,1% din suma restantă pentru fiecare zi de întîrziere, cu prescrierea acesteia pe un termen de 6 luni, în mărime de 12581,10 lei, iar cu titlu de consecinţă şi a cheltuielilor de judecată de 2474,30 lei. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide de a respinge recursul declarat de SRL „Geamgi” şi a menţine hotărîrile judecătorești. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către SRL „Geamgi”.

Se menţine decizia Curţii de Apel Comrat din 23 aprilie 2014 și hotărîrea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 18 noiembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Panaiut-P” împotriva SRL „Geamgi” cu privire la încasarea datoriei şi a penalităţii. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Elena Covalenco Galina Stratulat