2ra-3206/14 — Restabilirea în funcţie şi încasarea plăţilor salariale

dosarul nr.2ra-3206/14 prima instanţă: V. Ciuntu instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim și I. Cotruță DECIZIE 19 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Svetlana Novac, Ion Corolevschi, Liliana Catan şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Centrul de Sănătate Publică Criuleni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Donic împotriva Centrului de Sănătate Publică Criuleni cu privire la reîncadrarea în funcție și încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 02 iulie 2014, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Elena Donic cu casarea hotărârii Judecătoriei Criuleni din 30 ianuarie 2014, c o n s t a t ă: La 14 noiembrie 2013, Elena Donic a depus cerere de chemare în judecată împotriva Centrului de Sănătate Publică Criuleni cu privire la reîncadrarea în funcție și încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că prin contractul individual de muncă nr. 2 din 18 iunie 2010, a fost angajată pe durată nedeterminată în funcția de medic laborant, șef de laborator la Centrul de Sănătate Publică Criuleni. Susține, Elena Donic, că prin ordinul nr. 63 din 15 august 2013 a fost eliberată din funcția ocupată în temeiul art. 86 alin. (1) li. d) Codul Muncii, în legătură cu constatarea faptului că salariata nu corespunde funcţiei deţinute din cauza stării de sănătate, în conformitate cu certificatul medical seria EM nr. 084959 din 10 iunie 2003. Consideră, reclamanta, că a fost concediată ilegal din funcția deținută, motivînd prin aceea că la momentul încheierii contractului individual de muncă cu Centrul de Sănătate Publică Criuleni, deja dispunea de certificatul de dizabilitate și capacitate de muncă nr. 084959, despre care medicul șef al Centrului de Sănătate Publică Criuleni, cunoștea.

Afirmă, Elena Donic, că certificatul seria EM nr. 084959 din 10 iunie 2003, care a servit drept temei de eliberare din funcție, este un act ce atestă gradul de dizabilitate și capacitate de muncă și nicidecum a stării de sănătate. Totodată, menționează reclamanta, că, conform adeverinței medicale nr. 222 din 11 octombrie 2013, dînsa a fost recunoscută aptă de muncă. 1 Mai mult, indică reclamanta că, acordul cu privire la eliberarea sa din funcție din 03 august 2013 a fost emis de Comitetul Sindical în absența ei, în perioada cînd dînsa se afla în concediu medical. Solicită, Elena Donic, reîncadrarea în funcția de medic laborant-șef la Centrul de Sănătate Publică Criuleni, cu încasarea de la pîrît în beneficiul său a salariului mediu pentru absență forțată de la serviciu în mărime de 5000 lei, precum și a cheltuielilor de judecată în mărime de 2500 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 30 ianuarie 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 02 iulie 2014, apelul declarat de Elena Donic a fost admis cu casarea hotărîrii Judecătoriei Criuleni din 30 ianuarie 2014 și emiterea unei noi hotărîri prin care a fost admisă integral acțiunea depusă de Elena Donic. S-a anulat ordinul nr. 63 din 15 august 2013 prin care Elena Donic a fost concediată din funcția ocupată în temeiul art. 86 alin. (1) lit. d) Codul Muncii, cu repunerea în funcția de medic-laborant, șef de laborator în laboratorul investigațiilor fizico-chimice a Centrului de Sănătate Publică Criuleni. S-a încasat de la Centrul de Sănătate Publică Criuleni în beneficiul Elenei Donic salariul mediu pentru absență forțată de la serviciu în perioada 15 august 2013 – 02 iulie 2014 în sumă de 60 753,96 lei, precum și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2500 lei.

S-a încasat de la Centrul de Sănătate Publică Criuleni în bugetul de stat, taxa de stat în mărime de 1823 lei (f.d. 103, 104-111). La 22 august 2014, Centrul de Sănătate Publică Criuleni a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 02 iulie 2014, solicitând casarea deciziei instanţei de apel cu menținerea hotărârii Judecătoriei Criuleni din 30 ianuarie 2014. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La 23 iulie 2014 Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților copia deciziei din 02 iulie 2014. Astfel, recursul declarat la 22 august 2014 este depus în termen. În motivarea cererii de recurs, Centrul de Sănătate Publică Criuleni a menţionat că instanţa de apel a examinat pricina superficial cu încălcarea normelor de drept material, şi în concluzie a emis o decizie ilegală.

La 29 septembrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatei, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Pînă la data examinării pricinii în ordine de recurs, partea nu a prezentat referinţă, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

2 Din actele pricinii s-a constatat că Elena Donic, în baza ordinului medicului- șef al spitalului raional Criuleni, nr. 04 din 02 august 1968, a fost angajată la muncă în calitate de chimistă în cadrul fostei stații epidemico-sanitare Criuleni (în prezent – Centrul de Sănătate Publică Criuleni), fapt confirmat prin copia carnetului de muncă anexat la dosar (f.d. 26, verso). Reieșind din contractul de muncă nr. 2, încheiat la 18 iunie 2010 între Centrul de Sănătate Publică Criuleni, în calitate de angajator, și Elena Donic, în calitate de salariat, ultima a fost angajată la lucru în calitate de medic laborant-șef de laborator, pe o perioadă nedeterminată (f.d. 7-9).

Tot actele pricinii denotă că pîrîtul, în calitate de angajator, și Elena Donic, în calitate de salariat, au încheiat la 02 ianuarie 2013, contractul individual de muncă nr. 67, potrivit căruia reclamanta a fost angajată prin cumul, în cadrul Centrului de Sănătate Publică Criuleni, în calitate de medic-laborant, categoria superioară, pe perioada funcției vacante (f.d. 35). Conform ordinului Centrului de Sănătate Publică Criuleni nr. 63 din 15 august 2013, Elena Donic a fost concediată din funcția ocupată în temeiul art. 86 alin. (1) lit. d) Codul Muncii, în legătură cu constatarea faptului că salariata nu corespunde muncii prestate de cauza stării de sănătate (f.d. 11). La 03 septembrie 2013, Elena Donic s-a adresat angajatorului cu cerere prealabilă prin care a solicitat anularea ordinului nr. 63 din 15 august 2013 (f.d.

12). Prin răspunsul Centrului de Sănătate Publică Criuleni din 01 octombrie 2013, cererea înaintată i-a fost examinată, fără a-i fi satisfăcută cerința solicitată (f.d. 13). În consecință, salariata s-a adresat instanței de judecată cu acțiune împotriva Centrului de Sănătate Publică Criuleni cerînd reîncadrarea în funcția de medic laborant-șef la Centrul de Sănătate Publică Criuleni, cu încasarea de la pîrît în beneficiul său a salariului mediu pentru absență forțată de la serviciu în mărime de 5000 lei, precum și a cheltuielilor de judecată în mărime de 2500 lei. Prima instanță prin hotărîrea din 30 ianuarie 2014, a respins acțiunea Elenei Donic, ca fiind neîntemeiată. Instanța de apel a casat hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă hotărîre de admitere integrală a acțiunii.

Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel corect a examinat pricina deferită judecăţii. În conformitate cu art. 239 Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Potrivit art. 86 alin. (1) lit. d) Codul Muncii, concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite pentru constatarea faptului că salariatul nu corespunde funcţiei deţinute sau muncii prestate din cauza stării de sănătate, în conformitate cu certificatul medical.

3 Necesită a fi menționat că la baza concedierii Elenei Donic din funcția deținută a fost existența certificatului medical nr. 084959 din 10 iunie 2003, eliberat de către Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalității al sectorului Rîșcani municipiul Chișinău din cadrul Casei Naționale de Asigurări Sociale (f.d. 6). Potrivit certificatului sus enunțat, reclamanta este încadrată în gradul 2 de invaliditate cu reducerea vitalității de 60%. În pofida acestui fapt, după cum rezultă și din materialele pricinii, după emitererea certificatului medical nr. 084959 din 10 iunie 2003 și pînă la emiterea ordinului de concediere din 15 august 2013, salariata a continuat să activeze la aceiași instituție medicală, fără a-i fi imputate careva observații din partea angajatorului.

Acest fapt contravine concluziei recurentului precum că salariata este în imposibilitate de a continua activitatea de muncă din cauza sănătății, făcînd referire la certificatul din 10 iunie 2003. Mai mult decît atît, din conținutul respectivului certificat nicidecum nu rezultă starea precară de sănătate a salariatei. Or, mențiunea din certificat că activitatea de muncă este contraindicată, nicidecum nu echivalează cu lipsa capacității salariatei de a munci. Prin materialul probatoriu administrat de instanţa de judecată s-a stabilit faptul că Elenei Donic i-a fost înmînată diplomă de gratitudine pentru activitatea profesională înaltă în domeniul ocrotirii sănătății (f.d. 83). În această ordine de idei, este neîntemeiată critica recurentului cu privire la capacitatea de muncă a salariatei.

Într-o altă ordine de idei, conform art. 74 alin. (2) Codul Muncii, salariatul care, conform certificatului medical, necesită acordarea unei munci mai uşoare urmează a fi transferat, cu consimţămîntul scris al acestuia, la o altă muncă, care nu-i este contraindicată. Dacă salariatul refuză acest transfer, contractul individual de muncă se desface în conformitate cu prevederile art.86 alin.(1) lit.x). În cazul în care un loc de muncă corespunzător lipseşte, contractul individual de muncă va fi desfăcut în temeiul art.86 alin.(1) lit.d). Prin prisma normei citate, în situaţia în care se constată, prin certificat medical eliberat de către instituţia medicală abilitată, că salariatul nu mai corespunde exigenţelor medicale de ordin fizic sau psihic pentru exercitarea funcţiei sau a meseriei respective, Centrul de Sănătate Publică Criuleni avea obligaţia de a oferi salariatului o altă muncă mai uşoară, care nu este contraindicată medical.

Reieșind din materialele anexate la dosar, Colegiul reține că nu a fost anexată nicio probă în acest sens, care să respecte prevederile anterior menționate, fiind încălcată procedura prevăzută de Codul Munci pentru asemenea situații. Prin urmare, corect instanța de apel, a ajuns la concluzia anulării ordinului de concediere din 15 august 2013 prin care ultima a fost concediată din funcția ocupată în legătură cu constatarea faptului că salariata nu corespunde muncii prestate de cauza stării de sănătate. Conform art. 329 alin. (1) Codul Muncii, angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale 4 de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.

Art. 330 alin. (1) lit. b) Codul Muncii prevede că angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit în caz de eliberare ilegală din serviciu. În consecință, reieșind din salariu mediu al Elenei Donic de 5736,42 lei/ lună (f.d. 33), corect instanța de apel a dispus încasarea din contul angajatorului în beneficiul salariatei a salariului mediu pentru perioada absenței forțate de la serviciu (15 august 2013 – 02 iulie 2014) în mărime de 60753,96 lei. Conform art. 96 alin. (1) CPC instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Prin prisma normei enunţate, şi deoarece Elena Donic a suportat cheltuieli de asistență juridică în sumă de 2500 lei (f.d. 25), iar pretențiile înaintate s-au dovedit a fi fondate, instanța de apel temeinic a dispus încasarea respectivei sume din contul angajatorului. În asemenea circumstanţe, Colegiul consideră argumentele indicate în cererea de recurs, ca strict declarative şi lipsite de suport juridic. Art. 6 al Convenţiei garantează participanţilor dreptul la un proces echitabil. Dreptul instituit de art. 6 al Convenţiei este un drept de ordin procesual, ce presupune apărarea tuturor drepturilor personale şi patrimoniale ale unui subiect de drept, în cadrul procedurilor interne şi care urmează a fi realizate cu respectarea imperativă a unor garanţii, ce trebuie să se înscrie în coordonatele unui proces echitabil, în sensul Convenţiei.

Curtea a statuat că textul art. 6 al Convenţiei obligă instanţele să-şi argumenteze deciziile luate. Această obligaţie nu poate fi înţeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părţilor procesului. Obligaţia de motivare a deciziilor variază în funcţie de natura acestora. „O instanţă nu este obligată să dea un răspuns detaliat la fiecare argument înaintat de justiţiabil.

Totuşi, dacă o observaţie era esenţială pentru soluţionarea cauzei (în situaţia în care ar fi fost acceptată de către tribunal) şi a fost prezentată de părţi întru susţinerea poziţiei lor, atunci tribunalul trebuia să o trateze în mod distinct în hotărîrea judecătorească” (Hiro Bălani vs Spania nr. 1021/2001 din 28 martie 2003). Având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina cu respectarea normelor de drept, a verificat şi apreciat probele administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă şi a adoptat o soluţie legală şi întemeiată, iar argumentele invocate de către recurent în cererea înaintată poartă caracter declarativ, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul ca neîntemeiat şi de a menţine decizia contestată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), alin. (3) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, 5 d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Centrul de Sănătate Publică Criuleni. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Donic împotriva Centrului de Sănătate Publică Criuleni cu privire la reîncadrarea în funcție și încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac Ion Corolevschi Liliana Catan Tatiana Vieru 6