2ra-1174/15 — Anularea ordinelor, restabilirea în fincţie, încasarea salariului şi a prejudiciului moral

prima instanță: V. Ursu dosarul nr. 2ra-1174/15 instanța de apel: M. Anton, I. Secrieru, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Cociug Natalia reprezentată de avocații Costru Tatiana şi Valeriu Mardari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Cociug împotriva Școlii Profesionale Criuleni cu privire la anularea ordinilor de aplicare a sancțiunilor disciplinare, repunere în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Şcoala Profesională Criuleni, casată hotărârea Judecătoriei Criuleni din 13 august 2014 şi emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 15 ianuarie 2014, Cociug Natalia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Şcolii Profesionale Criuleni cu privire la anularea ordinilor de aplicare a sancțiunilor disciplinare, repunere în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă şi a prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că prin ordinul nr. 33 din 01 septembrie 2000, conform cererii personale, a fost angajată în funcția de soră medicală la Școala Profesională din Criuleni pe o perioadă nedeterminată, conform statelor de personal a școlii. Susține că prin ordinul nr. 64 din 10 septembrie 2013, a fost sancționată cu avertisment din motivul lipsei organizării din partea sa a măsurilor în timpul focarului de pediculoză, care a avut loc în grupa C-11, însă, cu ordinul dat este de acord, deoarece, acest caz a avut loc în octombrie 2012, în momentul aflării sale în concediu de boală.

Indică că prin ordinul nr. 72 din 30 septembrie 2013, a fost sancționată cu mustrare în legătură cu lipsa nemotivată timp de o oră de la serviciu pe data de 13 decembrie 2013, pe când, cu sancțiunea dată la fel nu este de acord, iar în explicațiile date detaliat în acest sens a indicat unde s-a aflat în perioada zilei de 13 decembrie 2013, şi anume că tot acest timp a fost ocupată cu chestii de serviciu. Menționează că prin ordinul nr. 92 din 04 decembrie 2013, a fost sancționată cu mustrare în legătură cu lipsa actelor ce permit de a primi autorizarea de funcționare a cantinei și a școlii integral, însă, cu acest ordin la fel nu este de acord, deoarece, la moment avea toate actele necesare, însă directorul școlii zilnic o impunea să introducă careva modificări.

Invocă că conform ordinului nr. 53 din 06 decembrie 2013, a fost eliberată din funcția de asistent medical începând cu 06 decembrie 2013 în baza art. 86 alin.(1) lit. n) şi art. 301 lit. b), art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, iar motivele eliberării au servit faptul precum că la 19 noiembrie 2013, eleva grupei C-11 Morari Elena, a fost rasă pe cap de către dînsa, cât și pentru încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligațiilor de muncă dacă anterior au fost aplicate sancțiuni disciplinare.

Apreciază că faptele descrise în ordin nu corespund adevărului, iar Elena Morari nu a fost rasă de dînsa pe cap, cât şi acest incident a avut loc pe data de 25 decembrie 2013, şi nu pe data de 19 decembrie 2013. Consideră, că a fost eliberată din funcție cu încălcarea prevederilor art. 87 alin. (1) din Codul muncii unde este stipulat expres, că eliberarea persoanelor conform art. 86 lit. g) din Codul muncii se permite doar cu acordul preliminar, în scris, al organului sindical din unitate, însă, la caz şedința comitetului sindical pe întrebarea dată nu a avut loc, respectiv, în acest sens nu există nici un acord. La fel, indică că pentru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului apărut, s-a adresat cu cerere prealabilă către direcția Școlii Profesionale Criuleni, însă, aceasta nu a fost examinată fiindu-i refuzat în funcție.

Solicită declararea nulității ordinelor Direcției Școlii Profesionale Criuleni „Cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare” nr. 64 din 10 septembrie 2013 „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare avertisment”, nr. 72 din 30 septembrie 2013 „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare mustrare”, nr. 92 din 04 decembrie 2013„Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare mustrare aspră” şi ordinul de eliberare nr. 53 din 06 decembrie 2013, restabilirea sa în funcția de asistent medical a Școlii Profesionale Criuleni și încasarea de la Școala Profesională Criuleni în beneficiul său, salariul mediu pentru întreaga perioadă absenței forțate de la locul de muncă din momentul concedierii până la restabilirea în funcție şi prejudiciul moral în sumă de 20000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 13 august 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind anulate ordinile Şcolii Profesionale Criuleni nr. 64 din 10 septembrie 2013 „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare„ şi nr. 72 din 30 septembrie 2013 „Cu privire la sancțiunea disciplinară” şi restabilită Natalia Cociug în funcție de asistent medical a Şcolii Profesionale Criuleni. S-a încasat de la Şcoala profesională Criuleni în beneficiul Nataliei Cociug salariu mediu pentru perioadă absenței forțate de la locul de muncă din 07 decembrie 2013 până la 13 august 2014 în sumă de 12 223 lei şi prejudiciul moral în sumă de 13 000 lei. Totodată, s-a încasat de la Şcoala Profesională Criuleni în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 666, 69 lei.

Hotărârea în partea restabilirii în funcție şi încasării salariului pentru absența forțată de la locul de muncă în mărime unui salariu mediu, ce constituie 1 479, 91 lei a fost dispusă spre executare imediat. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2014, a fost admis apelul declarat de către Şcoala Profesională Criuleni, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art.301 alin.(1), art. 86 alin.(1) lit. n) din Codul muncii și pct. 17 al Regulamentului-cadru de activitate al Serviciilor de Sănătate din instituțiile de învățământ preuniversitar aprobat prin Ordinul comun al Ministerului Sănătății nr. 613/441 din 27 mai 2013, care reglementează concedierea şi temeiurile suplimentare de încetare a contractului individual de muncă încheiat cu cadrele didactice şi cu cadrele din organizaţiile din sfera ştiinţei şi inovării şi care indică că pe lîngă temeiurile generale prevăzute de prezentul cod, contractul individual de muncă încheiat cu cadrele didactice poate înceta pe următoarele temeiuri suplimentare: aplicare, chiar şi o singură dată, a violenței fizice sau psihice față de discipoli (art.86 alin.(1) lit. n)). Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanță de apel a reținut că acțiunile Nataliei Cociuc față de eleva din gr.

C-11, Morari Elena, prin tunderea şi raderea părului din cap în timpul orelor de studii se încadrează în categoria aplicării violenței psihice față de discipoli în condiţiile în care raderea pe cap a elevei are un impact major asupra stării psihice a acesteia, inclusiv prin tratamentul social, ce este generat de această acțiune, cu atât mai mult că Nataliei Cociuc nu a justificat necesitatea stringentă de a aplicare a acestei măsuri excepționale, derogatorii de la alte măsuri primare anti-epidemie în timpul existenței focarelor de boli contagioase în colectivitate. La 20 martie 2015, Cociug Natalia, reprezentată de avocatul Costru Tatiana, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanție de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material și procedural. Consideră că rezilierea, din inițiativa angajatorului, a contractului său individual de muncă în baza art. 86 alin.(1) lit. n) şi 301 lit. b), art.86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, ca fiind ilegală, deoarece, împrejurările, motivele angajatorului, care au servit temei pentru adoptarea ordinului de concediere nu corespund adevărului, cât şi nu a fost respectat procedura de aplicare a sancțiunii disciplinare, reglementată de art. 206, art. 208, art. 209 din Codul muncii. Indică că prin acţiunile angajatorului, care de fapt a interpretat greșit circumstanțele reale ale desfacerii contractului individual de muncă, i-au fost cauzate prejudicii morale exprimate prin dureri și retrăiri sufletești.

Instanța de apel la emiterea deciziei a dat o apreciere eronată sancțiunilor disciplinare aplicate și a nu ţinut cont de prevederile art.208, art.209 Codul Muncii, care indică că intimatul era obligat să ceară de la salariat o explicație scrisă, refuzul de a prezenta explicația trebuie confirmat prin proces-verbal semnat de reprezentanții angajatorului şi a organului sindical, să ceară acordul comitetului sindical şi să emită un ordin de concediere motivat, despre care salariatul trebuie să fie informat, sub semnătură, cât şi să-l preavizeze pe salariat, în forma scrisă, sub semnătură, despre apropiata eliberare din serviciu cu cel puțin 7 zile calendaristice înainte.

Menționează că prima instanță la emiterea hotărârii a dat o apreciere justă ordinului nr. 64 din 10 septembrie 2013, precum că în acest ordin nu a fost indicată norma materială, care a servit drept temei de aplicare a sancțiunii, cu atât mai mult că pentru aplicarea sancțiunii angajatorul nu a cerut explicații de la dânsa, fapt confirmat și prin explicațiile părților în cadrul ședinței de judecată, cât și nu a fost indicat data comiterii abaterii, nu a acumulat probe ce ar dovedi neraportarea cazurilor depistate şi lipsa organizării măsurilor în timpul focarului de pediculoză care a avut loc în grupa C- 11. La fel, apreciază drept corecte constatările primei instanţe şi cu referire la faptul că în ordinul nr.72 din 30 septembrie 2013, nu a fost indicată norma materială încălcată de angajat, care a servit drept temei de aplicare a sancțiunii, cu atât mai mult că acest ordin nu i-a fost adus la cunoștință sub semnătură, iar în caz de refuz să fie consemnat în proces-verbal în prezența altui angajator și un reprezentant al salariaților.

De asemenea, indică că prin ordinul nr. 92 din 04 decembrie 2013, i-a fost aplicată sancțiunea sub formă de mustrare aspră, iar temei la emiterea acestui ordin a servit neîndeplinirea ordinului cu privire la serviciul de sănătate al Școlii Profesionale Criuleni, care să manifestă prin lipsa actelor ce permit autorizarea de funcționari a cantinei și a școlii, iar dânsa fiind învinuită de emiterea acestui ordin, însă, de fapt, nu îi revine obligație de a obține autorizaţia de funcționare, cu atât mai mult că nici până în prezent Şcoala Profesională Criuleni nu deține autorizația, din motiv precum că instituția se află în proces de reconstruire.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a respins argumentul său precum că la emiterea ordinului de eliberarea nr. 53 din 04 decembrie 2013, nu a fost obținut acordul organului sindical în cazul concedierii în temeiul art. 87 alin. (1) lit. n) din Codul muncii, din motiv că consultarea prealabilă a organului sindical a avut loc în ședința consiliului de administrare a Școlii Profesionale Criuleni din 25 noiembrie 2013, fapt confirmat prin procesul-verbal nr. 5, însă, potrivit prevederilor art. 8 alin. (1), (2) din Legea sindicatelor nr. 1129 din 07 iulie 2000, baza sindicatelor este organizație sindicală primară, iar organizația sindicală primară se consideră la inițiativa a cel puțin trei persoane, considerate fondatori.

Afirmă că instanța de apel la emiterea deciziei eronat s-a referit la prevederile art. 17 al Regulamentului-cadru aprobat prin Ministerul Educației al RM şi Ministerul Sănătății al RM nr.613/441 din 27 mai 2013, invocând precum că funcția de asistent medical face parte din categoria cadrelor didactice, or, potrivit prevederilor art. 53 al Legii învățământului nr.547 din 21 iulie 1996, în vigoare la acel moment, fac parte din cadre didactice preuniversitare:a) educatorul în învățământul preșcolar, primar şi special;b) metodistul în învățământul preșcolar; c) logopedul în învățământul preșcolar, primar și special; d) psihologul școlar în învățământul preuniversitar; e) învățătorul în învățământul clasele l-IV); f) profesorul în învățământul secundar (gimnazial, liceal, profesional); g) instructorul, maistru -instructor în învățământul secundar profesional; h) pedagogul social în căminele de elevi.

(2) în învățământul mediu de specialitate cadre didactice sânt: a) pedagogul social în căminele de elevi din colegii; b) maistru-instructor în învățământul mediu de specialitate; c) psihologul în învățământul mediu de specialitate; metodistul în învățământul mediu de specialitate; e) profesorul în învățământul mediu de specialitate. În acest context, susţine că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că pot fi concediați numai salariații care exercită activități pedagogice (didactice) în învățământ, iar la salariații care exercită activități pedagogice/didactice în sistemul de învățământ se referă personalul didactic, personalul ştiinţifico-didactic şi personalul științific care activează în instituțiile de învățământ publice sau private de toate nivelurile specificate în Legea învățământului şi concedierea cadrelor didactice poate avea loc numai în cazul încălcării pe parcursul unui an a statutului instituției.

Astfel, consideră că instanța de apel a ignorat prevederile art. 208, art. 209 şi pct.52 din Hotărârea Plenului CSJ 03 octombrie 2005 „Cu privire la aplicarea legislației ce reglementează obligația uneia dintre părțile contractului individual de muncă de a repara prejudiciul celeilalte părţi” , acesta urma să aprecieze şi să aplice corect norma legală ținând cont de faptul că în temeiurile prevăzute în art.86 alin.(1) lit. 1) şi n) din Codul muncii pot fi concediați salariați care exercită activități pedagogice în învățământ și în organizațiile din sfera științei și inovării, mai mult, instanța de apel nu a reținut că prin Ordonanța Procuraturii r-ul Criuleni din 27 ianuarie 2014, a fost refuzată pornirea urmăririi penale din motiv că acțiunile sale nu întrunesc elementele infracțiunii.

Insistă că prin decizia instanței de apel a avut loc încălcarea art. 6 §1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, deoarece, jurisprudența CEDO demonstrează că ignorarea, intenționată sau neintenționată, a argumentelor părților inclusiv a celor din cererile de apel și de recurs, poate echivala cu încălcarea art.6 § 1 din Convenție şi anume cazul Bălani v. Spania, nr. 1021/2001 din 28 martie 2003, Tatişvili v. Rusia nr.. 1509/02 din 22 ianuarie 2007. La 20 martie 2015, Cociug Natalia, reprezentată de avocatul Valeriu Mardari, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, invocând aceleași temeiuri şi cerinţe. La data de 29 aprilie 2015, Școala Profesională Criuleni a depus referință la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind neîntemeiat.

Indică intimatul că Curtea de Apel Chișinău la 11 decembrie 2014, a adat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului sunt declarative. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Cociug Natalia, reprezentată de avocații Costru Tatiana şi Valeriu Mardari, sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Cociug Natalia, reprezentată de avocații Costru Tatiana şi Valeriu Mardari, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de către Cociug Natalia, reprezentată de avocații Costru Tatiana şi Valeriu Mardari, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Cociug Natalia, reprezentată de avocații Costru Tatiana şi Valeriu Mardari, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursurile declarate de către Cociug Natalia, reprezentată de avocații Costru Tatiana şi Valeriu Mardari, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva