2ra-2812/15 — Încasarea restanţilor salariale, indemnizaţiei de concediu, plăţilor suplimentare pentru reţinerea salariului şi a indemnizaţiei de concediu

prima instanţă: V. Clima dosarul nr. 2ra-2812/15 instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, M. Guzun ÎNCHEIERE 02 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea Comercială „Vaptos” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Repeșco Victor împotriva Societății Comerciale „Vaptos” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea restanțelor salariale, indemnizației de concediu, plăților suplimentare pentru reținerea salariului și a indemnizației de concediu, repararea prejudiciului moral, și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea Comercială „Vaptos” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Ciolacu Sergiu și menținută hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 26 martie 2015, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă : La 24 septembrie 2014, Repeșco Victor, a depus cererea de chemare în judecată împotriva SC „Vaptos” SRL cu privire la încasarea restanțelor salariale, indemnizației de concediu, plăților suplimentare pentru reținerea salariului și a indemnizației de concediu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că în temeiul contractului individual de muncă nr. 56/06 din 19 mai 2006, a fost angajat la SC „Vaptos” SRL în calitate de mecanic, cu un salariu de 2 400 lei, cuantumul căruia a fost stabilit prin acordul adiţional nr. 02-08- 56/06 din 03 martie 2008. Susține reclamantul că la 02 septembrie 2013, s-a concediat din motiv că din luna aprilie 2012 angajatorul nu-i achita salariul, iar pentru perioada 01 aprilie 2012 - 02 septembrie 2013, s-a acumulat o restanța salarială în mărime de 38 477,20 lei.

Totodată, la eliberarea din serviciul conform calculelor efectuate de contabilă s- a stabilit că pîrîtul urmează să-i mai achite și suma de 4 800 lei pentru 60 de zile de concediu anual nefolosit. Menționează că la 16 septembrie 2014 s-a adresat cu o cerere către angajator, prin care a solicitat achitarea salariului restant și a celorlalte drepturi salariale, însă cererea înaintată a fost lăsată fără răspuns. În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 5 lit. f), 9 alin. (1) lit. d), 10, alin. (2) lit. h), 142 alin. (1), 117 alin. (1) ,143 alin. (1), 145 alin. (1) și 330 alin. (1) şi (2) din Codul muncii. Solicită încasarea salariilor restanțe în sumă de 38 477,20 lei, indemnizației pentru concediul anual de odihnă nefolosit în sumă de 4 800 lei și a cheltuielilor de judecată.

În cadrul dezbaterilor judiciare Repeșco Victor și-a concretizat cerințele înaintate, solicitînd să fie încasat de la SC „Vaptos” SRL, restanța salarială în sumă de 36 077,20 lei, indemnizația pentru concediul anual nefolosit în sumă de 4 800 lei, penalitatea pentru restanța salarială și indemnizației pentru concediul nefolosit conform art. 330 alin.(2) din Codul muncii, prejudiciul moral în mărime de 100 000 lei și cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 26 martie 2015, acțiunea a fost admisă parțial fiind încasat din contul SC „Vaptos” SRL, în beneficiul lui Repeșco Victor suma de 36077, 20 lei cu titlu de restanță salarială, cu reținerea din această sumă a plăților obligatorii în bugetul de stat, suma de 4 800 lei cu titlu de indemnizație de concediu, cu reținerea plăților aferente bugetului, suma de 7 200 lei cu titlu de recompensă pentru prejudiciul moral cauzat și suma de 33 124 lei cu titlu de plăți suplimentare pentru reținerea salariului și a indemnizației de concediu în conformitate cu dispozițiile art. 330 alin. (2) din Codul muncii, în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate. Totodată, a fost încasat de la SC „Vaptos” SRL în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 2 320 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2015 a fost respins apelul declarat de SC „Vaptos” SRL, reprezentat de avocatul Ciolacu Serghei și menținută hotărîrea primei instanțe.

În favoarea concluziilor enunțate, instanțele ierarhic inferioare cu referire la prevederile art. 5 lit. f), 9 alin. (1) lit. d), 10 alin. (2) lit. h), 142 alin. (1), 117 alin. (1) 143 alin. (1), 145 alin. (1) din Codul muncii au reținut obligația SC „Vaptos” SRL de a achita lui Repeșco Victor indemnizația pentru concediile nefolosite în mărime de 4 800 lei și restanța la plățile salariale pentru perioada 01 aprilie 2012 – 02 septembrie 2013 în mărime de 36 077,20 lei, formată în baza contractului individual de muncă nr. 56/06 din 19 iunie 2016 și acordul adițional nr. 02-08-56/06 din 03 martie 2008, concluzionînd că deși, angajatorul este obligat să plătească la timp și integral salariul, iar pentru perioada angajatul beneficiază și de o indemnizație de concediu, angajatorul contrar prevederilor art. 118 alin. (1) CPC și art. 328 alin. (2) din Codul muncii, nu a confirmat prin probe pertinente achitarea plăților salariale lui Repeșco Vicor pentru lucrul prestat în perioada 01 aprilie 2012 – 02 septembrie 2013 și a indemnizația pentru concediul nefolosit.

Concomitent, instanțele au stabilit că Repeșco Victor nu a primit la timp salariul și indemnizația pentru munca prestată din vina angajatorului, prin prisma prevederilor art. 229 și art. 330 alin. (2) din Codul muncii, au dispus încasarea din contul angajatorului suplimentar pentru fiecare zi de întîrziere 0,1 la sută din suma neplătită în termen și prejudiciul moral cauzat angajatului ca rezultat al neachitării în timp a salariului. La 24 septembrie 2015, SC „Vaptos” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care cerințele cu privire la încasarea salariului restant să fie respinse ca neîntemeiate.

În motivarea recursului recurentul a invocat că în cadrul examinării cauzei instanțele judecătorești au apreciat arbitrar probele din dosar și au încălcat esențial normele de drept material, neaplicînd legea care trebuia să fie aplicată, fapt ce a dus la emiterea unei hotărîri ilegale și neîntemeiate. Astfel, menționează că atît prima instanţă, cât şi instanţa de apel, prin încălcarea esenţială a normelor de drept material, în mod neîntemeiat au constatat neachitarea de către compania recurentă a salariului în mărime de 36 077,20 lei, iar prin urmare, acest fapt a servit drept temei pentru admiterea altor capete de cerere înaintate de reclamant. Susține că instanţele judecătorești şi-au întemeiat concluziile doar pe circumstanţele invocate de reclamant şi au dat o apreciere eronată probelor prezentate de pârât.

La acest capitol, remarcă că SC „Vaptos” SRL a prezentat instanţei de fond calculul salariului cuvenit şi achitat lui Repeşco Victor pentru perioada 01 iulie 2011 - 01septembrie 2013, la care au fost anexate listele de plată şi dispoziţiile de plată, ce confirmă primirea de către intimat a sumelor indicate în calcul. Astfel, din calculului sus indicat rezultă că pentru perioada 01 iulie 2011-01 septembrie 2013, Repeșco Victor era în drept să primească salariul net în mărime de 48 479,04, însă, de fapt a primit suma de 58 758,25 lei. Prin urmare, față de Repeșco Victor nu doar că nu există restanţă la salariu, dar şi a fost achitată suplimentar suma de 10 279,21 lei, iar din acest motiv SC „Vaptos” SRL, nu a achitat indemnizația pentru concediu.

Totodată, menționează că hotărârea primei instanțe şi decizia instanţei de apel sunt neîntemeiate şi ilegale şi în partea ce ţine de încasarea prejudiciului moral şi a plătii suplimentare pentru reţinerea salariului, or, SC „Vaptos” SRL nu are nici o restanţă faţă de Repeşco Victor. Sub acest aspect afirmă că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului art. 6 § 1 a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului instanțele de judecată sunt obligate să-şi motiveze hotărârile, iar întinderea obligaţiei de motivare a deciziilor variază în funcţie de natura acestora. Totodată, o funcţie ulterioară a unei hotărâri motivate este de a demonstra părţilor la proces că acestea au fost ascultate.

Mai mult ca atât, o decizie motivată acordă uneia dintre părţi posibilitatea contestării acesteia, precum şi posibilitatea revizuirii deciziei de către instanţa de apel și doar prin pronunţarea unei decizii motivate se asigură examinarea publică a administrării justiţiei. Notează că într-un mod similar este abordată această problemă şi la nivel naţional prin hotărârea Plenului Curţii Supremii de Justiţie nr.3 din 07 iulie 2008, care la pct.6 stabileşte că, „dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre şi decizie motivată. Astfel, instanţele judecătoreşti naţionale sunt obligate să-şi motiveze deciziile, iar toate întrebările care sunt importante pentru rezultatul procesului necesită un răspuns special în hotărâre.

În cazul în care instanţele de apel şi de recurs se abţin de a da un răspuns special şi explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat o întrebare posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art.6 par. 1 din Convenţia Europeană”. În speță însă, deşi, SC „Vaptos” SRL a invocat cu suficientă claritate argumentele sale în faţa instanţelor inferioare, unele din aceste argumente au fost respinse într-un mod absolut evaziv, fără a da vreun răspuns la ele, care au o deosebită importanţă pentru soarta procesului. Astfel, instanţele inferioare nu au combătut prin nici o afirmaţie argumentele invocate în confirmarea legalității acțiunilor angajatorului fapt ce prin urmare demonstrează ilegalitatea examinării cauzei şi adoptarea unor soluţii ilegale şi neîntemeiate.

Avînd în vedere toate motivele mai sus expuse şi în particular, neaplicarea legii care urma a fi aplicată la examinarea cauzei, precum şi încălcarea drepturilor fundamentale ale omului manifestată prin încălcarea dreptului la un proces echitabil sub aspectul motivării insuficiente şi inadecvate a hotărârilor de către instanţele inferioare, duc în ansamblul lor la ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi necesitatea casării ei împreună cu hotărârea instanţei de fond. La data de 29 octombrie 2015, Repeșco Victor a depus referință la recursul declarat de către SC „Vaptos” SRL, invocînd netemeinicia acestuia și legalitatea decizia instanței de apel și hotărîrii primei instanțe. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SC „Vaptos” SRL este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SC „Vaptos” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SC „Vaptos” SRL asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SC „Vaptos” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Societatea Comercială „Vaptos” Societate cu Răspundere Limitată, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva