2rac-474/13 — Încasarea dobînzilor şi penalităţilor

prima instanţă: D.Şuşchevici dosarul nr.2rac-474/13 instanţa de apel: N.Vascan, E.Clim, Iu.Cotruţă ÎNCHEIERE 23 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SRL „Kvark”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată declarată de SA „Orizont” către SRL „Kvark” cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de SRL „Kvark”, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 18 septembrie 2012, c o n s t a t ă La 28 martie 2011 SA „Orizont” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către SRL „Kvark” cu privire la încasarea sumei în mărime de 364167,24 lei. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a invocat că, la 26 februarie 2009, între SA „Orizont” şi SRL „Kvark” a fost încheiat un contract de furnizare a carburanţilor. În urma neexecutării corespunzătoare de către pîrîta SRL „Kvark” a obligaţiilor asumate în baza contractului nominalizat, la 03.09.2009, reclamanta SA „Orizont” s-a adresat în instanţa de judecată cu o acţiune privind încasarea datoriei şi penalităţilor calculate.

Reclamanta SA „Orizont” a indicat că prin decizia irevocabilă a Curţii de Apel Economice din 17 martie 2010 s-a dispus încasarea de la SRL „Kvark” beneficiul reclamantei SA „Orizont" a restanţei la datoria de bază în mărime de 218469,97 lei şi a penalităţii calculate conform pct. 6.1 al contractului în mărime de 568003,83 lei, taxa de stat în sumă de 33398,22 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 21250 lei. Recursul declarat de pîrîta SRL „Kvark" împotriva deciziei Curţii de Apel Economice din 17 martie 2010 a fost declarat inadmisibil prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06.10.2010. Reclamanta SA„Orizont" menţionează că titlul executoriu eliberat în baza deciziei Curţii de Apel Economice din 17.03.2010 nu a fost executat pînă în prezent, iar pîrîta nu a efectuat nici o achitare în contul stingerii datoriei dispuse spre încasare.

Reclamanta SA„Orizont" invocă că potrivit pct. 6.1. al contractului, vînzătorul va achita cumpărătorului o penalitate în mărime de 0,5% din valoarea mărfii nelivrate sau suma nerestituită pentru fiecare zi de întîrziere. Dat fiind faptul că, datoria de bază nu a fost achitată pînă în prezent, iar penalitatea dispusă spre încasare de către instanţa de judecată a fost calculată pînă la data depunerii acţiunii, adică pînă la data de 03.09.2009, pîrîta SRL „Kvark" era obligată de a achita suplimentar o dobîndă de întîrziere, calculată pentru perioada de după emiterea hotărîrii judecătoreşti şi neexecutarea acesteia. SA„Orizont" a indicat că suma penalităţii calculate constituie 196622,97 lei calculată: 118469,97 lei x 0,5% x 180 zile.

Totodată, conform prevederilor art. 619 Cod civil al RM, (1) Obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 Cod civil, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. (2) În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 Cod civil, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus. (3) În cazul în care creditorul poate cere în alt temei juridic dobînzi mai mari, ele vor trebui plătite. Nu se exclude invocarea dreptului privind repararea unui alt prejudiciu.

(4) Dobînzile de întîrziere nu se aplică la dobînzi. Iar, în corespundere cu prevederile art. 585 Cod Civil, în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobîndă, se plăteşte o dobîndă egală cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată. Astfel suma dobînzii de întîrziere calculată pentru perioada 17.03.2010 - 07.03. 2011, reprezintă 132.275.07 lei după cum urmează: 841 122,02 lei x 16% (7 + 9%) / 365 zile x 295 zile (17.03.2010 - 06.01.2011) = 1 0 8 769,75 lei; 841 122,02 lei x 17% (8 - 9%) / 365 zile x 60 zile (07.01.2011 - 07.03.2011) = 13505,32 lei. Astfel, reclamanta SA„Orizont" a invocat că suma totală a dobînzii legale şi penalităţii contractuale datorate de către pîrît pentru întîrzierile admise la executarea obligaţiilor pecuniare pe perioada 17.03.2010 - 07. 03.2011 constituie suma de 328898,04 lei.

Mai menţionează SA„Orizont” că, despre necesitatea soluţionării pe cale amiabilă a divergenţelor iscate, pîrîtul SRL „Kvark” a fost somat de către reclamantă prin reclamaţia nr.09 din 04.03.2011, pe care pîrîtul a refuzat să o primească. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 septembrie 2012, a fost admisă acţiunea, şi s-a încasat de la SRL „Kvark” în beneficiul reclamantei SA„Orizont" penalitatea în sumă de 196622,97 lei, dobînda în sumă de 132275,07 lei, taxa de stat în mărime de 9867 lei, achitată de către reclamantă la depunerea cererii de chemare în judecată şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 15402,20 lei, iar în total suma de 364167,24 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea respectivă SRL „Kvark” a depus cerere de apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013 a fost respins apelul declarat de către SRL „Kvark” ca neîntemeiat, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 18 septembrie 2012. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a constatat că, cererea de recurs declarată de către recurenta SRL „Kvark” împotriva deciziei Curţii de Apel Economice din 17.03.2010 a fost declarată ca inadmisibilă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06.10.2010, însă din probele anexate la materialele dosarului, instanţa de apel a constatat cu certitudine că decizia Curţii de Apel Economice din 17 martie 2010 nu a fost executată pînă în prezent, iar pîrîta SRL .Kvark” nu a efectuat careva achitări în contul stingerii datoriei dispuse spre încasare prin hotărîrea irevocabilă a instanţei de judecată sus enunţată.

De asemenea, instanţa de apel a reţinut că despre necesitatea soluţionării pe cale amiabilă a divergenţelor iscate, reclamanta SA „Orizont" a somat pîrîta SRL „Kvark" prin reclamaţia nr.09 din 04.03.2011, însă pîrîta SRL „Kvark" nu a reacţionat şi nu a achitat suma solicitată. Conform pct. 6.1. al contractului din 26 februarie 2009, încheiat între SA „Orizont" şi SRL „Kvark", se stipulează că, vînzătorul va achita cumpărătorului o penalitate în mărime de 0,5% din valoarea mărfii livrate sau suma nerestituită pentru fiecare zi de întîrziere. Astfel, instanţa de apel a menţionat că prima instanţă legitim şi întemeiat a concluzionat că avînd în vedere că, datoria de bază nu a fost achitată pînă-n prezent, pîrîta SRL „Kvark" este obligată de a achita suplimentar o dobîndă de întîrziere, calculată pentru perioada de după emiterea hotărîrii judecătoreşti şi neexecutarea acesteia.

Prin urmare, instanţa de apel a considerat că legitim şi întemeiat a fost calculată suma penalităţii ce constituie suma de 196622,97 lei. În conformitate cu prevederile art. 619 Cod Civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 Cod civil, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. (2) În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 Cod civil, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus. (3) În cazul în care creditorul poate cere în alt temei juridic dobînzi mai mari, ele vor trebui plătite.

Nu se exclude invocarea dreptului privind repararea unui alt prejudiciu. Conform prevederilor art. 585 Cod Civil, în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobîndă, se plăteşte o dobîndă egală cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată. În conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească cirumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Potrivit prevederilor art.24 alin.(l) din Codul de Executare, la cererea creditorului, executorul judecătoresc calculează dobînzile, penalităţile şi alte sume rezultate din întârzierea executării.

În funcţie de rata inflaţiei şi în conformitate cu art.619 Codul Civil. Sumele menţionate se calculează de la data la care hotărîrea judecătorească a devenit definitivă sau, în cazul celorlalte documente executorii, de la data la care creanţa a devenit exigibilă (scadentă) şi pînă la data plăţii efective a obligaţiei aprinse în orice document dintre acestea, în perioada de calcul fiind inclusă şi durata suspendării procedurii de executare, în condiţiile revăzute de prezentul cod. Iar, conform Recomandării nr. 15 a Curţii Supreme de Justiţie a RM, privind dobânda de întîrziere, în cazul neexecutării benevole a hotărârii judecătoreşti, creditorul nu poate fi limitat în dreptul de a cere calcularea dobînzii de întîrziere, chiar şi în cazul prezentării intenţionat tardive a titlului spre executare.

Or, legislaţia civilă prevede suficiente modalităţi de stingere a obligaţiilor, la care poate recurge debitorul pentru a evita plăţile suplimentare rezultate din întîrziere. Prin urmare, instanţa de apel a reţinut că prin încheierea nr.056-124r/12 din 09.11.2012 executorul judecătoresc Bănărescu Anatolie a dispus calcularea şi perceperea de la SRL „Kvark” în beneficiul SA „Orizont" a sumei de 207250,18 lei, fiind stabilit cu certitudine faptul că în respectiva încheiere, executorul judecătoresc a constatat că, creditorul este în drept de a solicita încasarea de la debitor în beneficiul său suma dobînzii de întîrziere calculată pentru perioada 17.03.2010 - 25.10.2012, însă deoarece, prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 18.09.2012 a fost calculată dobînda de întîrziere pe perioada 17.03.2010 - 07.03.2011, urmează a fi calculată dobînda de întîrziere pe perioada 07.03.2011 - 25.10.2012, în legătură cu faptul că la 25.10.2012, conform tranzacţiei încheiate între SA „Orizont" şi ÎM „Rompetrol Moldova" SA, datoria SRL „Kvark” a fost preluată de terţul ÎM „Rompetrol Moldova” SA, care a devenit debitorul SA „Orizont". Astfel, reieşind din cele expuse instanţa de apel a considerat că nu exista nici un temei legal de a refuza creditorului SA „Orizont” în încasarea dobînzii de întîrziere pe perioada aflării debitorului SRL „Kvark” în întîrziere la executarea obligaţiei pecuniare de achitare unei sume adjudecate prin hotărîre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

De asemenea, instanţa de apel a considerat că sunt declarative şi argumentele apelantei SRL „Kvark” privind netemeinicia cerinţelor reclamantei SA „Orizont” referitor la sechestrarea de către executorul judecătoresc Alexeenco Olga a unui utilaj care nu a fost comercializat de către creditor. În conformitate cu prevederile art. 243 CPC, debitorul are obligaţia de a achita dobînzi pe perioada întîrzierii chiar şi în lipsa vinovăţiei sale. Or, după cum a indicat Curtea Supremă de Justiţie în Recomandarea nr. 15, debitorul dispune de suficiente mecanisme legale de a-şi executa de sine stătător obligaţiile pecuniare şi nu este îndreptăţit să aştepte intentarea şi întreprinderea de către creditor a unor măsuri de executare silită în privinţa sa.

Mai mult ca atît, instanţa de apel a reţinut că executorul judecătoresc nicidecum nu putea trece la vînzarea silită a utilajului de alimentare cu combustibil folosit în activitatea unei staţii PECO, care este funcţional, fiind transmisă în chirie unei alte societăţi comerciale, atîta timp cît debitorul dispunea de creanţe băneşti care puteau fi urmărite, fără a afecta activitatea economică a unităţii comerciale din str Pan Halippa, 9, mun. Chişinău. În afară de aceasta, instanţa de apel a reţinut că, somaţiile privind sechestrarea unor astfel de creanţe pecuniare ale apelantului au fost contestate de către acesta în instanţa de judecată, iar decizia definitivă şi irevocabilă pe marginea acestui caz a fost emisă la 19.09.2012.

Or, anume în vederea executării respectivei decizii, la data de 25.10.2012 creditorul SA „Orizont" a semnat cu terţul ÎM „Rompetrol Moldova" SA o tranzacţie prin care acesta a preluat datoria apelantului. De asemenea, instanţa de apel a conchis că obligaţia apelantei SRL „Kvark” de a achita penalitate în mărime de 0,5% din suma datoriei de 218469,97 lei a fost recunoscută cu putere de lucru judecat prin hotărîrea definitivă şi irevocabilă a Curţii de Apel Economice in 17 martie 2010 şi în virtutea art. 123 alin. (2) CPC, sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

Or, în speţă, sarcina primei instanţe la judecarea cauzei respective s-a rezumat în a verifica corectitudinea calculării clauzei penale, reieşind din mărimea datoriei restante şi perioadei de neachitare acesteia. Iar, din materialele dosarului, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă just a calculat penalitatea din suma datoriei de bază în mărime de 218469,97 lei, dispusă spre încasare în temeiul unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile, pentru o perioadă de 180 zile anterioare adresării în instanţa de judecată.

Prin urmare, instanţa de apel a ajuns la concluzia că instanţa de fond a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de admitere a acţiunii ca întemeiată. La 11 iulie 2013 SRL „Kvark” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti emise, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului, şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii neîntemeiate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Kvark” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului SRL „Kvark” se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SRL „Kvark”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Kvark” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către SRL „Kvark”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru