2ra-3213/14 — Încasarea salariului restant, penalitatea şi dobînda pentru întîrziere a plăţii neachitate în termen, a plăţii pentru concediul anual nefolosit, prejudiciul moral şi cheltuielile de judecată

dosarul nr. 2ra-3213/14 prima instanţă: V. Ciuntu instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Minciuna şi Iu. Cimpoi DECIZIE 19 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Svetlana Novac, Ion Corolevschi, Liliana Catan şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Serafim Temciuc, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Serafim Temciuc împotriva Societății pe Acțiuni „Avicola Vadul lui Vodă” cu privire la anularea ordinului, încasarea salariului restant, a plății pentru concediul anual nefolosit, a penalității, a dobînzii de întîrziere, compensarea prejudiciului moral și obligarea achitării cotizațiilor și a impozitelor prevăzute, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Serafim Temciuc, cu casarea hotărârii Judecătoriei Criuleni din 10 decembrie 2013 și a încheierii Judecătoriei Criuleni din 30 decembrie 2013, fiind pronunțată o nouă hotărîre, c o n s t a t ă: La 26 septembrie 2013, Serafim Temciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Avicola Vadul lui Vodă” cu privire la anularea ordinului, încasarea salariului restant, a plății pentru concediul anual nefolosit, a penalității, a dobînzii de întîrziere, compensarea prejudiciului moral și obligarea achitării cotizațiilor și a impozitelor prevăzute.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 27 aprilie 2011 a fost angajat de către Societatea pe Acțiuni „Avicola Vadul lui Vodă” în temeiul ordinului nr. 20 din 27 aprilie 2011, în funcţia de inginer şef. La 01 noiembrie 2012, Serafim Temciuc a depus cerere de demisie din propria dorinţă. La solicitarea verbală a administratorului întreprinderii a activat în funcţia deţinută pînă la 30 noiembrie 2012 pentru a fi angajată o altă persoană în locul lui. La 30 noiembrie 2012 a fost creată comisia din reprezentanţii întreprinderii care au întocmit actul de predare-primire a bunurilor, fară a fi indicate careva obiecţii, şi la aceeaşi dată a fost emis ordinul de demisie. Menționează reclamantul că la 18 februarie 2013 i-a fost eliberat carnetul de muncă, însă salariul restant, indemnizaţia pentru concediul nefolosit, penalităţile şi 1 alte plăţi salariale nu i-au fost achitate.

Ca urmare a neachitării plăţilor salariale, Serafim Temciuc s-a adresat pîrîtului cu cereri la 24 ianuarie 2012 și la 08 februarie 2012. Totodată, reclamantul a înaintat cerere de eliberare a ordonanței judecătorești pentru încasarea restanţei la salariu, cerere care a fost admisă la 19 iunie 2012. Prin ordonanţa judecătorească din 19 iunie 2012 s-a încasat de la angajator în beneficiul salariatului restanţa la salariu pentru perioada mai 2011 - martie 2012 în sumă de 31 608 lei. În consecință, Serafim Temciuc consideră că salariul urmează a fi calculat din luna aprilie 2012 pînă la 30 noiembrie 2012, ce constituie suma de 38505,6 lei. De asemenea, reclamantul a indicat în acțiunea înaintată că urmează a fi încasate din contul angajatorului și plata pentru concediul anual nefolosit în mărime de 5400 lei, iar pentru neachitarea la timp a salariului, ultimul trebuie să-i achite penalitatea în sumă de 50657,91 lei și dobînda de întîrziere în mărime de 11651,31 lei.

Faptul că pînă la momentul depunerii acțiunii, angajatorul nu i-a achitat plățile salariale, reclamantului i-a fost cauzată daună morală estimată la suma de 10000 lei. Consideră, Serafim Temciuc, că pentru asistența juridică acordată în volum de 18 ore, pîrîtul urmează să-i achite suma de 9000 lei. Solicită, reclamantul, admiterea integrală a acțiunii, încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a datoriei salariale în sumă de 106214,82 lei dintre care: salariul restant – 38505,6 lei, plata pentru concediul anual nefolosit – 5400 lei, penalitatea – 50657,91 lei și dobînda de întîrziere – 11651,31 lei. Reclamantul a cerut și încasarea din contul Societății pe Acțiuni „Avicola Vadul lui Vodă” în beneficiul său a daunei morale în sumă de 10000 lei, a cheltuielilor de judecată în mărime de 9000 lei, cu obligarea pîrîtului să achite cotizațiile la toate instituțiile unde respectivele plăți sunt obligatorii pentru salariat.

Pe parcursul examinării pricinii, la 08 aprilie 2013, 14 mai 2013, 18 iunie 2013 etc, reclamantul a înaintat mai multe cereri de modificare și majorare a pretențiilor (f.d. 44-49, 57-62, 77-92, 112-128, 129-146, 162-176, Vol. I). Astfel prin ultima cerere privind majorarea pretențiilor din 10 decembrie 2013, Serafim Temciuc a solicitat admiterea integrală a acțiunii, repunerea în termen, anularea ordinului de demisie nr. 17-K din 21 noiembrie 2012 în partea plăţii compensaţiei pentru concediul nefolosit de 43 zile, încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a datoriei salariale în sumă de 182105,67 lei dintre care: salariul restant pentru perioada 01 aprilie 2012 – 15 noiembrie 2012 – 45000 lei, plata pentru concediul anual nefolosit – 10800 lei, penalitatea – 105770,67 lei și dobînda de întîrziere – 20535 lei.

Reclamantul a cerut și încasarea din contul Societății pe Acțiuni „Avicola Vadul lui Vodă” în beneficiul său a daunei morale în sumă de 10000 lei, a cheltuielilor de judecată în mărime de 21500 lei și 2649,10 lei, cu obligarea pîrîtului să achite cotizațiile la toate instituțiile unde respectivele plăți sunt obligatorii pentru salariat. Suplimentar la cele indicate în motivarea acțiunii inițiale, reclamantul a mai menționat că prin ordinul de demisie nr. 17-K din 21 noiembrie 2012, angajatorul 2 cu rea credință a introdus în ordin doar 43 zile din 62 de zile calendaristice, fără a deține vreun act care să probeze că Serafim Temciuc a fost în concediu anual. Din acest motiv, a solicitat anularea respectivului ordin emis de angajator.

Restul pretențiilor au fost majorate de către reclamant pe parcursul examinării pricinii în legătură cu creșterea perioadei de neachitare din partea angajatorului, precum și pentru volumul de muncă suplimentar efectuat de către avocat. Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 10 decembrie 2013, cererea de chemare în judecată depusă de Serafim Temciuc a fost admisă parțial. A fost repus reclamantul în termenul de adresare în judecată şi anulat ordinul de demisie nr. 17-K din 21 noiembrie 2012 în partea plăţii lui Serafim Temciuc a compensaţiei pentru concediul nefolosit de 43 zile.

S-a încasat din contul Societății pe Acțiuni „Avicola Vadul lui Vodă” în beneficiul lui Serafim Temciuc salariul neachitat pentru perioada 01 aprilie 2012- 15 noiembrie 2012 în mărime de 44 999.92 lei, indemnizaţia pentru concediul nefolosit în perioada 27 aprilie 2011-15 noiembrie 2012 în mărime de 11428,48 lei; compensaţia pentru neachitarea în termen a salariului în sumă de 165 lei; prejudiciul moral în sumă de 10000 lei; cheltuieli de judecată în sumă de 57,30 lei, iar în total suma de 66650,70 lei. A fost obligată Societatea pe Acțiuni „Avicola Vadul lui Vodă” să transfere impozitele din salariul neachitat lui Serafim Temciuc în mărime de 44999,92 lei, la bugetul de stat, fondul asigurărilor sociale, bugetul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.

În rest, acțiunea lui Serafim Temciuc a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. S-a încasat de la Societatea pe Acțiuni „Avicola Vadul lui Vodă” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1999,52 lei. Prin încheierea Judecătoriei Criuleni din 30 decembrie 2013 a fost respinsă cererea lui Serafim Temciuc de emitere a hotărârii suplimentare în privința încasării cheltuielilor de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014, a fost admisă cererea de apel declarată de Serafim Temciuc, cu casarea hotărârii Judecătoriei Criuleni din 10 decembrie 2013 și a încheierii Judecătoriei Criuleni din 30 decembrie 2013, fiind emisă o nouă hotărîre prin care a fost admisă în parte acțiunea reclamantului.

A fost dispusă încasarea din contul Societății pe Acțiuni „Avicola Vadul lui Vodă” în beneficiul lui Serafim Temciuc a salariului restant în mărime de 45000 lei pentru perioada 01 aprilie 2011-15 noiembrie 2012, a plății pentru concediul anual nefolosit în sumă de 10800 lei, cheltuielile de judecată în mărime de 5000 lei pentru asistența juridică și 57,30 lei pentru expedierea telegramei. În rest, pretențiile apelantului au fost respinse ca neîntemeiate.

La 22 august 2014, Serafim Temciuc a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel în partea pretențiilor respinse, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie dispusă încasarea din contul Societății pe Acțiuni „Avicola Vadul lui Vodă” în beneficiul lui Serafim Temciuc a penalității în mărime de 120629,26 lei, a dobînzii de întîrziere în sumă de 25073,94 lei, a prejudiciului moral de 10000 lei, precum și cheltuielile de judecată suportate în mărime de 25000 lei și 2579,70 lei. 3 În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La 06 august 2014, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentului copia deciziei contestate. Astfel, Colegiul consideră recursul declarat la 22 august 2014 ca fiind depus în termen. Recurentul, Serafim Temciuc, în motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel la adoptarea deciziei contestate a încălcat normele de drept material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. La 29 septembrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, partea nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea parțială a deciziei instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. 1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Din actele pricinii s-a constatat că potrivit ordinului angajatorului nr.20-K din 27 aprilie 2011, Serafim Temciuc a fost angajat în funcţia de inginer-şef, cu salariul lunar de 6000 lei (f.d.

22, Vol. I). Reieșind din ordinul angajatorului nr. l7-K din 21 noiembrie 2012, lui Serafim Temciuc i-a fost acceptată demisia de la serviciu, începînd cu 15 noiembrie 2012 (f.d.93, Vol. I). Materialele pricinii atestă faptul adresării salariatului la 07 februarie 2013 cu o cerere prealabilă în adresa Societății pe Acțiuni „Avicola Vadul lui Vodă” potrivit căreia a solicitat ca să-i fie achitate toate restanțele la salariu, penalitățile, indemnizația de concediu și alte plăți restanțe (f.d. 21, Vol. I). Pentru că nu i-au fost satisfăcute cerințele înaintate, Serafim Temciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Avicola Vadul lui Vodă”. Prima instanță prin hotărîrea din 10 decembrie 2013, i-a admis parțial acțiunea.

Instanța de apel prin decizia din 18 iunie 2014, la apelul înaintat de către Serafim Temciuc, a casat hotărârea Judecătoriei Criuleni din 10 decembrie 2013 și a pronunțat o nouă hotărîre de admitere parțială a acțiunii. A fost dispusă încasarea din contul Societății pe Acțiuni „Avicola Vadul lui Vodă” în beneficiul lui Serafim Temciuc a salariului restant în mărime de 45000 lei pentru perioada 01 aprilie 2011- 15 noiembrie 2012, a plății pentru concediul anual nefolosit în sumă de 10800 lei, cheltuielile de judecată în mărime de 5000 lei pentru asistența juridică și 57,30 lei pentru expedierea telegramei. În rest, pretențiile apelantului au fost respinse ca neîntemeiate.

4 Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a încălcat normele procedurale la examinarea pricinii deferite judecăţii prin respingerea cerinței lui Serafim Temciuc referitor la încasarea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei. Astfel, după cum rezultă din cererea de apel înaintată de către Serafim Temciuc, ultimul a solicitat casarea hotărîrii din 10 decembrie 2013 doar în partea respingerii cerințelor de prima instanță, și anume: în privința penalității, a dobînzii de întîrziere, precum și a cheltuielilor de judecată. Colegiul reține că apelantul nu a contestat hotărîrea primei instanțe referitor la dispunerea încasării prejudiciului moral în mărime de 10000 lei.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. Alin. (6) al aceluiași articol prevede că apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai dificilă decît aceea din hotărîrea atacată cu apel, cu excepţia cazurilor cînd consimte şi cînd hotărîrea este atacată şi de alţi participanţi la proces. Fără a ține cont de prevederile anterior enunțate, instanța de apel incorect a casat hotărîrea primei instanțe în partea dispunerii încasării prejudiciului moral, cerință care nu a fost solicitată de către apelant.

Verificând legalitatea deciziei instanţei de apel în partea respingerii acţiunii cu privire la încasarea prejudiciului moral, prin prisma criticelor formulate în recurs, în raport cu prevederile legale aplicabile speţei, Colegiul conchide că prin acțiunile instanţei de apel a fost înrăutățită situația apelantului în propria sa cale de atac. Prin urmare, instanța de recurs consideră necesar a casa decizia instanței de apel în privința respingerii încasării prejudiciului moral în mărime de 10000 lei, cu menținerea hotărîrii primei instanțe prin care respectiva cerință a fost admisă.

Într-o altă ordine de idei, dat fiind faptul că prin cererea de recurs înaintată, Serafim Temciuc a solicitat casarea deciziei instanței de apel doar în privința cerințelor privind încasarea penalității, a dobînzii de întîrziere, a prejudiciului moral, precum și a cheltuielilor de judecată suportate, Colegiul nu se va pronunța în privința restului solicitărilor reclamantului din acțiunea înaintată. În motivarea cerinței privind încasarea penalității și a dobînzii de întîrziere, Serafim Temciuc a făcut referire la prevederile art. 602 alin. (2), art. 617 alin. (1), art. 619 alin. (2), art. 629 din Codul Civil, precum și art. 146 alin. (1) din Codul Muncii. Colegiul consideră că acţiunea reclamantului în această parte nu este întemeiată şi pretenţiile necesită a fi respinse.

La acest capitol, instanța de recurs reține ca fiind corectă concluzia instanței de apel că normele de drept material invocate de recurent întru susţinerea pretenţiilor şi anume art.602 (răspunderea pentru neexecutarea obligaţiei), art.617 (punerea debitorului în întârziere), art.619 (dobînda de întîrziere), art.629 (clauza penală legală) din Codul Civil, instituie regulile potrivit cărora debitorul este obligat 5 să repare prejudiciul cauzat creditorului ca urmare a neexecutării obligaţiilor contractuale în cadrul raporturilor civile. Potrivit art. 146 din Codul Muncii, în cazurile în care la conturile curente şi de decontare ale unităţilor există mijloacele respective şi documentele necesare în vederea primirii banilor pentru plata salariilor au fost prezentate în termen, iar băncile nu asigură clientela cu numerar, acestea plătesc, din contul mijloacelor proprii, o penalitate în mărime de 0,2 la sută din suma datorată, pentru fiecare zi de întîrziere.

Distinct de opinia recurentului, norma anterior menționată nu poate fi atribuită prezentei spețe, pe motiv că nu sînt întrunite condițiile prevăzute de articolul invocat pentru încasarea penalității. În conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. Reieșind din înscrisul anexat la materialele pricinii (f.d. 56, Vol. I), și deoarece Serafim Temciuc a suportat cheltuieli în mărime de 57,30 lei în legătură cu expedierea telegramei, respectiva suma de bani urmează a fi încasată din contul pîrîtului.

Potrivit art. 96 alin. (1) CPC instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Instanţa de recurs, în virtutea competenţei sale de a mări sau de a micşora onorariile avocatului, reţine că suma de 5000 lei acordată reclamantului de către instanța de apel pentru cheltuielile de asistenţă juridică suportate este o sumă rezonabilă, având în vederea aportul avocatului, timpul şi munca acestuia la examinarea pricinii. Restul pretențiilor invocate de recurent în privința cheltuielilor de judecată urmează a fi respinse, dat fiind faptul că nu au fost prezentate probe în acest sens.

Deoarece s-a constatat aplicarea incorectă a normelor de drept procedural în partea respingerii cerinței privind încasarea prejudiciului moral, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, cu casarea deciziei instanţei de apel în această parte, fiind menținută hotărîrea primei instanței prin care s-a dispus încasarea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Serafim Temciuc.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014 în partea cerinței privind încasarea prejudiciului moral, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Serafim Temciuc împotriva Societății pe Acțiuni „Avicola Vadul 6 lui Vodă” cu privire la anularea ordinului, încasarea salariului restant, a plății pentru concediul anual nefolosit, a penalității, a dobînzii de întîrziere, compensarea prejudiciului moral și obligarea achitării cotizațiilor și a impozitelor prevăzute, cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Criuleni din 10 decembrie 2013 în partea prin care s-a admis cerința privind încasarea prejudiciului moral. În restul pretențiilor, decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014 se menţine.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac Ion Corolevschi Liliana Catan Tatiana Vieru 7